90 nu este 100. 90 nu este încă 99. Însă putem spune că 90 nu este 80 de multă vreme. Dacă 1 ar fi imperfectul şi 100 ar fi perfectul, 90 se apropie cu repeziciune. 90 a trecut demult de vremea viselor de tipul 50 şi a speranţelor în categoria “ce bine ar fi dacă…” 90 este realitate. 90 este perseverenţă. 90 reprezintă 7 ani şi jumatate. 90 înseamnă peste 2000 de pagini scrise, corectate, editate şi tipărite. 90 înseamnă muncă. Să scrii pentru un ziar încă tipărit pe hârtie, într-o ţară străină, într-o limbă străină şi să vezi că ai ajuns la ediţia “90” este desigur un motiv de bucurie. Nu pot decât să-mi imaginez mândria pe care Lucian o simte în zilele acestea şi mai mult ca sigur în următoarele 10 luni. Desigur suntem în anul de graţie 2009, anul când Facebook şi Twitter încearcă să redefinească media.
Viitorul nu este roz sub nici o formă pentru ziarele din SUA. 33 de ziare americane şi-au depus actele pentru “bankruptcy protection”. Un studiu recent estima numărul jurnaliştilor lăsaţi fără servici la 12.500 din ianuarie 2007 până în prezent. Dacă în urmă cu 2 ani marile ziare americane erau complet amorţite la ideea de conţinut web, azi ele sau trezit complet şi încearcă tot ce se poate să-şi modifice strategiile. Conceptul de “social networking” este atât de puternic reprezentat în realitatea americană încât toate industriile şi companiile multinaţionale sunt prezente şi interesate să-l utilizeze. Desigur, discuţia despre viitorul jurnalismului este în plină vervă. Conţinutul editat de cititori în popularele bloguri nu este jurnalism. Însă nici realitatea nu poate fi ignorată. O realitate care pune cititorul în control, consumatorul de media pe prim plan. Rămâne de văzut dacă “twitt-ificarea” este o modă care va trece sau este un fenomen care va schimba horizonturile umanităţii. Până una alta, Gândacul de Colorado dispare în prima zi de pe rafturi atunci când îl distribui aici în Florida, ceea ce înseamă că munca depusă de Lucian & Co este pe deplin justificată şi apreciată. Să ne vedem la 100.
