1.-Este esențial faptul că am avut, prin voi, șansa de a-i cunoaște pe americani la ei acasă. I-am spus asta fiului meu, cu mândria de avea un nepoțel BORN IN THE USA! – Te rog să te simți la noi ca acasă, mi s-a răspuns. Aici suntem cu toții IMGIRANȚI, cu toții am VENIT.
Și iată că dintr-odată apare acest concept de „americanism”, care ne duce cu gândul la felul unora de a înțelege globalismul. Nu atât prezența Americii pe tot globul, cât venirea noastră, la grămadă, din toate părțile globului, în țara mult dorită. Cine nu-și dorește vize pentru SUA?
Mesajul principal de campanie al lui Donald Trump a fost însă „Americanism, nu globalism”. Contrar a ceea s-a promovat în timpul mandatelor democraților. Un val identitar care s-a conturat, se pare, mai de mult în SUA şi care, după mandatele lui Barack Obama, a schimbat ceva esențial.
Nu mă îndoiesc că felul de a fi al americanilor va rămâne în limitele bunei cuviințe, conform unor reguli ale conviețuirii, native sau impuse de legislația statelor. Am observant cum eram salutați, noi, niște necunoscuți, pe stradă, cu un zâmbet inerent, dacă eram însoțiți de copil. Mai ales albii se salutau între ei. Uneori, urmându-le exemplul, demonstrând că s-au integrat în ambianța americană, ne mai salutau și japonezi sau mexicani. La un concert pop-rock cu formațiile „Chicago” și „Doobie Bross”, în Concord, n-am observat să fie și alte rase în afara anglo-saxonilor. La festivalul de jazz din San Jose erau locații pline aproape în exclusivitate cu afro-americani sau cu hispanici. O discretă separare, în conformitate cu afinitățile elective, cu tradiții și culturi. În schimb, la locurile de muncă din industria IT din Silicon Valley, din câte am văzut, mergeau toate rasele la un loc.
Și apropos, de locurile de muncă ale americanilor în acest stat considerat cel mai prosper etc. În preumblările mele prin zonele centrale ale IT am văzut niște lucruri stranii, imense locuri de parcare goale, umplute cândva cu mii de mașini, alături de fabrici pustii, dacă-mi amintesc bine, firme precum „Cadence”, „Gartner” și poate multe altele. Pe spații întinse te puteai plimba în voie, întâlnind mulți iepuri, sconcși, păsări de tot felul. Terenurile de sport pentru timpul pauzelor, în stare avansată de degradare. O Americă de care părea că nu mai are nimeni grijă. Căreia nimeni nu-I mai cere votul. O penibilă moștenire „democrată”. Uneori venea câte o mașină, cineva intra în sediuri, poate pentru a da telefoane în China. Unde știam că fabricile „Apple” sunt adevărate lagăre de sclavi, prevăzute cu rețele de sârmă anti-sinucidere, ca Golden Gate…Erau și fabrici care se construiau, la inaugurarea cărora venise și Obama. Președintele participa și la întruniri ale importanților IT-ști. În cei câțiva ani cât am locuit în San Francisco Bay Area s-au petrecut aceste vizite, care nu erau deloc un secret. Mă întreb însă de ce au rămas goale atâta timp (poate mai sunt și azi) acele firme? Schimbarea mult-dorită va veni odată și pentru oamenii care au însuflețit fabricile ce s-au mutat pe alt continent, lăsându-i în șomaj pentru că se caută mână de lucru ieftină.
2.Penibilii comentatori anti-Trump de la noi și de aiurea se dovedesc a fi de o rea voință egală cu prostia și lipsa de informare. Dar și campania a fost una „de partid și de stat” pentru doamna Clinton. Sprijinită de doi președinți, de CNN, de un aparat de stat disproporționat, vizavi de un candidat singur. Cei care „s-au trezit” au fost aparținătorii unui nucleu tare.
Emigranţii nu sunt „părinţi fondatori”ai Statelor Unite. Ei nu pot fi purtătorii adevăratei „identităţi americane”. „America – ţară de emigranţi” este un fel de a spune. Există colonişti şi emigranţi. Coloniştii au fost un grup bine definit cultural, au creat o societate, au avut un ţel, o miză, un „vis american”. Au creat o nouă civilizație, pe un spațiu ocolit de așa ceva, au luptat într-un război crâncen cu armada britanicilor (ajutați și de francezi, aceiași care strâmbă azi din nas, prevăzând prăbușiri imaginare), fondând o societate în funcţie de identitatea lor cultural, „cultura anglo-protestantă”. Și, precum se dezlănțuise febra aurului în California, imigranții au pornit în căutarea acestei lumi libere. Dar ei nu creează o nouă societate; vin unde vor să vină, unde le place să vină; ei au un inerent şoc cultural şi trebuie să se integreze. Termenul „immigrants”a apărut pentru a-i deosebi pe noii veniţi de „founding fathers”, care reprezintă cultura anglo-saxonă. Un complex de valori protestante, o anumită etică a muncii, care a realizat ceea ce nu se putea imagina a fi realizabil. Apoi, limba engleză, justiţia, moştenirea europeană în filosofie și arte. Milioane de emigranţi au fost atraşi tocmai de această cultură! Un fenomen asemănător s-a petrecut în Germania, unde au găsit un mediu propice, până la WW1, evreii.
Ceea ce nu vor să înțeleagă profitorii nativi, proveniți din masa imigranților este faptul că nucleul tare care l-a ales pe Trump e format din cei ce au fost ignorați, aproape interziși de o democrație care tinde să impună o toleranță uneori ipocrită, acoperind cu un văl egalitar ceea ce va mocni pe ascuns pentru totdeauna. Pe plan mondial există déjà numeroase tendințe mai degrabă identitare, care nu doresc neapărat o separare între națiuni și rase, ci o conservare a unui patriotism firesc. Așadar, incontestabil SUA au la bază o identitate albă, cultura pe care au creat-o coloniştii şi pe care generaţii de imigranţi au recunoscut-o ca atare şi au creat „visul/crezul” american, cu principiile sale de libertate, egalitate etc.
În virtutea acestor stări de fapt nu putem să ne supărăm aiurea pe Trump.
