Veronica IVANOV: Vă mulţumesc că aţi acceptat să oferiţi un interviu ziarului nostru. Aş dori să ne spuneţi cum au fost începuturile carierei de doctor… cum l-aţi cunoscut pe soţul dumneavostră, Petros Spastris.
Dr. Adriana SPASTRI: Am fost colegi de facultate din prima zi, la Facultatea de Medicină din Cluj. Eu sunt din Piteşti şi am dat examen la facultatea de medicină din Cluj pentru că aşa m-a indrumat mama, care era asistentă de obstretică şi ginecologie la Piteşti, oraşul unde m-am născut, am copilărit şi am trăit, până am intrat la facultate. Mama a considerat că Facultatea de Medicină din Cluj este cea mai bună şi eu trebuie să merg acolo. Deşi nu aveam nicio rudă, nicio cunoştinţă sau prietenă la Cluj, acolo m-am dus. Mai am o soră, cu vreo 10 ani mai mică. Nimeni din familia mea nu a terminat medicina, deşi eu sunt a patra generaţie de intelectuali din familie. În prima zi de facultate, la Cluj, s-a întâmplat să fiu cu soţul meu în aceeaşi grupă, în aceeaşi serie… făceam cursurile şi laboratoarele împreună. El a venit cu un an mai devreme, a făcut cursul pregătitor de limba română, tot la Cluj. Şi el a venit la Cluj pentru că aşa i s-a zis din Cipru, că este cea mai bună facultate de medicină din România şi a vrut să vină în România, pentru că i s-a spus că este limba latină şi că este apropiată de franceză, italiană şi o să-i fie uşor să o înveţe… Am fost colegi din prima zi şi buni prieteni până la sfârşitul anului doi. Îl admiram pentru că era foarte silitor, învăţa extraordinar de mult, ştia totul pe dinafară… La cursuri eram împreună… am stat în acelaşi complex de cămine, dar fiecare la alt cămin; erau căminele separate… de fete şi de băieţi, şi de studenţi străini şi studenţi români. Am făcut facultatea între anii ’78 – ‘84. După doi ani am avut o relaţie şi ne-am hotărât să ne căsătorim, deşi era destul de dificil. Am făcut o cerere la Marea Adunare Naţională şi la preşedinte şi după un an de zile ne-au aprobat. A existat şi reacţia părinţilor, a rudelor… eu am cerut de mai multe ori să vin să vizitez Ciprul dar nu mi-au aprobat. Ca să poţi să pleci trebuia să faci o cerere… să-ţi dea dreptul să vii, să garanteze cineva pentru tine că îţi plăteşte casă, masă, asigurare; făceau părinţii lui, dar nu mi-au aprobat niciodată. Realitatea este că nu am insistat nici eu foarte mult.
Veronica IVANOV: Soţul ar fi vrut să rămână în România, să profeseze acolo?
Dr. Adriana SPASTRI: Noi am terminat Facutatea de Medicină Generală şi ne-am căsătorit. Amândoi am terminat în aceeaşi zi, în acelaşi an, am fost colegi permanent. Când am terminat facultatea, Petros s-a interesat atunci toată lumea pe vremea aceea era interesată să plece din ţară, nu să rămână. Petros s-a interesat să rămână, ne-au trimis atunci de la Cluj la Bucureşti, unde ni s-a spus de la Ministerul de Interne că trebuie ca să aibă cetăţenie să stea în România 5 ani, în care nu va putea lucra… şi să-l întreţină nevasta… nici să facă specialitate, nici să lucreze nimic, după care să facă cerere să ia cetăţenia şi după care să înceapă să lucreze… să facă stagiatură şi aşa mai departe… Nimeni nu cred că ar fi acceptat… nicio femeie, dar un bărbat. Nici eu nu aş fi acceptat să nu am dreptul să lucrez nimic. Nu mă refer să lucrez ca medic… absolut nimic. Şi atunci am hotărât de comun acord să plecăm. Fiind căsătorită a fost apoi uşor să iau paşaport de cetăţean român cu domiciliul în străinătate şi am venit în Cipru. Am venit în Cipru, am făcut o fetiţă, amândoi lucram pentru că socrii mei nu aveau posibilităţi să ne întreţină şi nici nu era frumos, ca doi tineri în putere, să ne întreţină bătrânii. Lucram la nişte clinici particulare, ceva între medic şi asistentă. Atunci mi se părea puţin jignitor, dar după câţiva ani le-am dat dreptate. Nu obţinusem nici măcar titlul de recunoaştere a diplomei de medic… trebuia să faci anumite proceduri la Ministerul de Interne, la Consiliul Medicilor etc. Asta durează, şi aşteptam să ne vină rândul să facem stagiatură la spital. Stagiatura era plătită, aici şi în Grecia stagiatura se face la spitale de stat. Eram interesaţi să facem specialitate. Amândoi vroiam să facem ginecologie… eu pentru că era specialitatea în care aveam multe cunoştinţe şi multă practică. În toţi anii de studenţie am făcut practică unde lucra mama mea care era asistentă şefă la obstretică, la Piteşti şi pe urmă când am venit aici, am lucrat tot într-o clinică de obstretică şi ginecologie şi participam şi la operaţii şi la cezariene… la examinări, la tratamente de col uterin, ştiam foarte multe lucruri, era specialitatea cea mai familiară. Specialitatea în Cipru nu se dădea, trebuia să mergem în Grecia sau în altă parte. Şi România a fost una dintre opţiuni, dar acolo trebuia să plătim, ceea ce nu aveam posibilitatea era atunci aproape 500 dolari/lună.
Veronica IVANOV: Ca şi cetăţean român dumneavoastră trebuia să plătiţi?
Dr. Adriana SPASTRI: Eram cetăţean român, dar cu domiciliul în străinătate… nu aveai niciun fel de drepturi în România… erai un cetăţean străin. Am terminat facultatea în iunie, în 11 august a fost căsătoria civilă şi am dat examenul de diplomă în 9 septembrie, acea lună am plătit-o în dolari.
Veronica IVANOV: Până la urmă, specializarea unde aţi făcut-o?
Dr. Adriana SPASTRI: Am făcut-o în Grecia. A trebuit să dăm diverse examene. În primul rând a trebuit să dăm examene de limbă, interne şi chirurgie. Ca să poţi să începi specialitatea trebuia să dai aceste examene. Toată lumea care nu a terminat facultatea în Grecia (în limba greacă) trebuia să dea examen ca să se vadă că ştie medicină în limba greacă… nu era nici greaca veche, nu era nici greaca nouă (dimotiki). Petros a început specializarea, care a durat 5,5 ani, iar a mea 4,5 ani. A dat examen în ianuarie ‘85 şi a început specialitatea în februarie ‘86. A terminat în ‘91. Eu în ‘87 până în ‘91. Eu am terminat oftalmologie şi soţul meu ortopedie, niciunul nu a făcut ginecologie.
Veronica IVANOV: În acest timp aţi lucrat?
Dr. Adriana SPASTRI: În Grecia eşti rezident şi te plăteşte. Fetiţa a fost tot timpul cu noi, în Grecia. Pe băiat l-am născut înainte de a da examenul de limba greacă.
Veronica IVANOV: Cine v-a ajutat cu copiii?
Dr. Adriana SPASTRI: Nimeni. A fost foarte greu. Vara duceam copiii câte o lună şi jumătate la mama, dar atât. Socrii mei erau în Cipru, dar erau în vârstă. Petros este al cincilea copil. Am stat în Patra.
Veronica IVANOV: Dintre copiii dvs. care urmează o carieră de doctor?
Dr. Adriana SPASTRI: Niciunul. I-am îndepărtat pe amândoi; este greu, este foarte mult de învăţat, de dimineaţă de la ora 8:00, până seara, aveam cursuri şi sâmbăta, după care trebuie să faci specialitatea în Grecia; iarăşi dădeai examen, dar puteai să aştepţi şi foarte mulţi ani ca să începi specialitatea (6-7 ani). Eu am avut foarte mult noroc, că am început după 5 luni, după ce am dat examen. Eram gravidă cu al doilea copil şi eram disperată. Dacă nu treceam examenul nu puteam să lucrez nicăieri. Găsisem, ca medic pe elicopter la Express Service… dar trebuia să trec acest examen. Am învăţat în disperare, ştiam totul pe dinafară. La început aveam peste 200 de cuvinte necunoscute pe o pagină… îmi aşteptam soţul să vină de la spital să-mi traducă; în final le-am învăţat pe toate, am fost prima şi singura româncă care le-am trecut din prima (interne şi chirurgie). Am dat în ‘86 în decembrie, am terminat facultatea în septembrie ’84. Acest examen se dădea din patru în patru luni; am avut colegi de-ai mei (greci) care au dat cu mine… pentru că nu treceau. Mulţi ciprioţi au terminat în Anglia, Germania, România şi toţi trebuia să dea aceste examene care erau foarte grele. Pentru că trebuia să lucreze în limba greacă… trebuia să ştie şi greacă şi engleză.
Veronica IVANOV: La ce spital lucraţi acum?
Dr. Adriana SPASTRI: La Spitalul General din Nicosia, la Clinica de Oftalmologie. Avem policlinică la Spitalul General şi operaţiile le fac la clinica de la Spitalul Makarios, unde este şi oftamologie, obstretică ginecologie.
Veronica IVANOV: Vroiam să vă întreb despre dotarea spitalelor din Cipru…
Dr. Adriana SPASTRI: Vă pot spune despre oftalmologie – spitalul nostru, deşi este cel mai bun din Cipru, pot spune că este mediu dotat, are aparate foarte bune, dar de rutină. Nu avem aparate sau instrumente de excepţie, pentru cazuri rare, sau cu care să facem cercetări. Sunt numai de practică, de clinică, examinare şi terapie sunt obişnuite. Nu avem ceva extraordinar. Sunt de foarte bună calitate. Ceea ce facem, facem foarte bine. Nu facem toată gama de tratamente şi operaţii care se fac în Europa, la spitale, unele operaţii mai rare…
Veronica IVANOV: Există clinici private în Cipru?
Dr. Adriana SPASTRI: Există o clinică privată, care este mai bine dotată decât noi şi care permanent ţine pasul cu tehnologia şi căruia ne adresăm destul de des ca să ne ajute, la anumite examinări şi operaţii… sunt 15 oftalmologi, majoritatea au studiat în Marea Britanie şi care la fiecare 3 – 4 ani îşi înnoiesc toată aparatura. Nu schimbă aparatura de bază… cea cu care se fac examinări, ci, de exemplu laserele. Noi avem un laser de 20 ani. Este la mintea oricui care vede cum merge tehnologia, că nu poate fi la fel de eficient unul de 20 ani cu unul de anul acesta… întotdeauna lucrurile evoluează spre mai bine. Poate sunt mai scumpe dar sunt mult mai eficiente şi cu mai puţin cost al organismului. Laserul de exemplu este o ardere, trebuie să faci ca acea ardere să fie mai uşoară cu acelaşi efect terapeutic.
Veronica IVANOV: Aş dori să ne vorbiţi despre pacienţii dvs. Lucraţi practic în două locuri…
Dr. Adriana SPASTRI: Da, şi la Makario şi la Spitalul General. O săptămână facem examinări la spitalul general, iar cealaltă săptămână operaţii, examinări şi tratamente speciale, la Makario.
Veronica IVANOV: Care sunt problemele cu care se confruntă pacienţii?
Dr. Adriana SPASTRI: Marea problema este diabetul care afectează şi ochii, pentru că afectează vasele mari, vasele mici şi nervii. În lume diabetul este în proporţie de 3-4% din populaţie, în Cipru este peste 12% şi cu tendinţă de creştere. Există pacienţi cu miopie şi hipermetropie, dar nu foarte mulţi… Cataracta, cea senilă, apare după vârsta de 65 ani.
Veronica IVANOV: Pacienţii care au părinţi cu glaucom… este aceasta o boală genetică?
Dr. Adriana SPASTRI: Da, există o predispoziţie genetică şi toţi sunt sfătuiţi să-şi facă controale regulat, cel puţin o dată pe an, peste vârsta de 45 ani.
Veronica IVANOV: În ce constă un control oftalmologic?
Dr. Adriana SPASTRI: Se măsoară acuitatea vizuală, dacă are nevoie de ochelari, tensiunea intraoculară (care atunci când este crescută duce la glaucom, o boală care duce la orbire), fundul de ochi. Dacă există probleme la fundul de ochi, atunci se fac alte examinări. Sunt examinări de rutină, dar există şi examinări cu ultrasunete.
Veronica IVANOV: Pentru a lua carnetul de şofer aici în Cipu se cere examen oftalmologic?
Dr. Adriana SPASTRI: Da, dar numai acuitatea vizuală şi cât de bine vede culorile.
Veronica IVANOV: Vroiam să vă întreb, pentru românii care au venit în Cipru, unde este foarte mult soare, este necesar să poarte ochelari de soare? Sunt ei mai afectaţi decât ciprioţii de soarele puternic?
Dr. Adriana SPASTRI: Toţi suntem afectaţi, nu există adaptarea ochiului la lumină puternică… toată lumea este afectată. Indiferent că este suedez, sau vine din Sankt Petersburg, unde nu este mult soare şi vin aici la foarte mult soare, ochiul nu este învăţat cu foarte mult soare, nu este ca la piele, care are mai multă melamină şi rezistă.
Veronica IVANOV: Ce măsuri de protecţie sugeraţi?
Dr. Adriana SPASTRI: Toată lumea trebuie să poarte ochelari de soare, atât vara cât şi iarna… ochelari mari, care să acopere bine ochii.
Veronica IVANOV: Cum afectează dacă nu poartă ochelari de soare?
Dr. Adriana SPASTRI: Se spune că se produce mai repede cataracta, lucru care este relativ adevărat. Radiaţiile ultraviolete duc la producerea cataractei, mai ales dacă lumina este în cantitate foarte mare; mult mai mult fac cataractă pescarii sau cei care fac schi, cei care înoată foarte mult, decât cel care stă pe plajă sub o umbrelă.
Veronica IVANOV: Ce ne puteţi spune despre conjunctivita care se ia de la o piscină.
Dr. Adriana SPASTRI: Cea mai importantă este prevenţia: vrei să te duci la piscină, pune-ţi ochelari de piscină, nu este nevoie să intri cu pleoapele, cu conjunctiva în apa în care intră oricine, că s-a spălat sau nu, că are diverse boli; e mult mai uşor să se infecteze ochii decât pielea sau urechile, deşi şi acestea se pot infecta; este mult mai uşor să te protejezi, decât să faci tratamente. Clorul, întotdeauna irită ochii tuturor, iar pe acest grad de iritaţie este mult mai uşor să faci o infecţie; dacă este infecţie cu microbi este mult mai uşor de tratat… există antibiotice, dacă este însă cu paraziţi, cu micoze este mult mai greu şi se pot produce probleme foarte grave şi alergii. Alergia fără să o tratezi devine cronică, nu scapi niciodată de ea. Cel mai simplu şi mai bine, mai ales copiii – să nu intre în piscină fără ochelari.
Veronica IVANOV: Participaţi la congrese internaţionale?
Dr. Adriana SPASTRI: Da, permanent. Încerc să ţin pasul în domeniile în care mă ocup; în ultimii ani au apărut subspecialităţi şi fiecare se specializează într-o subspecialitate. Eu m-am axat pe 3 – 4 capitole mari. La congrese internaţionale mă duc de două ori pe an. Cipru nu este o ţară care participă în mod efectiv la congrese internaţionale. Doar urmărim. Suntem o ţară mică, un spital mic, cel mult putem să ţinem pasul; în niciun caz să avem un rol de pionerat… trăim într-o eră în care suntem foarte de norocoşi, avem informare extraordinară pe internet. În fiecare zi urmăresc, dar chiar şi cele care apar pe internet sunt mai vechi de câteva luni, poate chiar de un an. Când te duci la congres sunt ultimele noutăţi, care vor apare peste un an, doi, într-o revistă de specialitate şi după 5-7 ani într-o carte. De aceea mergi la congres.. ca să auzi ce este mai nou, mai citeşti şi pe internet… pentru că atunci când se face o lucrare de cercetare este în mai multe stadii şi fiecare stadiu la care se ajunge se editează pe internet şi în reviste şi se pune parafa de proprietate intelectuală numai în oftalmologie, care este totuşi o specialitate micuţă, apar 250 de lucrări de cercetare pe zi.
Veronica IVANOV: Cât este de greu pentru o româncă să se realizeze în Cipru ca doctor?
Dr. Adriana SPASTRI: Nu cred că ţine de naţionalitate. Când am venit eu erau destul de rasişti şi ca femeie medic depinde de câtă medicină ştii. Că eşti româncă, poloneză, englezoaică este adevărat, au altă receptivitate faţă de englezi, pe de o parte nu-i plac, dar pe de altă parte îi şi admiră… dacă ştii carte, încet încet reuşeşti. Este greu pentru că nu ai cunoştinţe, rude, nu ai cine să te susţină. Câteodată bătrânii sunt mult mai entuziasmaţi când văd o femeie doctor. În Grecia am făcut şi cercetare, dar am şi lucrat mulţi ani de zile ca specialist… ca medic principal în Patra. Chiar şi când făceam rezidenţa grecii erau foarte entuziasmaţi. Mă întrebau de unde sunt… erau foarte entuziasmaţi că o româncă vorbeşte aşa de bine limba lor. Pur şi simplu am învăţat-o lucrând, vorbind, citind – citesc foarte multe cărţi în limba greacă, ascult muzică. Cărţile de specialitate sunt în general în limba engleză.
Veronica IVANOV: Ce ne puteţi spune despre Alianţa Românilor din Cipru, sunteţi membru fondator.
Dr. Adriana SPASTRI: Da, fac parte dintre membrii fondatori, dar în ultimii ani nu prea m-am ocupat de evenimentele organizate de Alianţă. În Alianţa care era la început, eu (vicepreşedinte), Christina (preşedinte), Elena, Anca… eram foarte mult prinsă, dar după aceea eu am plecat în ‘89-‘99 în Grecia, am luat post de medic principal în Patra şi de abia în 2003 m-am reîntors şi era altcineva vicepreşedinte, secretar.
Veronica IVANOV: Veţi veni la Ziua Femeii?
Dr. Adriana SPASTRI: Da, sigur, am fost şi anul trecut la restaurantul Estiades din Nicosia.
Veronica IVANOV: La întâlnirile care sunt ar trebui să participaţi mai des…
Dr. Adriana SPASTRI: Ştiu, dar am obosit foarte tare, din cauza muncii am hotărât ca de anul acesta să micşorez şi numărul de operaţii pe care-l fac, şi astfel se va micşora şi numărul de pacienţi pe care-i văd. Îmi place foarte mult meseria mea, îmi place să fie cabinetul plin, îmi place nebunia asta a spitalului, cu multă lume. Nu mă obligă nimeni să fac 12 operaţii pe zi, eu mi le programez. Eu lucrez de 3 ori mai mult decât normal pe un salariu, şi cel care face operaţii şi cel care nu face are acelaşi salariu. Nu o fac pentru salariu îmi place foarte mult ceea ce fac; dacă nu este aşa aglomerat mie mi se pare că nu fac nimic… pot să micşorez şi pacienţii care îi văd pe urmă. Pe zi am 20 de programări, plus 12 operaţii, plus 12 operaţii de luna trecută, plus 20 de injecţii în ochi pentru diverse probleme care pot să producă orbire, plus cunoştinţele unuia şi altuia… sunt 40-50 de pacienţi în fiecare zi… numai “Bună ziua” să zici şi ai obosit.
Veronica IVANOV: Mai aveţi timp pentru vre-un hobby? Ce faceţi în timpul liber?
Dr. Adriana SPASTRI: Îmi place să citesc literatură şi în română şi în greacă. Când vine în vizită sora mea sau prieteni din România şi mă întreabă ce vreau să-mi aducă, eu le cer cărţi de scriitori români, vreau să citesc, să râd. Recent am citit “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă; cu alţi ochi o vezi, este exraordinar, are un umor fantastic şi o frumuseţe de limbă. Am citit “Dănilă Prepeleac”, am încercat să le traduc, dar nu am reuşit. Mi-a plăcut şi “Prâslea cel voinic şi merele de aur”… Îmi place să tricotez (mama mea m-a învăţat) şi acum îi fac un poncho fiicei mele. Joc bridge, pe internet, nu pot să merg la club. Fac Sudoku de la killer în sus – adică foarte grele, fac şi binding, adică înşir mărgele.
Veronica IVANOV: La ce oră începeţi lucrul?
Dr. Adriana SPASTRI: Programul nostru este de la 07:30 până la 15:00, dar nu stau niciodată până la 15:00, se face 16:30 – 17:00. Trebuie să vedem 20 de persoane pe zi… dar sub 40 nu există.
Veronica IVANOV: Se plătesc aceste consultaţii?
Dr. Adriana SPASTRI: Nu, este gratuit pentru cetăţenii din Cipru care au carnet de sănătate.
Veronica IVANOV: Dacă nu au carnet, cât costă un control?
Dr. Adriana SPASTRI: O examinare este 30 euro.
Veronica IVANOV: Despre copiii dvs. ce ne puteţi spune?
Dr. Adriana SPASTRI: Fiica noastră, Maria Spastri, este arhitectă, are 30 ani şi este la Los Angeles. Fiul nostru, Mihalis Spastris, este avocat şi lucrează aici la un birou de avocatură. A studiat în Anglia, el are 28 de ani. Am ales numele copiilor, Maria – ca pe mama mea şi Mihalis – ca pe socrul meu.. În aprilie merg la Los Angeles. Fiica noastră este foarte ambiţioasă, a făcut facultatea în Grecia, dar din anul doi ea a hotărât că se duce să facă specializare şi să şi lucreze în America, a vrut să capete experienţă. A făcut specializare doi ani şi acum lucrează, este arhitectă specializată pe construcţia de clădiri autonome energetic. Specializarea a fost plătită, ea a plătit doar Masterul.
Veronica IVANOV: Aş dori să ne spuneţi cum arată viaţa de familie dintre un român şi un cipriot.
Dr. Adriana SPASTRI: Cred că este normală. Petros a învăţat limba română, copiii ştiu foarte bine limba română. Au fost primii elevi ai Ancăi Pericleous. Ei mergeau în fiecare vară la părinţii mei. În locul în care stăteam erau foarte mulţi copii de vârsta lor, copiii prietenilor mei şi erau în jur de 120 de copii. Era o nebunie şi au avut nişte vacanţe excepţionale şi România li se pare minunată. Au învăţat să scrie şi să citească… şi acum comunică cu prietenii lor din România, prietenii lor au venit și în Cipru, pentru ei România are un loc special în inima lor.
Veronica IVANOV: Mergeţi des în România în vacanţe?
Dr. Adriana SPASTRI: Nu. Când trăiau părinţii mei mergeam de 2 – 3 ori pe an, după ce a murit, în special mama, nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, dar nu am vrut să mă mai duc.
Veronica IVANOV: Veronica IVANOV:
Dr. Adriana SPASTRI: După 3 ani a murit şi tata… în 2003 a murit mama şi în 2006 a murit şi tata… îl aduceam pe tata în fiecare an, 3 luni, în timpul iernii. Vara nu vroia să vină că în Cipru i se părea prea cald. Odată a stat chiar 5 luni, a venit la 1 noiembrie şi a plecat până după Paşti… M-am dus după ce a murit mama, la un an, la parastas; îmi iubesc ţara, îmi iubesc oraşul, dar acum nu vreau să mă duc, îmi face aşa de rău… mă doare aşa de mult, că nu vreau să mă duc. Îmi este dor, mă uit pe internet, caut pe Google maps, îmi găsesc blocul. La noi vine sora mea de 2 – 3 ori pe an… ne-am întâlnit anul trecut la Roma când eram la un congres. Tot anul trecut ne-am dus la New York. Cu sora mea mă întâlnesc de 3 – 4 ori pe an, vorbim de 3 – 4 ori pe săptămână prin FaceTime ne şi vedem, dar când mor părinţii se face o rupere extraordinară, mai ales cu mama… rădăcinile. Casa părintească este un apartament în care am crescut şi pe care încă îl avem, deşi tata a murit de aproape 10 ani. Nu l-am vândut, nu l-am inchirat, copiii mei nici nu concept să-l vindem… pentru că ei vor să-şi ducă copiii acolo (să facă vacanţe). Anul trecut am fost o singură dată 4 zile, în Bucureşti (din 28 octombrie) dar nu am vrut să mă duc la mormântul mamei. Sora mea locuieşte în Bucureşti, chiar dacă m-am dus în alte daţi, am fost la Braşov, am trecut prin Piteşti, dar nu m-am putut opri… îmi trebuie cel puţin 3 zile ca să-mi revin. Când îmi este greu, tot la Piteşti îmi revin, îmi aduc aminte, mă gândesc la băncile din faţa blocului, pomii din faţa blocului… când eram eu mică făcuse tata un mic parc (aveam vreo 5 – 6 ani), aveam leagăne, trambulină, aveam un mic teren pe care jucam tenis, volei, baschet, aveam televizor, dar eram toată ziua afară şi ne jucam… era extraordinar. Îmi aduc aminte şi aşa mă lecui.
Veronica IVANOV: Vroiam să va întreb dacă este mai uşor ca în viaţa de familie să fie amândoi medici, decât unul medic şi celălalt să aibă altă profesie.
Dr. Adriana SPASTRI: Cred că da. Poate este mult mai greu cu orarul, cu programul fiecăruia, pentru că ai foarte mult de învăţat, de studiat, ai gărzi dar nu ai lipsă de înţelegere. În Grecia trebuia să fac gardă, să fiu 24 ore plus orele de dimineaţă. Aici în Cipru eşti oncall… te cheamă când există probleme pe specialitatea ta. Ai de citit, ai de învăţat, ai de făcut lucrări, ai de făcut prezentări. Eu sunt responsabila rezidenţilor pentru specialitate la spital, trebuie să le fac și prezentări… predau şi la Facultatea din Nicosia, la Medicină, am şi studenţi care vin la spital pentru practică.
Aud la alte familii, mai ales când este soţul medic şi soţia nu, aceasta nu pricepe de ce trebuie să stai toată ziua să citeşti. Aşa cum ţi-am zis în specialitatea mea sunt 250 de lucrări pe zi nu ai timp să stai să le citeşti. Invers… dacă soţia este medic şi soţul altceva, hmm… Şi cu cine eşti de gardă?… Cine e anestezistul?… Cât ai stat în operaţie?… De ce ai stat atâta?
Veronica IVANOV: În România aţi rămas prietenă cu colegii?
Dr. Adriana SPASTRI: În primii ani am ţinut legătura dar după aceea ne-am pierdut urmele. Oftalmologi, dintre colegii mei este una care era foarte mult în partid şi cu care aveam probleme şi chiar ne-am întâlnit la câteva congrese dar s-a făcut că nu mă cunoaşte.
Veronica IVANOV: Un mesaj pentru românii din Cipru…
Dr. Adriana SPASTRI: Eu îi iubesc foarte mult pe toţi românii, mă bucur foarte mult când întâlnesc români. Încerc întotdeauna să-i ajut. Sunt mândră că sunt româncă!
Veronica IVANOV: Vă mulţumesc pentru interviul acordat!
—————————–
A consemnat,
Veronica IVANOV
ianuarie 2016
Cipru
