„100 DE… EPIGRAME”
Mi-au fost colaboratori
Poeți, ziariști, actori
Ahoe, Canceopol și Dinică
Rebengiuc, Nedelcovici și Pâcă.
Iar când era mare nevoie,
Mi-au dat poante – drept vă spui –
Când Astaloș, când Furdui!
Restul, slabe sau banale
Vă jur, sunt originale!
Unele erau să-mi fie handicapu’
Dar opt le-a-ndreptat Zarafu.
Mulți mi-au pus chiar sula-n coaste:
-Aronescule, sunt proaste!
M.N.Rusu, fin dar aspru
M-a făcut să văd albastru:
-Poante ca pe Bărăganu’
Dar luate cu toptanu’
Îți spun ce-a spuns Lăpuneanu’!
Poetul Mazilu, perfid…:
-Efectele-s toate-n vid,
Catrenele tale… drame
Lasă-te de epigrame!
Și tot așa – Fănuș Neagu:
-Nu faci mai mult ca Pribeagu…!
Iar Vasilescu Ovid:
-Ai poante de Maglavid!
Inteligentul Iusuf
Fu onomatopeic: – Uff!
M. M. Ionescu, frate:
-Ai poantele nesărate!
Doar Băieșu m-a iubit,
Numai că el a murit…
P. S.
De le socotiți răvașe
E c-au fost prea multe… moașe!
