„Pentru a înăbuşi definitiv năzuinţele moldovenilor, guvernul rus trimite în Basarabia o serie de „specialişti” în materie de rusificare şi deznaţionalizare, dintre cari cel mai fără milă a fost Episcopul Pavel Lebedev (1871-1882). Cu venirea lui, începe aici o adevărată prigoană împotriva a tot ce este moldovenesc. Mulţumită lui Pavel Lebedev, precum şi urmaşilor lui:
– Se desfiinţează catedra de limbă moldovenească în Seminarul Teologic din Chişinău, precum şi alte şcoli duhovniceşti;
– Se închide vechea tipografie eparhială moldovenească care fusese înfiinţată de Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni în 1813 şi în care se tipărise atâtea cărţi folositoare bisericeşti;
– Se scot din parohiile lor moldoveneşti o mulţime de preoţi numai pentru vina, că nu ştiau să slujească Sf. Liturghie pe slavoneşte;
– Se înfiinţează în bisericile din satele moldoveneşti aşa zisa „strană rusească”, unde se cântă şi se citeşte numai pe slavoneşte, fără ca credincioşii să înţeleagă măcar o slovă;
– Se închide ediţia moldovenească a revistei bisericeşti “Eparhialnăia Vedomosti” (Ştiri Eparhiale), ediţie care înainte eşia paralel cu cea rusească;
În politica sălbatică de desnaţionalizare forţată, autorităţile bisericeşti ruse ajung până la blăstămata circulară, în care se porunceşte bisericilor moldoveneşti de la sate, să trimeată la Arhiepiscopia din Chişinău toate cărţile vechi bisericeşti moldoveneşti, sub pretext că în ele, prin inscripţii făcute de preoţii inculţi, s’au strecurat mai multe „greşeli protivnice spiritului credinţei şi dogmei pravoslavnice” (eresuri).
Aici ceasloavele, psaltirile, mineiele şi octoihurile noastre moldoveneşti, izvoare de mângâere românească şi creştinească pentru noi, sunt arse pe nevăzute în sobele Sf. noastre Mitropolii. Odată cu prigoana din sânul bisericei, începe prigoana şi în şcoalele laice, unde se opresc pentru predare orice cunoştinţe elementare, din istoria şi geografia Ţării Româneşti. Elevii acestor şcoli nu trebuiau să ştie nimic, dar absolut nimic, din literatura şi cultura românească.
Dacă întâmplător se ridica chestiunea despre români, profesorii ruşi sau rusificaţi trebuiau să tălmăcească elevilor, că românii sunt o altă naţie decât moldovenii, cu altă limbă şi de altă origină.”
***
Notă:
BASARABIA DE SUB OBLĂDUIREA RUSEASCĂ
de Ioan PELIVAN
Extras din revista “Viaţa Basarabiei” Nr. 1 – 1941
Din discursul rostit cu ocazia sărbătorirei a douăzeci de ani dele Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, 27 Martie 1918 – 27 Martie 1938
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Istoria&optiune=1876.04.01+-+1954.01.25+-+Ioan+Gheorghe+Pelivan
Ion Gheorghe PELIVAN (n. 1 aprilie 1876, satul Răzeni, judeţul Lăpuşna; d. 25 ianuarie 1954, Sighet) a fost un militant de vază al mişcării de eliberare naţională din Basarabia, om politic, publicist, apărător şi promotor al limbii române, animator al vieţii culturale.
S-a stins din viaţă în închisoarea Sighet la 25 ianuarie 1954.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pelivan
—————————————–
A consemnat,
Valentin-Nicolae BERCĂ
“România Magnifică”
Un proiect cultural pentru unitatea spirituală a românilor de pretutindeni
1 aprilie 2016
