Cum devine literatura Science-Fiction realitatea zilelor noastre?

0
16
Wallpaper_Morningtide_Serenity_by_Grimdar

Wallpaper_Morningtide_Serenity_by_GrimdarEste în natura umană a avea fantezii cu privire la viitor şi a anticipa ceea ce ar putea să existe în viitor. Pe parcursul ultimelor opt decenii, au fost predicţii sălbatice şi au apărut idei şi cercetǎri bizare despre structuri şi colonii interplanetare, mijloace moderne de deplasare, roboţi şi maşini zburătoare, cărţi cu idei SF avangardiste şi previziuni ale profesorilor la diferite conferinţe şi evenimente stiinţifice. În timp ce unele previziuni tehnologice ale viitorului au văzut actualizarea în lumea modernă, de multe ori astfel de prognoze au rămas vise frumoase. De fapt, până în anul 2000, lumea noastră a fost prezisă a fi un loc mult diferit de cel care este, chiar zece ani mai târziu. Dacă aruncăm o privire spre ultimii ani de progrese tehnologice care merg în direcţia cea bună, constatăm că multe idei din literatura SF au devenit realitate deja sau au în continuare şanse pentru a fi realizate.

 

Controlul Prognozei Meteo Există o carte SF care a apărut şi în România în colecţia Nautilus – “Uraganele” de John Barnes, care vorbeşte despre schimbări climatice majore pe Pământ şi nevoia imperioasă a oamenilor de a controla uraganele. În 1966, un post de radio american, 2000 AD, a invitat personalităţi marcante din diferite ramuri stiinţifice pentru a discuta despre conservarea planetei şi a condiţiilor atmosferice. Erau întrebaţi, în finalul emisiunii, cum cred ei că va fi viaţa pe Pământ în anul 2000? Majoritatea credeau că nimeni, în anul 2000, nu va trebui să lucreze mai mult de o zi sau două pe săptămână, iar timpul nostru liber ar ajunge pană la cer. Cu atât de mult timp liber, normal că nu am dori ca vacanţele noastre să fie  ruinate de vremea urâtă. Prin urmare, oamenii credeau că ar trebui să se dezvolte rapid o modalitate de a controla vremea, dupa nevoile noastre. Descărcari electrice controlate în nori sau devierea vântului produs de tornade au fost printre primele predicţii. Aceste cercetări s-au făcut în ultimii 40 de ani şi ne ajută să contracarăm parţial efectul de seră. Oamenii de stiinţă din 1966 credeau că nu s-ar putea prelua controlul vremii din motive politice. Practica arată că principalul motiv este poluarea. Din păcate, suntem în 2010 şi mai avem mult de lucru – muncim de luni până vineri, uneori peste program şi avem de amânat picnicuri pentru că plouă.

 

Maşina zburǎtoare Apare în nenumărate filme science-fiction şi escaladează prin visele zilnice ale navetiştilor blocaţi în trafic. Reprezintǎ o fantezie umană care nu a luat încă o formă reală. Au existat tentative de realizare, dar nu s-a ajuns la un model funcţional. De la “Pinto” – maşina cu aripi din 1973 care a condus la moartea a doi piloţi, la mai recentele “Moller SkyCar,” lumea a căutat o metodă rentabilă de a călători cu ceva mai simplu decật avionul personal. Dr. Paul Moller, cercetător în propria sa companie producătoare de autoturisme, a depus eforturi considerabile pentru realizarea practică a maşinilor sale de zbor şi încă luptă pentru a realiza un ascensor vertical autonom de mai mult de 25 de nivele.

 

Maşina Răspunsurilor a fost teoretizată ca instrument pentru a răspunde în locul elevilor la temele pentru acasă. Ideea a apărut în 1964.Folosind o tastatură ca la maşina de scris, utilizatorul cerea maşinii răspuns  la o întrebare, iar acesta apărea rapid pe ecranul de televiziune. Mai mult, maşina putea cânta dacă era nevoie, sau chiar reda filme despre orice subiect. Nu este clar modul în care experţii s-au gândit că o maşină ar putea stoca informaţii despre fiecare subiect. Cu toate acestea, astăzi există Internetul, iar motoarele de căutare gen google sau Alta Vista sunt foarte  apropiate de ceea ce se credea ca va fi “maşina  răspunsurilor”. Internetul conţine volume de informaţii despre orice subiect. Chiar dacă PC-ul este departe de a face tema de casă în locul copiilor, se pare că tehnologia modernă a depăşit această previziune primitivă tehnologică.

 

 

Robotul cameristă Una din cele mai mari dorinţe umane este aceea că ar putea exista un robot care face munca noastră casnică. Robotul a fost gândit în 1959, atunci când “camerista robot” a fost prezentată publicului ca idée. Ea trebuia să plutească suspendată pe o pernă de aer şi avea grijă de sarcini de uz casnic de bază (să mute lenjerie, pahare sau veselă la masă). După cină ea spală vasele şi le stochează. Astazi există roboţi casnici care aspiră şi sterg praful, maşini de spalat vase, cuptoare cu clean oven, iar inginerii de la mai multe firme de robotică au inventat tehnologii sofisticate care să ne aducă tot mai aproape camerista-robot de care avem nevoie. Asimo Honda, de exemplu, este un robot casnic ce poate recunoaşte vocea proprietarului său, ascultă comenzile şi serveşte anumite băuturi.

 

Călătoria în timp Stăpanirea timpului este încă o mare fantezie umană, care nu a ajuns la îndeplinire în anul 2000. Călătoria în timp a fost prezisă într-o varietate de variante. O predicţie foarte reuşită vine din paginile unei cărţi din 1982 “Lumea de mâine” Cartea prezice că turiştii în timp, ar putea intra în maşina timpului, care sa-i ducă de la o eră la alta, fără să le permită să intervină efectiv ca să nu schimbe cursul istoriei. Ştiinţa nu a elaborat încă o modalitate de a face acest lucru posibil, chiar dacă Albert Einstein a lansat şi a demonstrat teoretic posibilitatea călătoriei în timp  prin teoria relativităţii, care dă direcţie, sens şi greutate acestei idei.

 

Propulsoarele cu Jet folosite ca efecte speciale la Hollywood, la manifestaţiile de la Tomorrowland, Disney Land  sau Disney World sunt cutii cu jet reale. S-a vorbit despre ele începând cu ziua în care prima maşină de zbor a fost visată sus pe cer. Primele propulsoare reale cu jet, se spune că au fost fabricate de către armata germană în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Încă de la începuturile lor, mai multe modele funcţionale au fost create, cel mai cunoscut fiind cel folosit de James Bond în Thunderball, care a fost un pachet real. Problema lor şi faptul că nu au devenit comerciale, este durata foarte scurtă de zbor şi a riscurile mari de vătămare asociate cu utilizarea lor (arsurile şi aterizările dure de pildă). 

 

Platforma Zburătoare Apare ca idée în 1955. A fost teoretizată ca un dispozitiv de deplasare personal periculos. Ideea a fost preluată de către cercetători din US Marine Corps pentru transportul individual al soldaţilor şi a fost estimată a deveni un mijloc rapid de deplasare pentru oamenii de afaceri din viitor. Marina, de fapt, a produs mai multe asemenea platforme, dar cu toate acestea cercetările au fost întrerupte din cauza vitezei lor limitate de deplasare, a dimensiunilor prea mari şi a potenţialului foarte scăzut de ridicare verticală. Platforma a reuşit să realizeze doar un efect de “pernă de aer”.

 

De la literatura Science-Fiction la realitatea zilelor noastre (Partea a II-a) 

Este în natura umană a avea fantezii cu privire la viitor şi a anticipa ceea ce ar putea să existe în viitor. Pe parcursul ultimelor opt decenii, au fost predicţii sălbatice şi au apărut idei şi cercetǎri bizare despre structuri şi colonii interplanetare, mijloace moderne de deplasare, roboţi şi maşini zburătoare, cărţi cu idei SF avangardiste şi previziuni ale profesorilor la diferite conferinţe şi evenimente stiinţifice. În timp ce unele previziuni tehnologice ale viitorului au văzut actualizarea în lumea modernă, de multe ori astfel de prognoze au rămas vise frumoase. De fapt, până în anul 2000, lumea noastră a fost prezisă a fi un loc mult diferit de cel care este, chiar zece ani mai târziu. Dacă aruncăm o privire spre ultimii ani de progrese tehnologice care merg în direcţia cea bună, constatăm că multe idei din literatura SF au devenit realitate deja sau au în continuare şanse pentru a fi realizate.

Combinezoane Spaţiale Cercetarea planetei Marte şi cargourile transportoare de materii prime  de pe alte planete, prezise a fi atât de aproape de către comunitatea ştiinţifică din anii ’60, a determinat cercetări pentru a dezvolta un costum spaţial care ar putea proteja în condiţiile extreme de explorare a spaţiului cosmic. În acest scop, salopetele spaţiale ar fi fost absolut necesare. Au aparut elemente high-tech ale unui asemenea costum stelar, dar costumul nu s-a definitivat niciodată. Un pod în formă de con a fost gata de a fi ataşat  la partea din spate a costumului pentru depozitarea diferitelor instrumente de spaţiu. Desigur, costumele ar fi avut aer condiţionat şi încălzire pentru a proteja exploratorul de temperaturile aspre ale lumilor străine. Protecţia solarǎ la raze X trebuie să existe în costumul standard. Ea presupune o construcţie metalica, iar astronautul ar putea fi tras înapoi la centrul de siguranţă cu un magnet gigantic. În cele din urmă, s-a realizat un furtun şi un costum acţionat cu jet de propulsie. Costumele de spaţiu actuale diferă mult de cele din 1960, iar NASA continuă cercetările.

 

Schimbarea culorii pielii umane Într-un film documentar din 1972, intitulat “Future Shock” a fost prezisă aceasta posibilitate. Aşa cum am descoperit mai multe despre propria noastră genetică, am putea opta pentru a schimba culoarea pielii noastre la orice pigment am dori. Un inginer genetician a vorbit despre fezabilitatea procesului, descriindu-l ca pe o modificare a codului genetic. Filmul a arătat oamenilor procedeul ca pe o tehincă nouă de machiaj. Rămâne de văzut cât de departe vom merge cu pielea noastră… albastru, verde, violet?  Astăzi, nu există nici o modalitate comercială disponibilă pentru modificarea culorii pielii, doar tatuaje şi metode genetice contestate pentru că genetica în sine, ca ştiinţă, este considerată o “joacă de-a Dumnezeu”. Tehnologia este încă în curs de cercetare, cele mai avansate rezultate provenind din studiile Universitaţii Harvard.

 

Corner Grocermat Inspirat de dorinţa noastră de a crea confort prin intermediul tehnologiei, Grocermat Corner, a fost o predicţie a unui supermarket în 1959. Publicat în rubrica “Mai aproape decât credem” din Chicago Tribune, un grocermat va înlocui magazinele clasice de azi şi va permite oricui să conducă un vehicul în jurul unor aranjament oval şi sǎ aleagǎ din propria maşinǎ produsele necesare. Grocermatul a rǎmas la stadiul de idée, niciodată nu a ajuns să fie  dezvoltat. Astăzi, cea mai mare realizare privind supermarketul este linia “self check out” care dă posibilitatea clientului să scaneze singur produsele pe care le-a cumparat, să le plateascǎ şi sǎ-şi ia bonul de casǎ singur, sau serviciile de livrare la domiciliu a comenzilor online.

 

Stadionul Olimpic Lunar O alta idée SF este “terraformarea” care presupune creearea unei atmosfere propice vieţii pentru a putea coloniza alte planete.  În 1979, a parut o carte cu tematică în jurul ideii unei colonii Lunare şi se specula faptul că în 2020, Jocurile Olimpice vor avea loc pe Lună. Autorii cărţii “Case şi stil de viaţă în secolul 21” au descris amanunţit coloniile lunare, climatul propice Jocurilor Olimpice Interplanetare, pe un stadion construit special pentru eveniment, sub o sticla organică imensă. “Earthlings şi Moonies” sunt echipele, iar cursele de persoane Pământ- Lună sunt regulate, pentru a putea permite spectatorilor să urmărească evenimentul sau să-şi viziteze familia relocată pe Lună. Curios este că cercetatorii stiinţifici susţin că Jocurile Olimpice de pe Lună sunt, “doar o chestiune de timp”.

 

Vacanţă în spaţiul cosmic Ideea de vacanţă în spaţiul cosmic a fost o fantezie a pământenilor din ultimele decenii. Se spunea că în zece ani, cei mai bogaţi dintre noi, vor fi în măsură să participle la expediţii charter în spaţiu. Această fantezie datează din 1982. Astfel de excursii au fost aşteptate să devină realitate în 2002; se vorbea despre staţiuni turistice complete, situate în spaţii amenajate pe orbita Pământului şi transport regulat spre ele. Astăzi, anul 2002 a trecut déjà şi un sejur la “Ramada Milky Way Galaxy” pare tot un vis, aşa cum era şi în 1982.

 

Oraşul Plutitor este o idée lansată în 1984, care s-a concentrat pe un loc la fel de periculos pentru un oraş, oceanul. Oraşul plutitor există astazi, vapoarelor de croazieră fiind mult mai sofisticate decat imaginaţia scriitorilor SF de acum 25 de ani. Un fragment dintr-un articol scris în 1985 spunea: “Roboţii întreţin culturile agricole care cresc pe platforme plutitoare în jurul unui oraş mare. Apa din ocean se evaporă şi este condusă pe platforme, lăsând în urmă sarea”, dar astăzi, acest oraş verde imens nu există. O problemă cu un astfel de proiect este că avem valuri imense sau uragane. Vremea este un lucru destul de urât şi distructiv şi, probabil, construirea unui oraş într-un loc în care aceste forţe devastatoare (uragane, tsunami) există, ar putea să nu fie cea mai bună idee.

 

Luminile magice de autostradă Ideea a aparut în octombrie 1961 în revista “Mai aproape decat credem” şi se referă la impulsuri electrice care ar trebui să vină din asfalt  şi să ne permită să conducem o maşină cu pilot automat. Aceiaşi sursă prezice apariţia computerului de bord, care atenţioneaza şoferii asupra aglomeraţiei din trafic, apariţia  luminilor solare care se încarcă  ziua şi luminează autostrăzile noaptea şi alte minunăţii tehnice legate de curentul electric. Teizeci de ani mai târziu a aparut GPS-ul şi controlul vitezei de croazieră cu un computer de bord, care este în mod clar mult mai puţin incitant decât fascicolul magic imaginat de scriitorul SF, dar la fel de eficient. Pe autostrăzile Americii luminează în continuare farurile autovehicolelor, dar luminile solare sunt prezente în toate curţile şi grădinile americane, iar senzorii din asfalt controlează prin presiune schimbarea culorilor la semafoare.

 

Produsele alimentare pilulă După cum am citit în “Jestsons” şi într-un New York Times Magazine “Interviu cu autorul Michael Pollan”, o idee predominantă în 1960 în  cercurile de futurologi, a fost cel al pilulei alimentare. În esenţă, toţi nutrienţii organismului şi niciuna dintre toxinele sale, ar trebui ambalate într-o pastila care ar putea fi luată în loc de o masă reală. Un citat din articol susţine că, ” toate semnele au indicat un rezultat unic: masă într-o pastilă va deveni uzuaă pentru următoarea generaţie.” Ne opresc doar tradiţiile şi mulţumirea cinei în familie, pentru că pastila minune deja există. Poate că, folosirea produselor alimentare pilula nu va fi de scară largă, dar avem deja uzuală pastila supliment nutritiv şi este foarte apropiată de tehnologia pilulei care ne-ar ajuta să nu mai mâncăm în stil clasic. În prezent, există multe pastile de înlocuire pe piaţă, dar acestea nu sunt, de obicei, suficient de nutritive şi au gust neplacut, de acadele putrezite.

Multe alte realizări ne-au schimbat viaţa– telefonul mobil,  videotelefonul, transplantul de organe, clonarea, camera web, dar au intrat deja în cotidian şi am uitat că odată au fost şi ele subiecte de science fiction.