În interviul acordat de Şimon Peres z.l. după două luni de la alegerea sa ca Preşedinte al Statului Israel –cu prilejul Anului Nou, pe data de 12 sept.2007: „Este un prilej unic de a progresa în vederea încheierii unei păci, şi ne este interzis de a neglija această situaţie favorabilă” (Săptămâna’) Apoi a adăugat, „Avem cu cine să dialogăm, dar trebuie să ne ferim ca discuţiile să nu se transforme în polemică. E de preferat să fi travestit în ied, decât un ied cu răcnet de leu”.
Şimon Peres a fost ales Preşedinte al Statului Israel după o lungă carieră politică, diplomatică care a început în anii tinereţii, ca ucenic harnic şi plin de iniţiative în anturajul celui care a fost şi va rămâne în Istoria Israelului, întemeietorul Statului –David BEN GURION.
În preajma recunoaşterii de către Naţinile Unite a noului stat, „Israel”, au fost numeroase informaţii despre o intervenţie a statelor arabe, care se vor împotrivii şi vor porni un război împotriva tânărului stat Israel. Conducătorii Sohnutului în frunte cu Ben Gurion şi grupul care-l înconjura au cerut ajutor militar, respectiv arme de luptă atât Statelor Unite cât şi Angliei. Dar, cu toate presiunile exercitate de evreii americani, pro-Israel, răspunsurile au fost negative. Şimon Peres i-a propus lui Ben Gurion să se apeleze la conducerea Franţei., Cu toate că nu vorbeam la acea dată limba franceză, am plecat în Franţa şi în acest mod, ducând tratative, am obţinut ajutor prin livrarea imediată a armamentului necesar”. Acesta se pare a fi un prim act diplomatic a tânărului Peres.
E necesar să menţionez, mai înainte de a trece în revistă cariera politică şi diplomatică a lui Peres. – Visul tinereţii sale era să fie poet. Un vis care să realizat în paralel cu cariera sa. Atunci când Şalom Hanoh-reporter la ziarul Maariv, i-a pus întrebarea: ce aţi fi preferat să fiţi: Preşedinte sau prim-ministru, Peres a răspuns: POET. În continuare Hanoh i-a replicat: Din scris nu se poate trăi. Răspunsul lui Peres: Niciodată nu m-a preocupat, din ce mă voi întreţine, eu mă mulţumesc cu ce am”.
Într-un interviu cu Ţipi Şohat, Peres a fost întrebat: care au fost educatorii săi: „Bunicul din partea mamei Tzvi Melţar-evreu religios, care a învăţat la ieşiva (şcoală religioasă) împreună cu Bialik, a cântat la vioară şi la citit pe Tolstoi. A cântat şi la mandolină, apreciindu-l pe Ceaikovski. Berl Kaţinelshon m-a educat şi desvoltat simţul ideologic şi la o carieră literară, lectura cărţilor, aprecierea limbii ebraice. În ceea ce priveşte David ben Gurion, a fost cel care a avut cea mai mare influenţă asupra mea, să ştiu a mă lupta cu viaţa, chiar şi atunci când ieşti”
Susţinut de un mic colectiv, nu trebuie să cedezi. Ben Gurion a fost un înţelept. Nu a fost niciodată singur, căci întotdeauna avea o idee pe care o dezvolta. Atunci când a afirmat „popor cu însuşiri”, a fost convins de cele afirmate. Peres a fost educat în spirit religios. După ce a descoperit „sionismul” pentru el această a fost credinţa de bază. „Cu toate acestea, ca politician, ducând tratative cu reprezentanţii partidelor religioase, m-am comportat ca în faţa bunicului meu”.
Limba ebraică a învăţat-o de la Ihoşua Rabinovici –cel care peste ani a fost ministru de finanţe al Israelului. Peres a citit şi studiat mult. După ce a studiat întreaga operă filosofică a lui Freud, a cărui preocupare era desamăgirea şi nevoile omeneşti, El omul optimist cu viziuni largi şi atot-cuprinzătoare a luat hotărârea de a se despărţi de tot ce învăţase de la Freud şi a se dedica dragostei, conlucrării cu colegii, creaţiei şi bucuriei. Citind lucrările psihologului Maslow a hotărât că „e mai plăcut să-mi petrec timpul citind pe Maslow decât să-mi pierd vremea cu Freud”.
Este cunoscut că mai toţi conferenţiarii politici israelieni, atunci când au fost invitaţi în America, Anglia, Franţa să conferenţieze au primit onorarii. Şimon Peres a răspuns: „Sunt de părere că un conducător al unui partid muncitoresc, nu trebuie să ia bani!”. Cea mai mare realizare a sa –din cursul unei carierei politico-diplomatice îndelungate au fost: Furnalul atomic de la Dimona, operaţia Entebe, şi lupta strategică pentru Pace cu arabii. Această problemă trebuie tratată cu prudenţă şi tenacitatea necesară. În ceea ce priveşte Abu Mazen, se poate considera o persoană demnă de a duce un dialog cu rezultate pozitive.
După lectura cărţii „Porumbelul şi tânărul” a scriitorului Meir Şalev, fiind întrebat: ce părere are despre afirmaţia autorului că „Eretz Israel este o ţară mică în care se poate trăi şi se poate muri pentru ea”. Peres a declarat: „Ambiţia mea este ca Eretz Israel să fie o ţară mare în care se poate trăi. Pentru aceasta, noi trebuie să-i venim în sprijin!“, la care a adăugat: „Ben Gurion a făcut eforturi mari, grele precum învingerea în război, dar întotdeauna s-a gândit la viitoarele generaţii”. Iar în ceea ce priveşte dorinţele poporului israelian a declarat: „Nu ştiu ce poporul doreşte, dar ştiu ceea ce-i necesar!” În ceea ce privesc principiile de conducere a ţări: securitate şi pace, Peres a optat pentru Pace, căci în felul acesta se vă întării securitatea Israelului. Fapt subliniat în discursul scriitorului Amos Oz: „Este posibilă Pacea, este obligatoriu, de neînlăturat”. Obama în expozeul său a fost categoric: „Peres a înţeles că existenţa Israelului poate fi asigurată cu adevărat, dar numai în baza unui tratat de pace cu vecinii săi…“
În decursul vieţii a primit numeroase premii şi distincţii, printre care: Doctor al Universităţii din Haifa; Laureat al premiului Nobel pentru Pace; Ordinul călugăresc Micha cel Sfânt –acordat în 2008 de Regina Angliei; Medalia libertăţii acordată de Preşedintele USA Barak Obama 2014 şi Medalia de aur a Congresului American în 2014. Poporul israelian şi în general evreii din întreaga lume să ne aplecăm şi să ne îndreptăm gândul, lăsând o lacrimă în amintirea lui Şimon Peres.
———————-
Paul LEIBOVICI
Ashkelon, Israel
octombrie 2016
