Timp de decenii aceasta a fost dorinţa cea mai scumpă a părinţilor din România: “Copii mei să o ducă mai bine decât mine!” Dealungul anilor am întâlnit multe familii care făceau eforturi imense în acest scop, ba am întâlnit și pe unii care spuneau că au plecat din România numai pentru ca copiilor lor să le meargă altfel decât acasă. Rezultatele acestei dedicaţii părintești se pot vedea atât în succesul pe care mulţi tineri români le obţin în ţară și în străinătate cât și în numeroasele concursuri și competiţii internaţionale unde elevii români ocupă locuri de frunte.
Soluţia aleasă a fost întotdeauna aceea a unei munci intense de pregătire a copiilor: acesta a fost conceptul practicat atât înainte de 1990 cât și după, dar mai mult izolat, numai în puţine familii. În America, conceptul de școlarizare este diferit: se pleacă de la plăcerea copilului de a descoperi lumea din jurul lui, fără a fi supus unor solicitări deosebite, fără a i se acorda note în primii patru ani de școală. Părinţii proaspăt sosiţi pe aceste meleaguri se simt dezorientaţi și-și pun întrebarea: “Ce este mai bine pentru succesul copiilor noștri?”
O primă orientare se poate obţine din analiza rezultatelor pe care le obţin copii la testele internaţionale școlare: cei americani obţin locuri mai jos de al 25-lea în lume, din 30 de ţări avansate analizate… În cadrul universităţilor americane, cei mai bun studenţi nu sunt cei autohtoni ci cei asiatici: chiar și studenţii români se află în fruntea fiecărei promoţii… Mai târziu, la începerea vieţii profesionale, sunt preferaţi absolvenţii cu notele cele mai bune. Acestora li se oferă și ocaziile cele mai favorabile pentru a promova în cadrul unei întreprinderi, li se oferă activităţile cele mai dificile și salariile cele mai mari și se așteaptă de la ei performanţele cele mai înalte. Aceasta este poarta pentru succesul în viaţă, care stă mai larg deschisă celor care au învăţat să performeze din fragedă copilărie.
Aici este o contradicţie mare între ceea ce oferă școala americană și ceea ce cere viaţa în Statele Unite ale Americii. Soluţia ar fi să se aplice mai departe procedeul care în România a dat rezultate foarte bune: să se ceară foarte mult de la copii, să li se ofere foarte mult pentru a-şi putea dezvolta de mici capacitatea de a performa, atât de cerută în viaţa de toate zilele. Nu trebuie neapărat urmat modelul japonez, unde începând de la doi ani copii sunt testaţi pentru aptitudinile lor și stimulaţi să se dezvolte într-o anumită direcţie. Aceasta corespunde unui concept de viaţă cu totul diferit care poate avea succes numai în condiţiile în care a fost creeat. Dar stimularea atenţiei copilului, a inteligenţei și creativităţii, a performanţei fizice și intelectuale folosind mijloacele care sunt oferite în afara școlii sunt căi care duc la succesul lor în viaţa matură. Pe lângă acestea părinţii ar putea folosi câteva mijloace suplimentare, cunoscute și verificate dar care nu se află în atenţia generală.
Efectul Mozart. Cercetări desfășurate începând din 1930 au dus la concluzia că copii între 2 și 5 ani în camera cărora se transmite muzică de Mozart timp de 2-3 ore pe zi dezvoltă un număr de legături neuronale în creer cu 25 – 35% mai mare decât semenii lor care nu beneficiază de acest tratament. Numărul de legături neuronale stă în directă legătură cu viteza de prelucrare a semnalelor iar aceasta este iarăși în strânsă legătură cu inteligenţa unei persoane. Continuarea activităţii muzicale în timpul pubertăţii și maturităţii duce la perpetuarea acestui fenomen cu urmări benefice pentru actualii copii, viitorii oameni maturi. O statistică efectuată în Germania arată că 70% dintre managerii de vârf ale marilor companii sunt și mari amatori și cunoscători de muzică clasică!
Cercetări mai recente au arătat că fătul aflat încă în pântecele mamei percepe semnalele sonore din exterior iar atunci când acestea sunt muzică de Mozart, au un efect extrem de benefic asupra dezvoltării intelectuale a copilului. Informaţii detailate se pot obţine de la medicii ginecologi, din internet www.mozarteffect.com sau din cartea lui Don Campbel “Efectul Mozart”.
O parte din efectele pozitive ale muzicii clasice se regăsesc și în tratamentul unor boli: în literatura de specialitate se folosește denumirea de meloterapie. Printre alte universităţi americane, cea din Boulder / Colorado dispune de o catedră care se ocupă de studiul acestor fenomene. O literatură bogată se găsește în internet sub www.musictherapy.org. Din păcate există și un revers al medaliei muzicale: anumite genuri de muzică, mai ales cele cu un ritm constant, monoton și cele ascultate la o intensitate foarte mare au un efect contrar. Ele duc la diminuarea numărului legăturilor neuronale și la reducerea inteligenţei. Oricât de neplăcut este acest rezultat pentru obișnuinţele de zi cu zi, pentru succesul viitor al copiilor… ar trebui ţinut cont de el.
Artele marţiale. Cunoscute multora numai prin demonstraţiile călugărilor chinezi – care sunt în stare să rupă mai multe scânduri puse una peste alta cu numai o lovitură dată cu cantul palmei – artele marţiale au un efect benefic extraordinar asupra intelectului și personalităţii celui care le practică. Perseverenţa, tăria de caracter, voinţa, rezistenţa la efortul fizic și intelectual, viteza de reacţie la stimuli externi deci și în situaţii periculoase – capacitatea de a intui gândurile interlocutorului, rezistenţa la stress, toate acestea sunt dezvoltate într-o măsură neegalată de nici o altă activitate educativă. Mai mult decât atât, stăpânirea de sine, politeţea și respectul reciproc, calităţi din ce în ce mai rar de găsit în viaţa de toate zilele, sunt cultivate intensiv. Toate acestea sunt neapărat necesare adultului care își dorește să aibă succes în lumea de astăzi, atât de complexă și de solicitantă. O literatură bogată asupra acestei teme se poate găsi la www.Amazon.com: librăriile nu păstrează cărţi de acest gen în regale. O carte interesantă este The Way of QiKong de Kenneth Cohen, în care autorul analizează de fapt beneficiile medicinei chineze. Exerciţiile arătate acolo sunt practicate și în arte marţiale și pot fi învăţate și practicate fără un antrenor special instruit. Şi aici există un revers al medaliei: au apărut multe iniţiative care încearcă să folosească avantajele acestor tehnici asiatice fie în scopul organizării unor secte cu substrat religios, fie în scopuri comerciale: părinţii care-și ţin copii departe de acestea vor avea numai de câștigat.
Ski. Skiul este un sport foarte scump fiindcă necesită echipament și dotaţii speciale dar efectul lui benefic întrece cu mult cheltuielile făcute. Copilul schior care coboară o pantă abruptă depune în joacă un efort maxim care duce mai ales la dezvoltarea capacităţii pulmonare. Aerul rarefiat al înălţimilor este un al doilea factor care face ca plămânii să lucreze la capacitatea lor maximă (să zicem 4000 cm3 sau mai mult) și să depășească – în timp, odată cu creșterea copilului – în mod substanţial volumul celui al oamenilor care nu practică sport (numai 2500 cm3 sau mai puţin). Sportivii de performanţă pot ajunge la peste 7000 cm3.
Efectul benefic constă în aceea că ritmul de respiraţie în condiţii normale de viaţă devine mai redus, că inima – și ea întărită de efort – bate mai rar iar persoana respectivă devine mai calmă, mai sigură pe sine și mai performantă; poate că și trăiește mai mult. La aceasta se adaugă avantajul oferit de timpul de reacţie foarte scăzut, rezultat în urma antrenamentului pe pârtia de schi, unde deciziile trebuie luate extrem de repede: acesta poate ajunge la 0.1 sec. faţă de 0.4 sec la un om fără exerciţiu fizic. Persoana respectivă reacţionează mai sigur în faţa unui pericol de accident, nu-și pierde cumpătul într-o situaţie dificilă fiindcă gândește mai repede decât desfășurarea evenimentelor, reacţionează foarte repede într-o discuţie, dând uneori impresia că intuiește întrebările și situaţiile delicate. Deci…cursurile de ski și apoi un concediu la munte în fiecare iarnă este unul dintre cele mai preţioase cadouri care pot fi făcute copilului iubit.
Cele de mai sus nu fac parte dintre recomandările pedagogilor pe care copii le primesc în școli. Le puteţi însă folosi în liniște, în favoarea copiilor dvs., cunoscând că nu sunteţi primul care merge pe aceste drumuri și că cei dinaintea dvs. au obţinut rezultate remarcabile.