Oameni buni, nu ne mai săturăm să plantăm samânţa discordiei printre semenii noştri? Suntem o mâna de români şi în loc să ne avem ca fraţii, nu ştim cum să ne furam căciula unul altuia. Păi bine măi creştinilor, cum se face că în loc să ne uităm cu bucurie către casa Domnului, cum se zice pe la noi: biserica, şi să-i îmbrăţişăm pe toţi ce vin sub acoperişul său şi să le vorbim cu blindeţe, noi stăm la uşa cu o foaie de hârtie şi-un creion în mâna şi-i bifăm pe cei care au voie să intre şi cei care trebuie să se întoarcă în prag şi să-şi indrepte paşii către alt locaş! Pur şi simplu asta facem! Cum se poate ca în loc să ne unim şi să facem UN singur lucru zdravăn şi bun, noi defapt nu ştim cum să ne dezbinăm şi să facem fiecare câte ceva pe limba lui, având în final un rezultat de doi bani. Am uitat că unde-s doi puterea creşte? M-am uitat şi eu şi în stânga şi în dreapta la alte comunităţi şi nu am decât cuvinte de laudă! Se strâng cu toţii, pun umăr de la umăr când vine vorba să facă ceva care să-i reprezinte, să-i adune pe cei de-o seama, şi unde mai pui să şi promoveze poporul de unde se trag! Aşa se face că unde te întorci, mai dai de câte un festival ba al grecilor, ba al turcilor, ba al mexicanilor, să nu mai zicem de cel al japonezilor, toate organizate frumos, la care participarea este de la mic la mare cu bucurie şi fast! La noi, nici âind! Câte bordeie, atâtea obicee! Daca mai creţte o biserică două în zona Washington-ului, o să ne trezim cu 10 picnicuri româneşti pe an. De ce nu putem trece peste rautăţi, ca doar aşa ne invaţă sfinta scriptura: iubeşte-ţi aproapele! De ce nu ne putem uni să facem UN singur lucru şi bun! Este chiar aşa de greu să ignorăm, măcar pentru un moment, mândria, prejudecata, invidia şi să facem ceva cum trebuie?! Nimeni nu zice nimic. Toţi dau din umăr, vorbesc pe la spate, dar nu are nimeni curajul să iasă în faţă şi să spună: STOP! Ne jucăm ca la grădiniţă, sau suntem oameni maturi care ştiu să-şi asume nişte reponsabilităţi, care recunosc că ce se întâmplă nu este normal şi trebuie scuturate perdelele ca să intre soarele pe fereastră?! Ne facem de râs! Da, ne facem de râs! Este inadmisibil ca într-o zonă cum este cea a Washington-ului şi a statelor Virginia şi Maryland să existe o astfel de concurenţă răutacioasă între biserici! Fiecare să organizeze separat picnicul, sau festivalul său! Fiecare să faca ceva ca să iasă în faţa celuilalt! Haideţi să nu ne mai ascundem dupa degete! Toţi o ştim şi nu vrem să recunoaştem! Acesta este adevărul: există o concurenţă nesănătoasă între aceste biserici şi comunităţile adiacente şi este mare păcat! De ce nu reuşim să ne unim, să facem un singur festival sau picnic, bine organizat, la care să vină lumea bucuroasă pentru că are de ce! Este vorba de profit, de donaţii? Foarte bine! Acelea se pot împărţi între organizatori la final. Este chiar aşa de greu? Îmi pare rău că trebuie să spun aceste vorbe, dar când văd cum ne dezbinăm, în loc să ne unim şi asta sub acoperişul casei Domnului, atunci imi dau seama cu tristeţe că învăţăturile din cartea sfântă ramân acolo, pe hârtie şi nu in inimile şi conştiinţa noastră! Luaţi exemplu de la alţii. Dacă ei pot, şi noi putem, că doar suntem cu toţii nişte simplii muritori. Aveţi-vă ca fraţii……
