„Ca să-ți pierzi capul, trebuie să-l ai.”
– Albert Einstein
Deschidem zilnic televizorul și vedem imagini macabre, auzim împușcături, țipete și plânsete. Nu este suficient că avem imagini de groază din alte părți ale lumii, trebuie să avem și aici, în interiorul Statelor Unite?
Pot numi această săptămână care se termină ca fiind Săptămâna groazei. Marți a fost împușcat un om de culoare în Louisiana, după ce a fost imobilizat și pus la pământ de către polițiști. Imaginea soției îndurerate, prezentă la conferința de presă, a impresionat profund opinia publică. Miercuri în Minnesota un tânăr de 32 ani a fost oprit de poliție pentru un control de rutină și a fost împușcat în mașină – ucis prin mai multe focuri de armă trase de polițist. Tânăra de lângă el transmitea, din mașină, prin intermediul telefonului mobil – crima, sângele care se scurgea din trupul partenerului.
Mă opresc puțin asupra acestui fapt. M-a impresionat sângele rece al femeii, m-a uimit reacția lucidă a ei, capacitatea rațională a eului său, ce cuprindea starea de fapt, realitatea, o detașare dinspre persoana tânără, înspre zona de neutralitate și obiectivitate; puterea de a arăta clar și cu curaj adevărul cel mai imediat și atât de dureros. Filozoful german Friedrich Nietzsche spunea, și avea dreptate: „Câtă luciditate, atâta dramă”. În acele clipe ființa de lângă cel care se stingea, renunțase la iubire, îmbrățișase luciditatea… Interesant! Nu oricine ar fi putut avea această putere.
A urmat atacul de ieri – vineri 8 iulie a.c., din orașul american Dallas, în care cinci polițiști și-au pierdut viața și alți șapte au fost răniți, după ce un bărbat înarmat a deschis focul, în timpul unui protest pașnic la adresa acțiunilor polițiștilor americani din ultima perioadă. Autoritățile americane au reușit să-l identifice rapid pe bărbatul care a comis crima abominabilă. După împușcături s-au încercat negocieri între forțele de ordine și atacator, în timpul cărora atacatorul și-a arătat nemulțumirea față de acțiunile polițiștilor și, culmea, „voia să omoare oameni albi, în special polițiști”. Tânărul, în cele din urmă a fost ucis, după detonarea unui robot exploziv. Este vorba despre Micah X. Johnson, un bărbat de culoare, în vârstă de 25 de ani, fost rezervist în Armata americană și care participase chiar la o misiune derulată în Afganistan, în anul 2013.
Și dacă această crimă a fost atât de dureroasă pentru familia întreagă americană și nu numai, dacă uciderile, crimele se denumesc efecte pe care le-am simțit cu toții – cei care s-au aflat în locul respectiv, dar și cei care au privit la televizor – ne putem întreba care a fost adevărata, profunda lor cauză. Întotdeauna, pentru a nu se repeta astfel de întâmplări, trebuie cunoscute, analizate și înlăturate adevăratele cauze.
Totuși, se bănuiește că multe detalii mai pot fi descoperite cu privire la acest tânăr, Micah Johnson, în legătură cu viața lui și despre motivele care l-ar fi putut conduce la înfăptuirea unei asemenea crime, mai ales că a ales ca loc de desfășurare un protest care s-a dorit a fi pașnic, fără niciun fel de incidente. Forma în care a acționat tânărul, pare a fi nevrotică; poate o tulburare depresivă să-l fi condus la săvârșirea acestei fapte, poate ura și-a făcut cuib mai demult în sufletul lui? Să nu uităm că aceste acțiuni criminale sunt rezultatul unor stări dobândite, a stării morale în care el se găsea, mai precis a stării imorale și ne gândim la faptul că pregătise arme în locuința sa, că era, probabil, lipsit de credință, de încredere în Dumnezeul nostru care este iubire și ne cere să fim iubitori. Iubirea, cred că este emoția care ar trebui să nu lipsească din sufletele oamenilor. Iubire în loc de ură! Iubirea poate ierta foarte multe, poate uita răul și șterge nedreptatea făcută, în spre binele colectivității. Iubirea este orientată întotdeauna către celălalt de lângă noi, iubirea este puterea care ne transforma în oameni buni, ea este cea care caută corectitudinea și dreptatea. Nu ar trebui să uităm că trebuie să dăm dovadă că suntem umani, că devenim din ce în ce mai umani, așa cum spunea cineva, „Omul este om fiindcă se face om”.
Președintele Statelor Unite a condamnat, de la Varșovia, unde se desfășoară summitul NATO, atacul din Dallas, catalogându-l drept unul „violent, calculat și demn de dispreț”.
Am scris cândva despre consecințele accesului facil la arme în Statele Unite. Acum este impresionant cum răzbunarea despre care am vorbit cândva, ia înfățișarea urii crescânde în sufletele oamenilor, ducând la pierderi de vieți omenești, la crime care zguduie din temelii comunitatea. Polițiștii reacționează rapid, poate prea rapid, cu o teamă justificată totuși, că cel controlat poate scoate o armă în loc de permis, și aceasta datorită regimului de acordare a armelor, mulți americani posedând arme de foc. Este o realitate, o problemă care trebuie rezolvată, cred, nu cu jumătăți de măsură, ci cu măsuri clare, poate chiar radicale.
Unde ne este blândețea ființei, unde ne este seninătatea cu care priveam cândva lumea? Albert Einstein mărturisea: „Idealurile care mi-au luminat calea și mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viața cu bucurie, au fost: bunătatea, frumusețea și adevărul”.
Atât de fericiți suntem prin naștere și atât de umiliți de semeni în viață!
Vavila Popovici – Carolina de Nord
