– Domnule Dorin Tudoran, am urmarit recent o editie a “Cafenelei critice” (amfitrion criticul si profesorul universitar Ion Bogdan Lefter) la noul sediu al Muzeului National al Literaturii Romane, o editie la care ati fost invitat si a fost o seara fascinanta. Daca ar fi sa reluati firul evolutiei dumneavoastra in Romania acum, cand ar fi posibil sa va deschideti o afacere in Romania (sa aveti un business, sa deschideti un canal TV, sa intermediati…so on so on), Dorin Tudoran s-ar mai indrepta din nou spre poezie?
DT: – Mai intai, va multumesc pentru prezenta la respectiva “Cafenea literara”. Apoi, situatiile ipotetice nu ma preocupa, fiindca orice raspuns la intrebari legate de asemenea situatii sunt de o imensa imprecizie. Ma “indrept spre poezie”, o data sau de doua ori pe an. Scriu pentru mine, ca sa nu uit cu totul de mine.
– Jurnalismul a fost perceput de dumneavoastra si ca o modalitate de afirmare a poetului Dorin Tudoran? Sau le-ati considerat doua cai diferite?
DT: -Nu. Am incercat sa tin intotdeauna vigilenta granite dintre poet si journalist. Cat am reusit e dreptul altora sa judece.
– Cum percepeti evolutia actuala a literaturii? Exista o “falie” intre scriitorul care a parasit Romania si paradigma actuala a literaturii din Romania?
DT: – Nu exista o singura falie. Dintre cele multe, singura falie majora este cea intre mine cel de azi sic el care a parasite Romania acum peste trei decenii. Altfel spus, nu ma tem de niciun scriitor roman in viata, nu ma simt superior niciunuia dintre ei.
– Am finalizat un doctorat intitulat “Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”. Ati sprijini implementarea unui proiect transatlantic care sa vizeze si propulsarea valorii nationale, europene si universale a lui Eminescu si dincolo de Atlantic?
DT: – Astazi, un asemenea proiect este o utopie. Nu am cum sa sustin asa ceva, nici daca as mai avea doua, trei vieti de trait.
– V-am considerat intotdeauna un mare poet. Daca ar fi sa reluati inca o data drumul devenirii dumneavoastra, ati mai opta din nou pentru poezie?
DT: – Ma simt onorat de opinia pe care o aveti despre mine ca poet. La intrebare nu va pot raspunde, fiindca, asa cum va spuneam intr-un raspuns anterior, situatiile ipotetice nu ma preocupa. Nici ele nu mai au timp pentru mine, nici eu pentru ele.
– In 1991, cand lucram ca redactor la Departamentul Literatura si arta al Radioteleviziunii Romane (unde venisem prin concurs in 1991), am infiintat Fundatia culturala HESPERUS (intre membri fondatori era si Ing. I.C. Florea, unul dintre pionierii Radiofoniei Romanesti).
Ati accepta sa fiti unul dintre invitatii de onoare ai editiei a XI-a a “Zilelor HESPERUS” din 2018, editie care (la sugestia Camerei de Comert si Industrie Brasov /unde am trimis un proiect pentru 2018, la sugestia lor/, care va incerca sa obtina finantarea pe plan local) s-ar putea sa se desfasoare la Brasov?
DT: – M-as bucura sa ajung din nou la Brasov. Ultima oara cand m-am aflat acolo, am reintalnit vechi prieteni si m-am simtit excelent impartind statutul de onoare cu Dumitru Tepeneag. Atunci i-am vazut pentru ultima oara ( nu-mi trecea prin gand asa ceva) pe Alexandru Musina si Andrei Bodiu… Sa asteptam venirea anului 2018, sa vedem cum ne gaseste el si apoi putem purcede. Cred ca stiti acea vorba inteleapta “Dumnezeu zambeste de fiecare data, cand un om isi face planuri…”
– Ce ati dori sa transmiteti celor care vor citi acest interviu?
DT: – Sanatate, liniste si pace pentru noi toti, oriunde ne-am afla pe bucata asta rotitoare de univers.
Interviu realizat de Ioan Iacob