143 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI GEORGE ENESCU

„Enescu este arcuș, este interpretul 

sufletului său…Mi-ar fi lumină să-l ascult…”

(Haig Acterian – regizor)

Marele geniu al Muzicii divine românești s-a născut în anul 1881, în scutecele zilei de 19, ale leagănului Gustar – August, în Vatra, colț de rai, Liveni-Dorohoi-Botoșani, în familia Mariei, fiica preotului ortodox Cosmovici și a arendașului învățător Costache Enescu, tot fiu de preot ortodox. Mama Maria i-a dăruit omenia, frumusețea și religiozitatea ei, iar Costache, care era sensibil la muzică, fascinat îndeosebi de celebrul vals „Valurile Dunării” pe care i l-a cântat prințișorul lui Jurjac pe la vârsta de 4-5 ani, după ce și-a venit în fire, i-a prezis Destinul: „Vei fi muzician!”.

Așa, a pornit pe Calea Muzicii dinspre Liveni-Dorohoi-Botoșani, Iași, Viena, Paris și Eternitate. Spuneam recent într-un eseu închinat marelui Artist universal că, „Muzica a fost marea sa chemare și alegere. A fost destinul său încununat de geniu. Muzica –  Arta sublimă din descătușeri divine i-a zămislit aura și nemurirea, încununându-l eternității.” (Aura unui Geniu…)

Pronia divină, dorul Mamei, iubirea de Patrie, frumusețea Vetrei străbune, creația sublimă a înaintașilor, apoi gândirea, flacăra, pulsația întru spirit dau vibrație eternă viitorului geniu și profet, care trebuie să-și ancoreze nația, neamul, Biserica și veacul său întru Aurora dăinuirii!

Genialul valah George Enescu a urzit fascinație în întreaga lume a Muzicii, în lumea frumuseții feminine, în lumea universală a spiritului, a multor personalități din țară și din afară, precum s-a întâmplat și cu regizorul armean-valah Haig Acterian (1904-1943), martir de război, posesor al unei voci vibrante de tenor, care a îmbrățișat până la extaz în cele câteva luni ale anului 1923,strălucitoarea stațiune montană Sinaia. 

Maestrul Enescu făcea exerciții muzicale, zilnic, vreme de cca. 6 ore, în timp ce Haig Acterian, el însuși un remarcabil tenor, în taină îi savura muzica celestă. Impresiile înflăcărate, îmbobocite de admirație i le-a încredințat fratelui său Arșavir Acterian, iar acesta ni le-a dat nouă: „Muzica… muzica… este singura divinitate produsă de om din glas, vine subțiri, mătase, alămuri și piele întinsă lovită ritmic cu buzdugane mici… Cum a ajuns omul să făptuiască cu aceste mijloace armonia, ecoul divinității? Muzică! Și totuși de multe ori magie în carne. Sunt puțini care au dat sunetelor valori divine. Palestrina și Beethoven, Bach și Brams, cântecul religios iudaic și câteva dansuri indiene…Enescu are o sensibilitate care azi a devenit olimpică. Nici un virtuoz nu are sufletul lui Enescu. El posedă vraja divinului pe care nu o mai găsești la altul.” (Arșavir Acterian, Privilegiați și Năpăstuiți, Institutul European-Iași, 1992, p. 66)

Muzica este sufletul în har, armonie și splendoare al celui ce cântă… 

Se ascultă doar cu inima! 

Cântarea sublimă pare o femeie frumoasă ivită pe ecranul vieții.

Frumusețea ei nu vine din trup.

Ea pogoară din lumina sufletului ce o împrejmuie și ne înconjoară.

Părul i se resfiră mătăsos ca arcușul răsfățat pe ispititoarea vioară.

Buclele lungi și rebele ii cad ritmic peste chipul luminos, ca niște aripi de înger.

Ca un joc de ape tremurânde, ca niște ondulări seismice de cântec.

Simți atunci că în inima ta înflorește trandafirul dragostei.

Deschizi apoi larg fereastra sufletului sub bolta cerului de azur înstelat. 

De sus, parcă coboară îngeri de lumină peste jocul vesel de copii.

Și peste focul de rug aprins al îndrăgostiților. 

Cerul de sus e lumină. Și cerul sufletului e la fel. 

Simți că trăiești dorul lumii mai bune și mai frumoase din tine. 

Pare o lume cu zorii înfloriți în uriașe corole. Pare o lume de azur și rod. 

Dragostea se pogoară năpădind inima cu arome divine și miresme suave.

Același fan-meloman Haig îi scriia soției sale Marieta Sadova, o reputată actriță, după ce audiase concertele noului Orfeu, cu Caravia și Alfred Alexandrescu la pian în iarna anilor 1923-1924. „Mariette, când Enescu este singur, când cântă pentru el… Mariette, nu se poate asemui. 

Este cer și pământ… Aceleași bucăți…le auzisem de atâtea ori sub brazi și trebuia să fug în amintiri ca să-l ascult… Priveam capul lui frumos și aplecat, timid și bun, modest și genial…Este suflet, suflet, suflet tot… (Arșavir Acterian, op. cit., p.67) 

Mulțumim Bunului Dumnezeu, Măicuței Domnului Maria-Vlaherna-Carpatina că ne-a dăruit Neamului dârz și drept, Muzica lor divină și în ea, marele suflet sonor al lui George Enescu! Cu alese prețuiri pentru toți iubitorii de Patrie, de Cer, de Frumos și de Cântare celestă.

———————————————-  

Gheorghe Constantin NISTOROIU

18 August 2014,  Brusturi-Neamț