Povestea românului care a cumpărat Alaska de la ruşi

Povestea lui George Pomutz pare să fie decupată dintr-un scenariu clasic care prezintă visul american. Familia sa era orginară din Săcele – oraş situat la ieşirea din Braşov spre Bucureşti. George Pomutz s-a născut în 1818, dar a emigrat cu familia în Ungaria în căutarea unui trai mai bun. A făcut studiile primare şi gimnaziale în Ungaria, după care a urmat Academia Militară din Viena. S-a specializat şi în Franţa şi a devenit procuror regal.

În anul 1849 a decis să emigreze în America cu gânduri de îmbogăţire. Alături de 20 de prieteni a ajuns la New York, la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. Grupul de emigranţi s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de “New Buda” şi se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraş era doar plănuit de către emigranţi, el neexistând niciodată ca aşezare urbană.

La 15 martie 1855, George Pomutz a obţinut cetăţenia Statelor Unite ale Americii. Fiind o fire întreprinzătoare, a cumpărat, sprijinit de către un om bogat pe care l-a cunoscut atunci, terenuri întinse de pământ. Începuse să trăiască chiar în lux şi la începutul războiului de secesiune: era proprietarul unor întinse suprafeţe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o şosea pentru o mai bună circulaţie în Vestul încă sălbatic.

În 1861 s-a înrolat în armata SUA şi a devenit ofiţer. A devenit erou încă din viaţă prin faptele sale de arme din luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah. După încheierea războiului civil, George Pomutz a intrat în diplomaţie şi s-a intors la Keokuk. Aici primeşte vestea numirii sale în funcţia de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia), numire care are loc la data de 16 februarie 1866. Motivele păstrării sale în această poziţie timp de 12 ani l-au reprezentat calităţile şi abilităţile sale diplomatice. El a fost foarte mult apreciat deoarece cunoştea bine nu mai puţin de 8 limbi străine.

Pomutz a rezolvat un incident grav între Rusia şi SUA pornind negocierile pentru cumpărarea Alaskăi. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii ruseşti, iar administraţia ţaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Cu această ocazie a participat şi la încheierea tratatului americano-rus, fiind ridicat la rangul de general.

În anul 1878, mandatul diplomatic i s-a încheiat, dar George Pomutz a rămas în Rusia, unde a murit în 1882.

În Statele Unite, foştii camarazi de arme nu ştiau decât că el ar fi murit într-o mare sărăcie. Iar bârfele din epocă spuneau că, de fapt, George Pomutz ar fi rămas în Rusia din cauza unei femei, care i-ar fi tocat averea, apoi l-ar fi părăsit pe fostul eroul din Războiul de Secesiune.

În anul 1913, Congresul american a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomutz să fie aduse şi înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington.

La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei preşedintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomutz, ca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi.

In semn de omagiu, la data de 14 august 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în faţa Catedralei ortodoxe române, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Cleveland (Ohio, SUA).

Sursa: casasfatului.ro