„Mândria bună” reprezintă demnitatea noastră și respectul față de noi înșine. „Mândria rea” este păcatul mortal al sentimentului de superioritate care duhnește a dispreț și aroganță.”
John C. Maxwell
Dacă obrăznicia este considerată a fi un comportament necuviincios, impertinent, aroganța adaugă purtării obraznice atitudinea de mândrie disprețuitoare. Atât obrăznicia cât și aroganța necesită deșteptăciune, de care duc lipsă. Ca să fii deștept, ne învață ortodoxia, „trebuie să fii atent, să trăiești clipa, adică să fii prezent, pentru a putea să vezi și să înveți din greșelile altora, îți trebuie un dram de smerenie, dar și multă trezvie”, adică o „stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească”. Căci, aroganta vine din instabilitatea și nesiguranța zilelor noastre, pe când succesul, pe care-l dorim cu toții, poate veni din umilință.
Dacă s-a acceptat planul viclean, arogant, de a pune în funcții importante în conducerea statului femei care să-l slujească pe „viclean”, curând s-au văzut și roadele acestei viclenii. Mă întreb cum au acceptat membri de partid ca „fruntașul” lor să le țină în secret alegerea premierului și în cele din urmă să le facă surpriza, alegând o femeie „muncitoare”? Acesta este criteriul alegerii unei funcții atât de înalte în stat? Anunțase pe atunci, președintele PSD, că propunerea era a social-democraților pentru funcția de prim-ministru, deși ei nu știau nimic, așteptau umil decizia șefului lor. Declarase că avea dreptul legitim să solicite pentru el funcția de prim-ministru dar că, o „condamnare nedreaptă și o lege profund neconstituțională” l-au făcut să nu solicite acest lucru „deocamdată”. Urma, probabil în mintea lui, ca în viitorul apropiat, doamna să devină eventual incompetentă – cum a devenit următorul premier propus – , sau să-i cedeze cu slugărnicie locul când el își va recăpăta dreptul. A garantat că propunerea de premier pe care a avansat-o este a unui om „care muncește, care știe, care are determinare, care are capacitate de muncă și de înțelegere”. Deocamdată! – în mintea sa.
Poți să muncești pe rupte, dacă intenția ta nu este de a-ți sluji țara, ci conducătorul de partid și interesele sale, dacă mintea ta nu este superioară altora, totul se prăbușește. Și așa s-a întâmplat în urma alegerii acestor „Amazoane” în funcții cheie ale guvernului. Viclenia conducătorului de partid a fost și faptul că a folosit politica de promovare a femeilor în funcții politice, pentru a-și pune susținătoarele în acele funcții, adică, oamenii de încredere. Câte alte femei capabile, cu pregătire pentru aceste funcții au rămas dincolo de gardul ridicat de conducătorul partidului!
Prima femeie aleasă ca ministru de interne a țării, propusă de conducătorul partidului ales cu majoritate de voturi, „secretara, devenită, prin bunăvoința liderului infractor al PSD, deținătoarea unui portofoliu cheie în executivul românesc” după cum scrie ziarul D.W., s-a dovedit a fi incompetentă. Nu a știut să controleze domeniul pe care-l conduce, a dat libertate unor violatori – de copii, femei dar și de legi, să se comporte la fel cum se comporta în comunism miliția și securitatea. Dacă unul a avut curajul și a demascat nereguli cu privire la propunerea noilor legi, Ministrul de Interne a folosit ocazia generată de scandalul polițistului acuzat de pedofilie, pentru a cere demisia Șefului Serviciului Omoruri din Politia Capitalei, cel care, la sfârșitul anului trecut criticase dur modificările pe care parlamentarii PSD-ALDE vor să le opereze la Codurile Penale, el fiind unul dintre cei mai apreciați polițiști români, iar obrăznicia ministrului remarcându-se prin învinuirea omului curajos, de a vorbi fără să fi avut aprobarea vorbirii. Nu știe Ministrul că „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice”? Că ea poate aduce progres în societate?
Și ne întrebăm: Ce rezolvi dacă ignori oamenii, sau dacă îi tratezi ca pe niște nimicuri, dacă nu vrei să le asculți părerile, ideile? Unii cred că prin această atitudine arogantă devin mai puternici. Or, prin tratarea celorlalte persoane ca fiind inferioare ție, le determini să răspundă mișcării tale, ca la șah. Dar dacă va fi o mișcare de șah mat?
Nu mai întrebăm: Cum de nu a fost demascat imediat „violatorul”, polițistul pedofil, de către colegii de breaslă? Explicația este clară, dorința a fost aceea de a-l ascunde și de data aceasta. De către cine a fost ascuns? De cei incorecți, vinovați și ei, probabil, pentru încălcarea legilor.
Știrea a stârnit panică în rândul populației. Era și normal. Obrăznicia, aroganța, incorectitudinea, din partea oricui, fac socializarea dificilă, deoarece îi pune pe ceilalți într-o poziție competitivă. Ca la șah! Dar dacă va fi șah mat?
Procurorii Parchetului Judecătoriei Sectorului 5 au atacat dur agenții Secției respective de Poliție, pe care îi acuză că l-au acoperit pe polițistul violator, în alte plângeri. Într-un comunicat, procurorii arată că, în cazul unei plângeri de agresiune sexuală depusă de o femeie în 2016 împotriva acestuia, agenții au ascuns calitatea de polițist a lui, și au propus clasarea cauzei.
„Realitatea se reflectă în știrile de la televizor, care sunt toate îngrozitoare și toate sunt menite ca să ne creeze panică și frică. Ni se face frică de ceea ce vedem la știri și în general la emisiunile de la televizor, care sunt un fel de banchet, o combinație de confuzie, de prostie, de aroganță. O lume total care și-a pierdut busola, asta este lumea televizorului”, spunea regizorul Andrei Șerban, într-un interviu pentru Mediafax, cu câțiva ani în urmă. De atunci, știrile au devenit și mai îngrozitoare…
Altă știre a fost gestul de a-l lipsi de libertate pe jurnalistul Mălin Bot, măcar și pentru câteva ore, precum și încrâncenarea jandarmilor, gesturi care pot fi aduse la cunoștința tinerilor, pentru a vedea metodele din vremea comunismului de la noi din țară, graba cu care organele de poliție și securitate induceau frica în oameni, transformându-i în animale ascultătoare…
Cred că s-a plănuit din timp acest atentat asupra curajosului jurnalist și au profitat de momentul când acesta avea în jur puțini manifestanți în acel moment, să-l poată teroriza în acest mod. Obrăznicia jandarmilor, cruzimea acelui jandarm tânăr care conducea acțiunea, nu poate fi iertată, ci condamnată. Și poate ar fi continuat mai tragic acest episod, dacă acest jurnalist nu ar fi avut inteligența și stăpânirea de sine în dialogul cu jandarmii.
Puțini cei din presă au sărit în ajutorul confratelui lor, tăcând și ascunzând astfel adevărul întâmplării. De teamă sau din slugărnicie?
Aroganța este foarte prezentă în politica ultimilor ani, și a devenit chiar îngrijorătoare. Comportamentul obraznic al politicienilor și modul de comunicare arogant, sunt revoltătoare. Sigur că nu putem să rămânem pasivi, indiferenți față de cele întâmplate. Nu ne este permis să ne „văicărim steril” și să nu facem nimic. Ci să căutăm să dobândim dreptatea, cinstea și adevărul.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
