dinspre miazănoapte şi dinspre
răsărit nu ne-au venit aici – nici
Hristosul şi nici
răsăritul de Soare – ci numai
cazacii şi
dracii – zbierând – toţi deolaltă – a duhnindă
pustie
„…Ìo – Ştefan-Voievod – poruncă straşnică
dat-am – să se ridice – dintre vii – toţi
răzăşii din ţinuturilor Bugeacului şi
mai cu seamă – vitejii din
Cetatea Albă-Asprokastron – din ţinuturile
Sorocei – Orheiului şi
Lăpuşnei – toţi armaţi precum
arhanghelii…” – scrie la
cronica furtunilor moarte… – …şi s-au ridicat toţi
martirii (din ţinuturile Bugeacului
Sorocei – Orheiului şi
Lăpuşnei – şi
mai cu seamă – neînfricaţi arhangheli din
Cetatea Albă-Asprokastron…) – care – pe dată – şi-au şi
dăruit – acestui sfânt pământ basarab (adică
al Stăpânilor Soarelui!) – şi
strănepoţilor lor (modernizaţi – azi – pe
americăneşte şi pe
muscăleşte) – tot sângele – viaţa şi
o parte din moarte: dar de pe urma
jertfei – nu s-a mai trezit vie decât
viţa-de-vie – îndoită cu
lacrimi – de curată soră şi
luminată mamă…
…strujenii putrezesc în glugi pe şesuri –
‘nainte de-a muri – murmură-eresuri…
picură mir de bocet din văzduhuri
se-alină răni în Crucea dintre duhuri…
…se aşteaptă – în aceste câmpìi şi pe
buciumândele dealuri – a doua
Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai
purta căciulă fioroasă de
blană-amurgindă şi nu
va mai vandaliza – cu ucigaşe fulgerări de
scuipaţi – mormintele (casele de
noapte – adică…) – ale
martirilor şi
sfinţilor noştri
basarabi…
dar dacă tot aşa va
fi şi rămâne pe
lumea aceasta – apoi
facă-se Voia
Lui… – iar sfinţii şi martirii de-aici se vor
aşterne (toţi – dimpreună cu
Voievodul lor!) – vântului stepei – precum
grâul şi ierburile cele de
leac viitor şi merinde
târzie – despre care scrie
apocalipsisul unor bătrâni
orbi – găvozdiţi – unul peste altul – prin cotloanele
luminii ascunse-n pământ – precum
recoltele pururi
vii – în faţa tuturor năvălirilor născute
moarte – încă din
pustii
BASARABIA NE STRIGĂ…
Basarabia ne strigă… –
dar am ajuns de ni-e frică
s-auzim spre răsărit:
ne strică un râgâit!
am ajuns păsări de-ogradă
cu-àripi tăiate din sfadă
cu târtiţa îmbuibată
de se târâie-n privată…
Basarabia ne roagă
în şoaptă – căci este roabă
priponită-n lanţ cazac
…ce ne pasă! – tot un drac!
…plânge sora glonţi amari…
…toţi – la masă – sub stejari
cândva – bravi mămăligari:
tăiam stâncă de amnari!
…acum – soro – ‘geaba strigi:
noi ajuns-am…mămăligi!
SYBARIŢILOR CONTEMPORANI
voi – sybariţi – s-aveţi cu toţii-un singur cap
pe cari eu să-l retez dintr-o furtună
prunci voi – eu bonă – din poală să vă scap
să vă trosnesc în dinţi ca pe-o alună
trândàvii viermi la crimă se soresc
din umilinţa noastră-şi umflă maţul
puroi degustă cinic – clefăiesc
lacrima-o scuipă – ura-şi strânge laţul
blestèm pe bogăţia fără milă
blestèm rânjetul sfidei desfrânate
oricând strivi-v-aş – chiar de-mi este silă
de-aceste lepre sumbre – gulerate…
…nu privi – Criste – când pe ei îi judec:
voi şti cămaşa-mi de pe gât s-o suflec…
AUTOCRATOR
întreg pământu-ar asculta de mine
dac-aş dresa cer şi pământ în rimă
dar am de-a face doar cu ciori meschine
care-mi cobesc că voi făptuì crimă
popor după popor scufund în mintea
dezacordată-ntr-una – vânt de ciumă
rostogolesc cuvinte-n gând ca lintea
eu însumi – craniu-s – brăcinari şi…glumă!
pe dumnezeul de la colţ de stradă
l-am pus cu soarta să se certe-n veacuri:
ieşit-au oarbe stele la paradă
arhanghelii se ţin numai de fleacuri
…e-un joc nebun – şi viaţa cât şi moartea:
s-au terminat – cerneala – dar şi cartea…
—————————–
Adrian BOTEZ
Adjud, martie 2016
