Prelegerile Pădurea spânzuraților – oglinda marelui război, susținută de Adrian Silvan-Ionescu, Românii transilvăneni în armata austro-ungară din Primul Război Mondial, susținută de Bujor T. Rîpeanu și Primul mare succes românesc la Cannes, susținută de Marian Țuțui vor fi însoțite de proiecții ale imaginilor din timpul filmului și ale celor care l-au inspirat pe Liviu Ciulei să le redea pe peliculă. Dezbaterea va cuprinde și prezentarea cărții Pădurea spânzuraţilor, oglindă a Marelui Război: 50 de ani de la premieră, 100 de ani de la subiect. Dominique Nasta va interveni în cadrul discuțiilor în calitate de specialist și va modera dezbaterea și sesiunea de întrebări-răspunsuri.
Evenimentele au loc încadrul programului-cadru “1918 European Dreams of Modernity. 100 years on.“ – cea mai amplă manifestare multidisciplinară internațională organizată de BOZAR în parteneriat cu statele central și est europene în anul Centenarului. Proiectul este realizat cu suținerea Centrului Național al Cinematografiei Române (CNC), al Arhivei Naționale de Film a României (ANF) și a Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu“ al Academiei Române (IIA).
„Pădurea spânzuraților poate sta, cu cinste, alături de alte filme din aceeași familie, precum Nimic nou pe frontul de vest r.: Lewis Milestone (1930), Westfront1918 r.: Georg Wilhelm Pabst (1930), Wings r.: William Wellman (1927), Iluzia cea marer.: Jean Renoir (1937) și Cărările gloriei r.: Stanley Kubrick (1957).“, a declarat Adrian-Silvan Ionescu pentru ICR Buxelles.
„Deşi Ion Popescu-Gopo a primit Palme d`Or pentru scurtmetraj la Cannes încă din 1957 pentru desenul său animat Scurtă istorie, cinematografia românească a dobândit o deplină recunoaştere internaţională la jumătatea anilor şaizeci, într-o perioadă de liberalizare care a urmat plecării trupelor sovietice (1958). O astfel de liberalizare a avut punctul culminant în 1968, când Nicolae Ceauşescu a condamnat intervenţia în Cehoslovacia, şi a început să stabilească relaţii privilegiate cu Occidentul. Spre deosebire de alte ţări comuniste, în 1968, Ceauşescu a proclamat la conferinţa scriitorilor din acel an dreptul artiştilor de a avea o «diversitate de stiluri», ceea ce a însemnat, de fapt, renunţarea la «realismul socialist» ca unică tendinţă artistică acceptată. Deplina consacrare a filmului românesc avusese loc însă în 1965 datorită lui Liviu Ciulei care obținuse cu Pădurea spânzuraților premiul pentru regie la Cannes, adaptând pentru ecran romanul omonim al lui Liviu Rebreanu (1922). “, a argumentat Marian Țuțui pentru ICR Buxelles.
Adrian-Silvan Ionescu este directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu“ al Academiei Române, directorul periodicelor Revue Roumaine d’Histoire de l’Art și Studii și Cercetări de Istoria Artei și profesor asociat la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti unde predă istoria fotografiei și a filmului. Domenii de specializare în care a întreprins cercetare științifică: pionierii fotografiei români și din întreaga lume, arta plastică și civilizația urbană a secolului al 19-lea. A publicat 15 carti și a editat cinci volume. Ultimele titluri sunt: Regina Maria și America (2009), Silvan portretistul (2011) și Războiul cel mare. Fotografia pe frontul românesc, 1916-1919 (2014), album publicat în limbile română, engleză și franceză, Ed. Institutului Cultural Român, Bucureşti. Distincții acordate: Cavaler al Ordinului Meritul Cultural (2004), Comandor cu stea al Ordinului Sf. Lazăr (2013), Medalia Regele Mihai pentru Loialitate (2010) și Ordinul Coroana României în grad de Cavaler (2015) conferit de Casa Regală a României. Este Doctor Honoris Causaal Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (2016).
Bujor T. Rîpeanu este istoric, critic de film și arhivist la Cinemateca Română, unde din 1963 a realizat documentare, catalogare și identificare de film și a fost Director General între 1999-2001; este membru al Comisiei de documentare a FIAF; scrie cronici și articole în reviste de specialitate, dar și în alte reviste și ziare începând din 1957; este cercetător în domeniul istoriei filmului la Institutul de Istorie a Artei al Academiei Române. Scrie volume și colaborează la realizarea unor lucrări colective dedicate cinematografiei mondiale, ultimele titluri fiind: Les Européens dans le cinéma américain. Emigration et exil (2004); Lumea filmului (2005); Journeys of Desire (2006); Dicționarul mondial al cinematografiei (Larousse, 2011); volume dedicate istoriei cinematografiei românești: Producția cinematografică din România (4 volume, 1970-74, 2008); Filmat în România (3 volume, 2004, 2005, 2017); 1234 cineaști români (1997) Cinematografiștii 2345 (2013); este membru în juriul FIPRESCI (Oberhausen, Montecatini Terme, Paris, Leipzig, Cottbus, Annecy și Cannes) și afiliat la FIPRESCI, DOMITOR, AFRHC și UCIN.
Marian Țuțui este un cercetător proeminent în domeniul istoriei cinematografiei de început în România și în Balcani. A fost cercetător al Arhivei Naționale de Filme din România (1993-2014), iar între 1996 și 2014 a fost curatorul ei. Începând din anul 2008 este profesor la Universitatea Hyperion din București, iar din anul 2014 este cercetător la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu“ al Academiei Române. Este autorul a trei cărți despre film apărute la Ed. Noi Media Print: Fraţii Manakia şi imaginea Balcanilor (2005), O scurtă istorie a filmului românesc (2005) and Orient Express. Romanian and Balkan Cinema (2008). A editat și co-editat cărți despre film atât în țară cât și în străinătate (SUA, Marea Britanie, Italia și Macedonia). A fost, pe rând, profesor invitat, director artistic al Festivalului de Film Divan (2010- 2016) și membru al juriului mai multor festivaluri internaționale.
Dominique Nasta este istoric de film, profesor și vice-președinta masteratului „Arta spectacolului, regie și analiză cinematografică“ al ULB, autoare a numeroase articole în reviste de specialitate și cărți de profil dintre care amintim Contemporary Romanian Cinema: The History of an Unexpected Miracle (Londra, Wallflower Press, 2013).
Una dintre capodoperele cinematografiei româneşti, despre care mulţi au auzit, dar puţini îi cunosc valoarea, Pădurea Spânzuraţilor (RO, 1964, 158ʼ, O.V., st. EN), este o ecranizare a romanului omonim al scriitorulu Liviu Rebreanu (1855-1944). Filmul a fost realizat de reputatul regizor Liviu Ciulei, acesta alegând în rolul principal, cel al locotenentului Apostol Bologa, pe tânărul (pe atunci) actor Victor Rebengiuc, rol care l-a consacrat pe acesta în lumea cinematografului. Distribuţia este completată de însuși regizorul Liviu Ciulei (în rolul lui Klapka), actrița Ana Széles (Ilona) şi Ştefan Ciubotaraşu (Petre). Filmul spune povestea dificilă a unui etnic român care, ajuns în armata austro-ungară, refuză să lupte împotriva conaționalilor săi și se confruntă cu pedeapsa cu moartea. Primul Război Mondial. Este 1916 și Transilvania, o regiune cu populație mixtă, în care românii sunt majoritari, este încă parte a Imperiului Austro-Ungar. Statul independent român declară război Austro-Ungariei, o confruntare care se va încheia cu preluarea Transilvaniei de către România în 1918. Angajarea României în război ridică o serie de dileme morale pentru Apostol Bologa (Victor Rebengiuc), un tânăr locotenent de etnie română care a fost de ceva timp înrolat în armata austro-ungară și care este transferat la luptă în regiunea populată majoritar de oameni de aceeași etnie. Torturile morale ale lui Bologa încep odată cu numirea sa într-o Curte Marțială care condamnă un dezertor ceh și trebuie să supravegheze executarea, o experiență profund tulburatoare.
În 1965, regizorul Liviu Ciulei a primit premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Cannes pentru adaptarea scenică a romanului lui Liviu Rebreanu, în timp ce Ovidiu Gologan a fost premiat pentru cea mai bună imagine de film la Festivalul de la Milano. S-a întâmplat într-un context în care Franța părea să-și reia vechile legături cu România, angajându-se într-o serie de coproducții; Festivalul de la Cannes a fost doar unul dintre locurile în care românii puteau să se distingă (în special Istoria Scurtă a lui Ion Popescu-Gopo, care a primit Palm D’Or pentru cel mai bun scurtmetraj și premiul lui Mircea Mureșan pentru Răscoala, o adaptare din 1965 a unui alt roman al lui Liviu Rebreanu).
ICR BRUXELLES
