Povestea unui supravietuitor al terorii istoriei
Cartea doctorului stomatolog din zona Monterey, Dr. Sorin Issvoran, “Astazi incepe de Maine”, tipărită la editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj, a fost lansată in Octombrie 2009 in România la Cluj si apoi, la Bucureşti in Sala Oglinzilor de la Casa Monteoru, o bijuterie arhitectonică de Ion Mincu. Recent a avut loc o lansare de carte şi in California de Nord, la biserica româneasca din Hayward, la a cărei infiinţare Dl. Issvoran a contribuit. Televiziunea romana a consemnat evenimentul, iar Radio România Cultural a acordat 10 minute lansării acestei cărţi, in cadrul emisiunii Vocile Memoriei, in care au vorbit romancierul, eseit si poet, Ion Lazu, criticul literar Valeriu Râpeanu şsi cunoscutul istoric Neagu Djuvara.
“Azi incepe de Maine” este un roman memorialistic care prezinta viaţa autorului de la fuga lui din România in 1948, cu trecerea Dunării inot, la stabilirea lui pentru câţiva ani in Franţa si apoi emigrarea in Statele Unite. Personal cartea m-a interesat din doua motive: faptul ca impartăşesc cu Dl. Dr. Isvoran aceeaşi datorie a emigrantului de a rămâne român în sufletul său şi de a-şi aduce contribuţia la creerea corectei imagini despre România cu ceea ce are ea bun şi frumos, si convingerea că trebuie pastrată vie memoria ţării de origine. Dat fiind perioada când mi-a fost dat să trăiesc, in ciuda dorinţei mele de cunoastere, nu ştiu multe din lucrurile petrecute in istoria modernă a României. Eram prea mica in perioada imediat după război ca sa inţeleg ce se petrece in ţară, iar Istoria ce mi-a fost predată la liceu a fost prin prisma ideologiei comuniste. Am auzit poveşti despre trecerea Dunării inot căci am intâlnit câţiva supravietuitori ai acestei teribile aventuri, dar n-am ştiut nimic despre insensibilitatea si cruzimea iugoslavilor care se purtau atât de dur şi necruţător cu refugiaţii unui popor cu care fuseseră prieteni în decursul istoriei. Relatarea D-lui Dr. Issvoran despre infernul celor 18 inchisori politice de exterminare din Iugoslavia lui Tito (desi acesta “se despărţise” oficial de Stalin) prin care a trecut este revelatoare pentru mine. La fel şi dificultăţile escaladării Alpilor Dolomitici pentru a ajunge in Austria, nici ea foarte primitoare de refugiaţi români, dificultăţi ce se continuă apoi in Germania, aflată la acel moment sub ocupaţie engleză. La grade diferite, lumea de vest apare tânărului refugiat român ostilă pretutindeni, până cand ajunge in Franţa democrată, ţară a tuturor speranţelor.
Fiul unui avocat hărţuit alături de tatăl lui de securitate, care reuseste să evadeze din România căzută sub cizma sovietica, Dl. Dr. Issvoran se considera fericit să fie supravieţuitorul unui calvar in care mulţi, foarte mulţi ţi-au pierdut viaţa. Supravieţuitor al terorii istoriei, Dr. Issvoran ne spune: extremele au disparut (comunismul şi fascismul), tiranii au murit de mult (Hitler, Stalin, Ana Pauker), dar consecinţele incă nu. In vizita in Romania Dr. Issvoran găseşte ţara răvăşită, in murdărie, dezordine si corupţie. Dupa 800 ani de subjugare străina şi 50 ani sub comunism, României ii va lua mult să işi revină. Prima parte a cărţii e tensionantă, sumbră, apoi, odată ajuns la Paris, viaţa tânarului se luminează. Descoperirea unei rude, Geroge Sebastian, fiul principesei Ghica, ultra bogat si conectat cu lumea sus-pusă din Europa şi America, ii schimbă tânărului refugiat perspectiva. Român in sufletul lui, Geroge Sebastian ajută români talentaţi, ca pe tânarul student la medicină, la Sorbona, autorul cartii, sau pictorul Dimitire Berea, care-i recunoaşte Dr-lui. Issvoran că nu ar fi putut să aibă succesul pe care l-a avut fără suportul lui Sebastian. In apropierea unchiului Sebastian, la Paris sau la vila bogataşului din Hammamet-Tunisia, tânărul cunoaşte numeroase personalităţi, locuieşte intr-o casă care i se pare un adevarat palat, şi se invarte intr-o clasă socială la care nici nu putea să viseze ,dacă nu-şi asuma riscul evadării.
Importanşa memorialistică a cărţii merge dincolo de aventura evadării dincolo de Cortina de Fier. Dr. Issvoran vorbeste despre Petru Groza, Iuliu Maniu, care veneau in casa tatălui lui, despre ambasadorul American David Bruce pe care l-a cunoscut bine prin George Sebastian. Autorul inserează descrieri de situaţii politice româneşti, incercând să ne explice acţiunile lui Ion Antonescu, situaţia in care a fost pus regele Mihai, abia ieşit din adolescenţă, in timpul celui de al doilea razboi mondial, indepărtarea de către aliaţi a Generalului Rădescu. Interesante sunt doua idei pe care autorul le exprimă cu convingere: românii nu i-au iubit nici pe nemţi, nici pe comuniţti. Nu puteau avea simpatie pentru cele doua puteri (Germania şi Rusia) care le luaseră mare parte din ţară, Transilvania şi Basarabia, cu care avusesera conflicte si in primul razboi mondial, sau in ce o priveşte Rusia de-a lungul secolelor. Românii pur şi simplu au incercat cu disperare să-şi salveze şara, o ţară mică strânsă in menghina marilor puteri de atunci, şi cedarea in faţa sovieticilor la 23 August a redus, după parerea unor experti istorici vestici, războiul cu o jumătate de an, salvând multe vieţi din ambele tabere, prieteni şi duşmani.
Un alt element ce apare in carte este puternica devotare către ţară, sub forma unui naţionalism frumos si pozitiv, a celor de viţă nobilă românească, un subiect tabu sub comunişti. Dr. Issvoran la rândul lui se trage dintr-o familie românească cu tradiţie istorică, Isvoranii care erau, după spusele lui Neagu Djuvara, cei mai vechi şi mai mari boieri din Ţara Românesca, cunoscuţi incă din secolull XIV-lea cu un stramoţ cuman, şi făcând parte din nucelul românesc cel mai vechi, inrudit cu Basarabii.
Cartea a fost lansată in limba română, dar Dr. Issvoran a scris-o in engleză, in dorinţa de a face cunoscute atât dificultăţile cât si contribuţia importantă a României in cel de al doilea răboi mondial in lumea de vest (Europa si America) care nu s-a preocupat să ne inţeleagă, să ne cunoască. Autorul doreşte să transmită un mesaj important lumii de vest. România, o ţară mică, dezorganizată, pe care marile puteri au nenorocit-o, infruptandu-se cu jumătate din suprafaţa ei . O ţară care nu a avut decat 20 ani delinişte, intre cele două războaie mondiale, timp insuficient pentru a se organiza şi a-şi construi un sistem democratic. Dr. Isvoran işi doreşte ca istoricii din lumea de vest să ne studieze atent, căci asta le-ar schimba mult in bine părerea despre România si români, si ar face să nu mai fim incontinuu criticaţi si judecaţi pe nedrept.
Cartea se citeşte usor. Prima parte e plină de imagini care te ţin prins, potrivită unui scenariu de film despre un subiect care nu s-a prezentat până acum nciodată: fuga românilor prin Iugoslavia şi Austria. Partea a doua e ca o cupa de sampanie, pe care o ciocneşti ascultând poveşti spuse de cel ce le-a trăit, despre oameni pe care i-a intâlnit, despre o lume care a dispărut şi pe care trebuia ca cineva să ne-o aducă vie in memorie. Ca să ştim cum a fost, ca să ştim ce n-am avut de unde citi şi invăţa, ca să se dezvolte si in emigranţii români de dupa ’89 un spirit pentru menţinerea imaginii unei Românii greu încercate, cea din care ne tragem.
