16 decembrie 2015
Zi luminoasă, dar geroasă – vorba ’ceea: soare cu dinţi. Circulaţia strangulată pe autostrada I40 către aeroport. Panică. Mă întorc 10 mile în Gallup şi o iau pe ruta istorică H66, paralelă cu freeway-ul, până depăşesc punctul oprit.
În aeroportul Sky Harbor din Albuquerque.
La frig îmi îngheaţă pasta pixului şi scriu pur şi simplu cu creionul! Dar se şterge, se mâzgăleşte. Un geamantan mare, plin cu haine, dat la check-in. Am rămas doar cu rucsacul.
*
Traseul: Albuquerque – Atlanta – Buenos Aires – Ushuaia. 22 de ore şi 34 de minute de zbor şi aşteptări. Apoi, vaporul spre Antarctica.
*
M-am încălţat în bocancii de schi. Pufoaica groasă, căciula cu urechi. După această ieşire, cred că o s-o las mai moale cu excursiile (vorba lui tata mare din Goruneşti). Am obosit…
*
Din Atlanta, poarta E17, unde aştept avionul de Buenos Aires, zborul 101, la ora 21:00, am intrat în oceanul spaniol. Elevi sportivi aleargă, se tăvălesc, strigă în spaniolă. Îmbrăcaţi în tricouri galbene.
*
Visa proxy (160$), de anul trecut, când am fost în Argentina, este valabilă un deceniu.
*
Scriu direct, fără retorică, pe şleau. Lumea e grăbită, nu mai are timp de ocolişuri.
*
O noapte în avion: Atlanta-Buenos Aires. Mutat de la aeroportul EZE (Ezeiza) la AEP (Aeroparque) cu aerobus-ul, 50-60 de minute. Aceasta era legătura de care mi-era teamă, să nu pierd avionul de Ushuaia.
Schimbat 400$ la rata de 1$ =10 pesos argentinieni.
Pe Autostopista Richieri: ¡Buen Viage! [Drum bun!]
Apoi Autopista 25 de Mayo, Avenida 9 Julio.
*
O vedere a Buenos Aires-ului din autobuz. Rio de la Plata (în partea cealaltă este Uruguay-ul).
Şi, în sfârşit, Aeroparque Jorge Newbery.
Dar ni se spune că, din cauza grevei lucrătorilor, trebuie să ne întoarcem la aeroportul EZE, iar zborul de la 12:15 se amână pentru ora 17:00.
Cum ieşi din SUA, se dereglează calitatea serviciilor.
*
– Es parte de la experiencia, râde, de pe scaunul alăturat, colegul brazilian. Adică, un fenomen obişnuit în America Latină.
*
În fine, cu Aerolíneas Argentinas din Buenos Aires la Ushuaia.
*
În periodicul ”Alta” al acestei companii aviatice, pe care-l răsfoim ca pasageri, este citat şi Ion Ţiriac ca apreciindu-l pe tenismanul argentinian Guillermo Vilas drept „el mejor jugador de todos los tiempos” [cel mai bun jucător din toate timpurile] (p. 156).
17 decembrie 2015
După două zile şi o noapte la mijloc, am ajuns la Ushuaia – spre capătul Pământului. Climat subpolar, oceanic. Călduţ afară. În emisfera sudică acum e vară.
*
Cazat la hostel-ul Torre al Sur. Şase persoane în trei paturi suprapuse. N-am dormit niciodată la hostel. Destul de incomod. Dar e foarte ieftin: 250 PA/noapte, faţă de hoteluri, unde costă de 5-6 ori mai scump.
În special, tinerii trag la hosteluri.
Te descalţi la intrare. Mi-a dat proprietara un lacăt cu cheie să-mi pun banii şi paşaportul într-o cutie închisă. Există o toaletă cu duş pentru bărbaţi şi alta pentru femei, un frigider (îţi pui etichetă pe mâncarea ta), o bucătărie, o sală de bibliotecă şi o sală de televizor, toate comune. În camerele cu 6 sau 8 persoane dorm amestecaţi bărbaţi şi femei.
Seara se întunecă la ora… 23 şi dimineaţa se luminează la 6 în luna decembrie.
*
Oraş turistic, Ushuaia. Totul scump.
Fondat în 1884 de Commodore Augusto Lasserre.
Muntos.
*
Expoziţie în aer liber de Jorje Alexandro Abt, artist plastic care locuieşte în Ushuaia din 1986. Se intitulează „Democracia, una constructión colectiva”, pe strada principală Maipú, lângă chei.
*
La hostel, turişti din Franţa, Germania, Austria, Japonia, Australia, Finlanda, Polonia.
Ca la hostel, am mai locuit în lagăr (vreo 80 de refugiaţi într-o baracă, în Turcia) şi în armată, la Medgidia.
*
Ushuaia are circa 60.000 de locuitori şi este considerat cel mai sudic oraş de pe glob.
Există, totuşi, aşezări omeneşti mai sudice, mai mici, printre care Puerto Williams (de 2.000 de locuitori), în Chile.
Acum 10.000 de ani au locuit aici triburile indigene Ona şi Yámana.
Ushuaia este situat în triunghiul Ţării de Foc (Tierra del Fuego), în Insula Mare, chiar capitala provinciei.
Tierra del Fuego, Antártida e Islas del Atlántico Sur, după cum este scris pe harta pe care o avem în sala de mese de la hostel.
⧄ Există în Ushuaia un monument dedicat creării în anul 1920 a Corpului de Pompieri (Cuerpos de Bomberos). Primul pompier care şi-a sacrificat viaţa la datorie a fost Jóse Manuel Sóto
(va urma)
