Și,..tot, te lungeai iarnă bătrână
Sărind pragul primăverii noastre
Și tot credeai că viscolul amână
Simfonia zărilor albastre…
În zori de mai a năvălit seninul
Peste furtuna colorată-n var
Beată! Parcă băusei pelinul,
Ne-ai părăsit pe vântul tău amar…
Că nu mai poţi răzbate, am ştiut,
O,..cât de iute mugurii au crăpat!
Și iarba-naltă…când a apărut?!
Cum norii rodnici, cerul l-a brăzdat!…
…………………………………………………..
E luna mai, e-atâta veselie
În aerul albastru şi curat!
Natura-asta parc-ar fi zurlie
Îşi schimbă alura neîncetat!
Se joacă, albi, îngerii prin iarbă,
Din pomii care râd cad iar, ninsori
De sus coboară galbenul de salbă
Cum liliacul intră-n sărbători!…
Lia Ruse