Dobrin nu a fost numai al Pitestiului, el a apartinut si Targovistei, si Botosaniului, si Brasovului, si Timisoarei, a fost un “bun national” al tuturor, a fost al Romaniei.
Nicolaea Dobrin ar fi implinit, pe 26 august, 65 de ani…
Daca Marin Preda a scris in anii ’80, “Cel mai iubit dintre pamanteni”, Dobrin a fost “Cel mai iubit dintre fotbalisti”, a fost cel mai fotbalist dintre fotbalisti, a fost “the man”, vorba americanului.
A fost un suflet mare care si-a trait viata la maxim, cum multi dintre noi poate am facut-o de altfel, un fotbalist de geniu, acest “Pele de Trivale” a adus zambet, suspine si fericire romanilor care in anii ’70 si ’80 aveau de indurat grijile sociale din acele timpuri.
A iubit Pitestiul caruia i-a ramas fidel si la care a evoluat pana la final de cariera cand a plecat pentru un an la F.C Targoviste.
A fost curtat de Real Madrid la inceputul anilor ’70 cand personal presedintele clubului a ajuns pana la Ceausescu si i-a oferit 2 milioane de dolari plus o instalatie de iluminat in “Trivale”. Insa Ceausescu a refuzat pe motivul ce era “bun national”. Ce ar fi fost daca Gicu Dobrin ar fi ajuns la Real Madrid?
Iata cum foarte pitoresc l-a descris sotia sa, Gica Dobrin, pe Dobrin:
“L-am cunoscut pe Gicu in ’64. Eu aveam 14 ani, el 16 si jumatate. El statea pe strada Gh. Sincai, eu pe Viilor. La inceput nu l-am bagat in seama, desi il vedeam mereu cum se duce la Arges, la fotbal, pe “Maracana”.
Dupa un timp, am remarcat faptul ca el era intotdeauna in fruntea celorlalti baieti. Pe unde il intalneam, el era capul! Ceilalti se luau dupa el. M-a amuzat cand am auzit ca-i ziceau “Gascanul”, dar asa si arata, tantos ca un gascan in fruntea lor, iar ei se tineau dupa el ca gastele… Eu, cum v-am spus, nu-l bagam in seama. “
Am avut norocul sa-l intalnesc pe Gicu Dobrin in Poiana Brasov, in anul 1981, cand era in cantonament cu F.C Arges . M-am apropiat timid de el si i-am cerut un autograf. S-a uitat la mine si m-a intrebat cu ce echipa tin. I-am raspuns ca, brasovean fiind, tin cu “Steagu’ Rosu Brasov”. “Bine mai brasovene” – zice Dobrin zambind si imi semneaza pe o bucata de hartie numele lui. Eu nu sunt vanator de autografe din fire, dar nu am putut rezista sa nu am o amintire peste timp de la “Pele din Trivale”.
Am fost si la unul din ultimele lui meciuri cand juca la CS Targoviste… “gascanul” era la sfarsit de cariera. Era in 1982 cand a jucat contra echipei Tractorul Brasov….lume puhoi….eram cocotat in stadion pe o schela foarte aproape de gazon urmarindu-l pe Gicu si ascultandu-i indicatiile (intr-adevar pretioase) catre coechipierii mai tineri.
“Gascanul,” evolua in stilul sau caracteristic cu jambierele lasate-n jos, cand, la o lovitura libera, Gicu a dat o pasa prea tare catre Greaca, extrema dreapta de atunci, care desi a fugit ca un disperat nu a mai reusit sa o ajunga…Dobrin il apostrofeaza si il cearta – mai mult ironic – pe Greaca, spunandu-i ” Ce dracu faci mai, nici pe asta nu o poti ajunge?”, la care Greaca ii raspunde foarte umil si respectuos…” Imi pare rau”….cat respect pentru acest om…
Daca Gicu nu s-ar fi nascut, ar fi trebuit inventat. Fara Gicu Dobrin, Romania ar fi fost mult mai saraca; din fericire “Gascanul” a existat si ne-a bucurat zilele in clipe mai grele din acei ani. Am asternut aceste randuri in amintirea unui fotbalist de exceptie, pe care l-am idolatrizat.
Iti multumim ca ai existat si vei ramane pururi in inimile romanilor care te-au iubit si te-au adorat.
