„Nu este nici o deosebire între a săvârși un rău și a pricinui o nedreptate.”
– Socrate
Socrate, cel dintâi filosof al antichității (469-399 î.Hr.), – pe care-l interesa gândirea corectă, ea însemnând „să înțelegi ceea ce spui și să dai socoteală de tine” – spunea: „nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit”, și „a trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept”. „Datoria noastră cere supunere, dreptatea ne cere să nu ne dăm în lături, nici să ne codim, nici să părăsim rândul”. „Oricine este călcător de legi, prea lesne poate fi crezut și stricător al tinerimii și al celor naivi”. „Virtutea, dreptatea, legile și supunerea la legi sunt pentru oameni mai prețioase ca orice lucru”.
Niște nebuni, iviți în zilele noastre, cred că prin schimbări urgente de direcție, își vor dovedi diplomația, deșteptăciunea, dar de fapt este prostia, inconsecvența și nebunia lor, a unor politicieni speriați, cum am spus și altă dată, de prăbușirea conducătorului lor de pe soclul pe care a fost înălțat de baronii din jurul său, urmare căreia s-ar putea alege, atât el cât și cei din jurul lui, cu condamnări cu executare.
Termenului de baron era folosit în evul mediu. Unii din nobilii din regatele din vestul Europei cărora li se permitea să-și dezvolte afacerile deveneau foarte puternici economic și militar, depășind chiar puterea regelui. Din această cauză nu mai puteau fi controlați (stăpâniți) de suveran, aceștia întorcându-se de multe ori împotriva protectorilor lor, adică a înalților dregători care i-au ajutat să devină atât de puternici. Baron ulterior devenit un titlu de noblețe care se putea cumpăra. Asta or fi sperând și baronii zilelor noastre!?
Cinstit ar fi fost să te ții de cuvânt atunci când ai promis ceva. Or, s-a făcut un plan de guvernare și nu s-a ținut cont de el. S-au făcut schimbări, tot felul de încercări, s-a dovedit incompetența celor din guvern, și acum – o altă nebunie, alt plan. O joacă cu bietul popor care suferă consecințele nebuniei unui om limitat, îngâmfat, dornic de putere, înspăimântat acum de închisoarea care i se cuvine. Dar nu numai lui, ci și asociaților, corupților.
Corupția, în general se definește ca fiind o abatere de la moralitate, de la cinste și nu în ultimul rând, o decadență, o depravare a propriului eu; nerușinare, impertinența de a satisface unele nevoi proprii în vederea obținerii de profit sau alte bunuri. Astfel, în societatea secolului XXI interesele generează corupția și ea trebuie eradicată sau măcar diminuată la nivelul la care nu strivește viața și demnitatea cetățenilor.
Definiția dată corupției în cadrul ONU și reluată în strategia națională anticorupție este: „Esența fenomenului corupției constă în abuzul de putere săvârșit în scopul obținerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat”. Corupția, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredințate, fie în sectorul public fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Tupeul, impertinența celor din partidul care este astăzi la conducere, și care sunt cei mai mari corupți, se individualizează în expresiile „legea sunt eu” sau „statul sunt eu”, sau „fiindcă noi putem”.
Orice comunitate omenească este echilibrată, sănătoasă și prosperă atunci când se află în ea majoritatea oamenilor cinstiți. „Om cinstit este oricine care îndeplinește minimum necesar al condițiilor dobândirii stimei morale”, spunea filosoful polonez Tadeusz Kotarbinski (1886-1981).
Fenomenul corupției se desfășoară pe mai multe niveluri, iar ceea ce vedem noi astăzi e „acoperirea” excesivă a celor care fura la nivel înalt. În foarte multe sectoare ale societății putem întâlni șpaga, traficul de influență, primirea de bunuri necuvenite etc. Fățărnicia hoților a atins cota maximă: hoții strigă – hoții! De aceea trebuie să ne uităm bine cine strigă, nu numai să ascultăm ce se strigă.
Ce planuri de luptă s-au făcut împotriva unei instituții care a încercat și încearcă să lupte din răsputeri cu acești hoți! Și-au dat mâna, ca într-o horă, pentru doborârea persoanei care conduce DNA (Direcția Națională Anticorupție), lovind, de fapt, statul de drept. S-a acționat la decredibilizarea instituției prin atacul șefei instituției DNA cu acțiuni puse grosolan la cale, acuze strigate cu isterie și insolență, bine specificat de unii ca un atac primitiv, „atac în haită” a penalilor, ex-securiștilor, televiziunilor oligarhilor penali, asupra magistraturii române. Atac primitiv, dar care forțează DNA să examineze afirmațiile, înregistrările difuzate, probabil mostre de șantaj la adresa DNA.
S-a urmărit compromiterea șefei DNA, prin căutarea de greșeli. Câtă ipocrizie în a spune că nu ești de acord cu demiterea șefei DNA, când tu asta dorești, asta plănuiești și ai antrenat întreg arsenalul în acest scop, urmărind în același timp chiar desființarea instituției.
Seara trecută am urmărit conferința de presă pe care a susținut-o șefa DNA – Laura Codruța Koveși. O prestație excelentă. A avut un discurs logic, natural, a explicat clar și cu răbdare, pe un ton liniștit – fără a manifesta isteriile femeilor lipsite de educație pe care le auzim în jurul nostru, și care ne sfidează simțurile – văzul, auzul. Cu o ținută ireproșabilă, sobră, elegantă, a dovedit disponibilitatea dialogului, în cele două ore ale conferinței. A făcut o analiză documentată, a avut curajul să spună că „Atacul la adresa DNA nu este întâmplător, asistăm la un festival disperat al inculpaților care vor să umilească societatea“, adăugând că se încearcă îngenuncherea statului român; a demascat faptul că justiția e sub asediu de un an și jumătate. „DNA a demonstrat că nimeni nu este mai presus de lege. Dacă un procuror a încălcat legea nu înseamnă că toți sunt la fel, sau că instituția încalcă legea. Dovadă în acest sens sunt hotărârile judecătorești definitive”, a mai precizat șefa DNA. „Nu am nici un motiv să-mi dau demisia. Am respectat legea în tot ce am făcut”.
Se poate compara prestația șefei DNA, pe care mulți ascultând-o au avut sentimentul dreptății, al liniștirii, cu prestația unor femei din conducerea interioară a țării, precum și a celor trimise în afara țării, și care vorbesc incorect, pe un ton răutăcios, acuzator, isterizant? Șefa DNA a răspuns jurnaliștilor, poporului român, cetățenilor onești, societății civile, spre a-i asigura că va continua să slujească dreptății respectând legile.
O instituție cu un număr destul de mic față de lungimea și numărul tentaculelor corupției, pe parcursul anilor de la înființare a dovedit o activitate intensă, având la conducere o ființă puternică, educată, cu un comportament sobru, corespunzător funcției pe care o îndeplinește. Nu putem a-i cere sfințenia, nici procurorilor din echipă, dar le putem recunoaște și aprecia calitățile, ajutorul dat societății, și asta o spun fiindcă perfecțiunea este greu de atins în orice domeniu, dar stăruința de a o obține este de apreciat, precum și rezultatele obținute în eradicarea corupției care degradează societatea noastră, stabilirea dreptății, încercarea de instalare a ordinii și moralității în rândul cetățenilor acestei țări, înlăturarea acestui viciu instaurat în societate – hoția. Că sunt și procurori care nu se ridică la înălțimea pregătirii lor, a funcției pe care o dețin, putem aminti sintagma:
„Pădure fără uscături nu se poate” și pentru greșelile făcute, desigur vor plăti: „Nimeni nu este mai presus de lege!”.
Am auzit un jurnalist de prestigiu exprimând: „La atâția corupți s-ar cere poate mărirea numărului de procurori în echipa DNA; guvernul s-a mărit, de ce nu s-ar mari și numărul din instituția DNA ?”. Poate este o idee bună.
Hoții vor demiterea șefei DNA, și sunt convinsă că se vor repezi din nou în mod agresiv, vor dori s-o sfâșie, vor dori din nou desființarea instituției, pentru ca ei să poată fura în libertate, să nu fie constrânși de legile existente și vânați de cei care vor să instituie dreptatea și să termine marea corupție. Și aceasta o vor face cât de repede! Chiar vor încerca o demitere fără să aibă la bază probe concludente. Cu o astfel de politică, nu putem avea decât agitație, instabilitate, în loc ca oamenii să-și vadă liniștiți de munca și traiul lor. Se știe că orice comunitate omenească este echilibrată, sănătoasă și prosperă, atunci când are o majoritate de oameni cinstiți, conceptul de cinste aflându-se într-o relație de esență cu adevărul și cu dreptatea.
Fenomenul corupției se desfășoară pe mai multe niveluri, iar ceea ce vedem noi astăzi e „acoperirea” excesivă a celor care fură la nivel înalt, acoperindu-se unii pe alții.
Politica dusă de partid și guvern alunecă spre totalitarism. În imoralitatea lor, vor să pună stăpânire pe instituțiile de bază, să desființeze pe cele care nu le convin și să înființeze altele. Vor să ucidă democrația liberală. Or, statul de drept pe care-l doresc și îl apără cetățenii țării, are grijă ca fiecare cetățean să nu trebuiască să facă neîncetat recurs la demnitate pentru a supraviețui sau pentru a-și salva sufletul. Statul de drept protejează demnitatea omului, pe când statul totalitar o biciuiește, o isterizează, și oamenii suferă din cauza agitației, nedreptăților și a lipsei de demnitate, se simt umiliți.
În concluzie, cred că lumea corectă a acestei țări a înțeles mai bine ce se întâmplă cu justiția în țara noastră și mai cred că se va aduna în jurul Președintelui țării, singurul care poate decide soarta României, în acest moment. Dar o poate influența și pe cea a Europei.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
