Probabil pentru ca nici unul dintre serialele de televiziune pilot – caci este sezonul lor – nu ne-au prins inca in mreje cu prea mult suspans si actiune stupefianta in orice secventa, am privit cu interes multe ore din declaratiile fostului avocat Michael Cohen in fata unui comitet senatorial. Nici daca am fi fost niste scenaristit geniali nu am fi putut imagina atata actiune spectaculoasa, cu sufletul la gura, ca in filme! Si asta cu un singur personaj principal si o diversa si galagioasa echipa de figuranti, politicieni de toate culorile.
Democratii majoritari din Congres au hotarat sa inceapa anul cu jocuri de artificii si l-au gasit sa spuna din casa si sa parasca pe domnul Cohen, de altfel inculpat condamnat penal ca a cantat deja in biserica. Cu toata lumea doritoare de maxima tragedie si declaratii fulminante impotriva presedintelui Donald Trump, “tradatorul” Michael Cohen si-a jucat rolul cu indemanare, cand infierand minciuna si smecheria fostului sau sef, cand plangandu-si de mila si aplicand necesara cenusa in cap, pentru credibilitate. Este de o mare valoare actoriceasca pentru unul dintre cei mai mari sarlatani de New York sa pipereze dorinta nesatula de ura si dispret pentru actualul presedinte al republicii. Pentru cine l-a considerat deja (cu sau fara dovezi) pe Trump un inculpat vinovat de nenumarate tarasenii, declaratiile fostului lui colaborator cu siguranta ca ar garanta suspendarea din functia de presedinte, si unii l-au si vazut imbracat in celebrele costume portocalii de penitenciar, ca sa se asorteze cu celebra sa coafura.
Prima nuanta frapanta, realizata totusi cu maiestrie din condei (de scenarist) a fost ca pentru fiecare aspect care-l dezvantajeaza pe presedinte, domnul Cohen a avut cate o “anecdota”. Cand rasistul Trump a ras de saraci Cohen era in masina, cand conspiratorul spion rus a vorbit la telefon despre influenta in alegeri, Cohen era acolo, cand omul de afaceri si-a umflat megalomanic veniturile, Cohen a fost acolo. Si asa mai departe, de parca pentru o perioada cei doi au fost siamezi. Ca-n filme, personajul principal, justitiarul, intotdeauna prezent la momentul potrivit.
Au urmat apoi cateva secvente mai putin bine scrise. Din nefericire pentru cei care il asteptau deja pe simpaticul Donald cu catusele pregatite, scenariul lui Cohen a pierdut din suspans tocmai cand actiunea era despre fapte care ar fi putut deveni cu usutinta penale. Ce farmec are o “drama de tribunal” daca inculpatul nu are cum sa fie prins cu ocaua mica? Conspiratie Trumpo-ruseasca niet, fonduri ilicite ba, poze si video cu miliardrdarul inconjurat de gagici dupa ce si-a pocnit nevasta in lift nu, afaceri falimentare nada. Si ce mai conteaza cate o minciunica ici-colo ca sa-i pacaleasca pe baietii de la fisc la impozite si taxe?
Asa ca, in afara de drama (scenarizata, nu-i asa?) unor declaratii din auzite, in majoritate fara dovezi palpabile, performanta actoriceasca a lui Michael Cohen n-a fost mai mult decat un spectacol ratat, o noua incercare de asasinare de caracter a presedintelui american de catre partidul de opozitie.
A mintit Michael Cohen in plen? Nu de data aceasta. Numai ca maruntisurile pe care le-a folosit impotriva fostului sau amic nu au nici o valoare penala. Nu schimba cu nimica parerea sustinatorilor lui Trump despre complexul – si nu neaparat neprihanitul – sau caracter si modus operandi de mare pisicher de New York. Daca trebuie sa cautam in coarne pe fiecare presedinte in parte, nici nu vreau sa ma gandesc ce am afla despre Bill Clinton si-a lui doamna Hillary, ca sa nu mai vorbim despre miliardara familie Bush. Ca si dedesupturile lor sunt tot ca-n filme!
(Tudor este la petrut.biz, @petrut.tudor pe Instagram, #RomanianNewsLA si #RomaniansInHollywood pe Facebook)
