Muțenia pământului românesc


Mă amuză faptul că toți s-au pus acum pe Iohannis cum că a călărit el zilele trecute un scaun, monument de patrimoniu de altfel, ca să dea bine pe Facebook lângă “Masa tăcerii” a lui Brâncuși, care “e la modă” acum. Mutălăul nostru (cel ales de noi) o avea el păcate, unul dintre ele fiind că se comportă fix ca ardeleanul din bancul cu melcul –  “Napăi, eu l-am văzut, l-am ochit, dar când m-am aplecat să îl iau… no’ melcul țuști!”- , dar nu este singurul și nici primul care s-a pozat senin cu operele lui Brâncuși. Recunosc, gestul lui Iohannis mi s-a părut un pic rupt din filmul “Idiocracy”, dar până una alta, bietul om a avut o grămadă de exemple mult mai nasoale, așa că de ce atâta gălăgie?!
      Țin să amintesc gafa de acum ceva ani a lui Cerebel, care și-a făcut un selfie semi-porno cu altă operă, Coloana Infinitului, pusă “strategic” între picioarele dansatorului, pe post de mătărangă … lungă. Facebook-ul este de altfel plin de poze cu români care nu numai că stau la Masa Tăcerii, sau ating Poarta Sărutului, sau fac grătare prin parcul dedicat lui Brâncuși, dar mai nasol, de curând, un angajat al Primăriei din oraș a spălat greșit Poarta Sărutului până când piatra… s-a îngălbenit…  Iată ce declara atunci domnul Dorin Dănilă, proiectantul lucrărilor de restaurare a Porţii Sărutului despre acest fapt: ” Dacă acum o lună aflam şi eu că s-a pus afişul, la deschiderea unui şantier se pune un panou cu numele constructorului, cu perioada de execuţie, dar aici nu s-a făcut. De ce nu s-a pus acest panou? Asemenea lucrări atrag mulţi neaveniţi care au alte specializări. La această lucrare trebuia un specialist în domeniul noua, dar s-au băgat nişte arhitecţi care să-şi lege şi ei numele de operă. Nu are nicio treabă restaurarea în piatră cu aceşti băgăcioşi care vor să rămână în istorie. De asta se şi lucrează pe ascuns”, a declarat Dănilă, pentru Mediafax.
     Mai adaug că pe lista monumentelor istorice și de patrimoniu pe care de 30 de ani Turismul Românesc le-a lăsat în paragină mai sunt Parcul Naţional Munţii Măcin, “Triunghiul mănăstirilor”, cele 500 de situri arheologice din judeţul Tulcea, printre care cetăţile Enisala şi Argamum sau podgoriile Sarica Niculiţel şi Babadag. La acestea se adaugă şi zonele turistice interesante, dar lăsate uitării din Delta Dunării, cum ar fi: Pădurea Letea, Periprava, Chilia Veche sau Plauru.
     Am vizitat până acum mai multe țări, unde mi-a fost dat să compar diferite moduri de a face turism, deci trebuie să spun că deosebirea este ca de la cer la pământ.  Bunăoară în “Casa lui Mozart” din Salzburg (Austria) ai voie să faci fotografii, dar nu ai voie să atingi mobilierul, că imediat începe să sune alarma, plus că la câteva secunde vine și un echipaj de poliție de te ia la puricat, de îți trece tot cheful de selfie-uri.  Alt exemplu de “așa da”. În Capela Sixtină din Muzeul Vaticanului din Roma nu ai voie nici măcar să faci poze, pentru că, zic italienii, blițurile aparatelor foto ar distruge tencuiala Capelei.
Aici, în Germania, treburile sunt la fel de stricte. Bunăoară, in celebra și imensa Grădină Botanică din Frankfurt, flora cât și fauna sunt extrem de bine îngrijite. Nu am văzut vreo plantă uscată prematur și nu am văzut vreo rătuscă sau lebădă bolnavă. Peste tot scrie că nu ai voie să rupi florile sau fructele. O singură persoană a cules câteva mere; era o negresă cu un copil în cărucior, care probabil nu știa germana și căreia probabil i-a fost poftă… Poate doar în Africa de Nord am văzut ceva cât de cât similar cu al nostru turism românesc. În Tunisia, acum ceva ani, fiind o țară destul de sălbatică, deși, culmea, turismul este una din principalele lor ramuri economice, lumea distruge fără nicio jenă vechile decoruri de la Războiul Stelelor, film turnat acum acum mulți ani în deșertul Sahara, și asta fără că cineva să comenteze. Deh, adevărul e că este greu să ai niște paznici vigilenți care să stea non-stop la 50 de grade Celsius de pază…  Dar, cine ar fi avut un interes ar fi învățat de la tunisienii pentru care, până și o bucățică de nisip poate fi măcar un pic valorificată, astfel că în fiecare zi, toată Tunisia este colindată de mii de turiști care dau bani grei că să viziteze puținele lor comori naționale. Un alt caz; prin Egipt, prin 2013, intr-o croazieră pe Marea Roșie, unde am fost să vedem delfinii și să făcem scufundări, am rămas absolut stupefiată de mentalitatea unor turiști care distrugeau fără rușine sau milă bieții corali de pe fundul mării. Măcar atunci a venit un arăbete care, pe sub apă, i-a arătat tipului respectiv semnul de “cătușe”, fapt care l-a făcut pe individ să izbucnească în râs. Dar a încetat idioata lui joacă cu bietele creaturi.
     Revenind la România și la nesimțirea din turismul românesc, păi pot să spun că am avut lacrimi în ochi când am văzut, prin 2006, cum sunt ținuți cei câțiva bizoni din așa zis numită rezervație din Retezat. Aia nu era o rezervație, ci doar câțiva zeci de metri îngrădiți, plini de noroi, de șobolani și de muște verzi, unde câțiva bizoni amărâți – specie pe cale de dispariție!!! – plin de puroi și bolnavi, vai de ei, slabi și înfometați, încercau să mai respire… Nici nu mai știu dacă a mai rămas vreun bizon acolo….  La fel de îngrozită am fost când am văzut că ADN-ul spiritual al românior, vechea cetate Sarmisegetusa Regia, dar și Sarmisegetusa Romană sunt pur și simplu vandalizate, pline de chiștoace, de sticle sparte și de nevoile fiziologice ale unor oligofreni. Dacă îmi mai aduc aminte și de modul cum a fost executat un pui de urs înfometat acum câteva săptămâni în Sibiu, iar vinovații nu au primit nicio pedeapsă…. mă opresc din scris pentru că simt că România e bolnavă grav de nesimțire!
     Așa că săpuneala pe care presa i-a tras-o lui Iohannis visavis de faptul cum că și-a pus omu’ o bucă pe un scaun “made Brâncuși”, mi se pare ca o frecție la mâna bionică a unui supraviețuitor din Clubul Colectiv. Și asta mai ales după ce românilor li s-au furat lunile trecute, cu nesimțire, câteva milioane de euro (care nu se știe unde s-au dus, de fapt!) pe motiv că așa o să obțină Statul Român opera numită “Cumințenia Pamântului” a aceluiași sculptor. Aș vrea măcar acum, la ceas târziu, ca fosta “ministresă” a mediului, “sexy blonda” Udrea, nu să se apuce să învețe istorie ca măcar să scrie corect o postare pe FB, ci să își caute în creier și prin dosare, și în afară de obișnuitele platitudini obosite ce le emite, să ne spună ce a făcut ea în anii trecuți pentru Turismul românesc, în afară de o poză cu o frunză care ne-a costat câteva miliarde de euro?! Și mai am o întrebare pentru toți președinții, prim-miniștrii și miniștrii ai Turismului, care s-au scăldat în miliarde și favoruri, de la Revoluție încoa’, să îmi spună și mie vreunul dacă au fost să viziteze bizonii muribunzi din Retezat sau să urce câteva ore pe munte ca vadă dacă a mai rămas vreo piatră din Sarmisegetusa Regia… (Foto Mediafax/Romania Libera)