Marele actor de comedie, Jean Constantin, în vârstă de 81 de ani, a fost găsit fără viaţă, în locuinţa sa din Constanţa.
Născut la 21 august 1928, la Techirghiol, Jean Constantin şi-a început prodigioasa carieră de actor destul de târziu, la aproape 30 de ani. Primul pas a fost făcut în cadrul secţiei de estradă a Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa, în 1957.
A jucat în numeroase filme de comedie româneşti. Unul dintre colegi își amintește: „Caragiu îl striga “Țigane”, el însă nu era ţigan, tatăl său era grec, mama româncă. Era hâtru, haios, mereu cu zâmbetul pe buze. Nu l-am văzut niciodată trist, era un şuvoi de bună dispoziţie”.
În 1960 a jucat într-o co-producţie franco-italiană, „Le baron de l’écluse/ Baronul ecluzei”, semnată de reputatul Jean Delannoy, în care avea rolul exoticului Prinţ Sadokkan, alături de Jean Gabin şi Micheline Presle. În acelaşi an, Jean Constantin apare în rolul arabului Fourak, şi într-un alt film francez, o ecranizare după „Candide”.
Regizorul Sergiu Nicolaescu i-a oferit roluri memorabile în filmele sale, atât în seria cu comisarul Moldovan, unde-l joacă pe Limbă, cât şi în „Ultimul cartuş”, „Nemuritorii”, „Nea Mărin miliardar”. Ultimele apariţii pe ecran ale lui Jean Constantin sunt în filmele „Supravieţuitorul” şi „Poker”, semnate de Sergiu Nicolaescu. Regizorul Cătălin Mitulescu l-a distribuit în „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”.
Nu vom putea uita, noi cei mai în vârstă, pe bucătarul simpatic din serialul „Toate pânzele sus”, interpretat în anul 1976, cum tot echipajul corabiei „Speranţa” îl căuta la un moment dat pe simpaticul turc cu chipiu roşu, care făcea pariuri într-unul din porturile Americii Latine…
Regizorul Dan Piţa îşi aminteşte cum au fost descoperit talentul „Frumosului de la Marea Neagră”: „L-am remarcat de la primele apariţii. Regizorul Iulian Mihu, pe care Jean îl adora, mi-a adus această comoară, pe care o iubesc şi o respect deopotrivă. Am făcut cu el «Pruncul, petrolul şi Ardelenii», în care juca un grec, el fiind de origine greacă”.
Un actor unic prin talentul său, un actor care putea interpreta orice rol. Prezența sa scenică și zâmbetul lui molipsitor erau darurile care îl făceau un actor original. Umorul lui era unic!
Ne va fi dor de umorul lui, mai ales în aceste vremuri când ne este atât de necesar, când am uitat aproape să râdem!
Dumnezeu să-l odihnească! Va rămâne veșnic în inimile noastre!
