Vali (Sfântul Valentin) fuse și se duse!Dar nu disperați!Pe 24 februarie își face apariția “fracsu vitreg”, Dragobetele, mesangerul de drept al dragostei la românași. De când a intrat Sfântul Vali pe piață românească, Dragobetele luptă din răsputeri pentru un comeback și încearcă să-i arate Sfântului Vali , că el este jupan în spațiul mioritic, deoarece, vezi Doamne, are vechime în câmpul muncii!
Feciorul Babei Dochia, Dragobetele – un fel de Eros al românilor sau, dacă vreți, un Cupidon al grecilor – își revendică drepturile de distribuitor șef al dragostei în spațiul mioritic. Sunt mai multe ipostaze etimologice vis-a-vis de originea numelui Dragobete, una dintre ele susținând că Dragobete ar putea proveni din slavă veche: dragu biți = a fi drag.
O alta, susține că Dragobete ar proveni din cuvintele dacice “trago” – țap și “pede” – picioare, care în timp s-au transformat în “drago” și “bete”, țapul simbolizând vitalitate, libidou și puterea de a procrea.
Dragobetele este o sărbătoare cu o tradiție având o “vechime” în jurul a 170-180 de ani de la pătrunderea ei în teritoriile românești și păstrate cu precădere în nord-estul ,sudul-estul și sud -vestul României.
Începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor, tradiție ce s-a extins treptat până în rândul oamenilor și a dat naștere unor obiceiuri specifice românilor din sudul și nordul Dunariinda povestește despre Dragobete că fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, și lui Cupidon, al românilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nuntă tuturor animalelor, tradiție ce s-a extins treptat până în rândul oamenilor și a da naștere unor obiceiuri specifice românilor din sudul și nordul Dunării.
Legendă povestește despre Dragobete că fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, și lui Cupidon, al românilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nuntă tuturor animalelor, tradiție ce s-a extins treptat până în rândul oamenilor și a da naștere unor obiceiuri specifice românilor din sudul și nordul Dunării. Legenda povestește despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, și lui Cupidon, al românilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nuntă tuturor animalelor, tradiție ce s-a extins treptat până în rândul oamenilor și a da naștere unor obiceiuri specifice românilor din sudul și nordul Dunării.
Dragobetele își revendică supremația în spațiul mioritic că fiind adevăratul Eros/Cupidon de România în dispută cu acest “venetic”, Valentin, un sfânt declarat al româno-catolicilor, care a trăit în secolul al III-lea și care a decedat pe data de 14 februarie.
Se zice că de Dragobete, fețele și băieții se îmbrăcau frumos, în țoale de sărbătoare și, dacă timpul era frumos, porneau în gașcă organizată prin lunci, câmpii și păduri, cântând și căutând primele flori de primăvară.
“Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fețele și băietii. La oră prânzului, fețele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar față îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fețele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în față comunitătii.”( Wikepedia)
Oare avem nevoie de o zi specială pentu folosirea cuvântului “Te iubesc”? Cred că aceste nobile sentimente nu pot fi “arondate” în jurul unei singure zile și nu pot fi ignorare în restul anului. Totuși, nu văd nimic rău în a avea două zile speciale pe an dedicate îndrăgostiților și celor care iubesc. O privesc că pe un bonus, că pe o cireașă de pe tort, dacă vreți, că un microrevelion al iubirii și romantismului, avându-l că maestru de ceremonie pe Dragobete, mesangerul de drept al dragostei în spațiul carpato-pontico-danubian.
C-o fi Vali, c-o fi feciorul madamei Dochia…who cares…aceeasi Mărie cu altă palarie…oamenii trebuie să se scobească de 2 ori în buzunare, de două ori pe an, că să-și dovedească iubirea, și pe 14 și pe 24 februarie. Cei mai câștigați sunt, bineînțeles, comercianții, care își freacă lăbuțele fericiți, și-l salută cu respect atât pe Vali cât și pe Dragobete, pentru că, nu-i așa, ambii le fac vânzare dublă. Ei nu discriminează și îi acceptă pe ambii mesangeri ai dragostei cu brațele și buzunarele deschise. Deh, dragostea costa…
