Poate că nicăieri în lumea largă nu este îmbrăţişată diversitatea etnică şi culturală ca în America de Nord. Ca o necesitate de exprimare a identităţii, putem să fim în acelaşi timp americani, dar şi să păstrăm detaliile de limbă şi nuanţele culturale originare. În acest context, mijloacele mass media româno-americane deservesc comunităţi locale şi creionează, în ansamblu, vibranta emigraţie românească. Din cauza distanţelor, şi a specificităţilor zonale, publicaţiile de limbă română nu au reuşit în ultimele decenii să se coaguleze. Nu în discursuri incendiare sau în aderenţe la o mişcare politică din
Două sunt considerentele unor potenţiale consolidari de opinie ale media româno-americane. În primul rand pentru a ne cunoaşte mai bine. Tocmai din cauză că suntem răsfiraţi pe imensul continent, publicaţiile trebuie să prezinte succese artistice şi ştiinţifice ale membrilor fiecărei comunităţi. Să introducă în atenţia publică poveşti ale realizărilor viabile ale emigranţilor de origine română. Nu comentarii edulcorate, ci frânturi de viaţă pilduitoare. Nu numai reportaje scandaloase despre răufăcători şi hoţi, ci adevăruri despre conduita românească departe de casă, în
Forumul presei româneşti din SUA şi Canada a abordat cu seriozitate necesitatea unei coerenţe de exprimare. S-au auzit de multe ori comentarii, mai mult sau mai puţin civilizate, despre incapacitatea românească de a colabora fructuos. Lucrările Forumului au demonstrat, incipient, că reprezentanţii media sunt uniţi fără echivoc în a căuta, în comun, tonurile jurnalistice ale comunităţii nord-americane. Iar politicienii de la Bucureşti, care au participat activ, au demonstrat ca sunt dispuşi nu numai să asculte, dar şi să se implice.
Indiferent de ce spun gurile rele, grupul de lucru al ziariştilor români format la