Socialism cu fata americana
Cand m-am stabilit in California, la putina vreme dupa revolutiile anti-comuniste est-europene, documentate minutios in mass media americane, notiunile de socialism si comunism erau considerate total si inconfundabil negative. Insa chiar de la inceput anumite nuante politice si ideologice din legislatura californiana m-au surprins prin asemanarea lor cu elemente doctrinare din “viata de dinainte”. Mai ales limitarea tacita a libertatii de exprimare in favoarea unei corectitudi politice din ce in ce mai restrictive. Nimic insa care sa nu fie intolerabil si viata sa mearga inainte. La nivelul clasei politice, democratii au continuat sa considere extrema stanga ca liberalism american si mai tarziu ca stanga progresista.
Am devenit mai atent in timpul primei campanii electorale a domnului Barak Obama. Din umbra elocventei sale oratorice incepeau sa se infiripe nuante pe care le mai auzisem undeva. Dreptate sociala bazata pe o istorie revizionista prin care greselile trecutului – chibzuit materialist dialectic – trebuie adjudecate chiar daca in prezent ele au disparut in neant. Redistribuirea averilor, pentru ca bogatii si capitalismul lor salbatic trebuie sa plateasca datorii societatii din care provin si clasei muncitoare. Asta nu inseamna ca la vremea aceea candidatul Obama ar fi fost socialist. Ci doar ca o parte din ideile sale poltice pot fi considerate astfel. Presedintele Obama, si prin cea de-a doua candidatura, a devenit din ce in ce mai vocal in a articula aceste nuante. Si nici macar criticii sai acerbi nu le-au considerat ca tendinte socialiste, iar pentru colegii sai democrati notiunea a ramas ca o anatema politica.
A aparut apoi in orbita politica majora senatorul Bernie Sanders. A carui discurs socialist nici macar nu a mai fost disimulat. Decat prin titulatura, pentru ca asa cum extrema stanga e liberal americana, asa si socialismul (american) e democrat-socialism. Cu claritate diferit de social-democratie, desi aceiasi set ideologic. Prin multi-candidatul la presidentie Sanders si succesul lui mai ales in randul tinerilor, elemente de justitie economica si sociala (si de orice fel) au inceput sa marcheze noua limba de lemn a politicii de stanga americane. Si nu am ales formularea “limba de lemn” la intamplare. Apologetii democrati au continuat sa refuze in a numi socialismul Bernie-an pe nume. Pana cand noua aripa din partid a inundat Cogresul american.
Primul care a exclamat sus si tare ca socialism nu are o conotatie negativa ci este o realitate politica admisibila a fost Bill Maher in emisiunea sa pe HBO. O seama de persoane publice i s-au alaturat, si prin ascensiunea meteorica e membrilor de extrema stanga din Congres, socialismul s-a transformat din ostracizat in acceptat. O ideologie ascendenta, novatoare si divergenta de variantele comunist-dictatoriale de dupa cortina de fier a razboiului rece, sau social-democratia vest europeana. Asa s-a nascut socialismul american, un raspuns progresist la toate tarele Americii capitaliste. Noua moda a ideologiei prezentului, socialismul cu fata americana este din ce in ce mai adulat.
Nu mai ramane decat sa incepem si procesul sinuos de reeducare politica. Iar daca incerc sa la povestesc colegilor mei americani de unde vin si cat de bine ne-a fost, inca se mai uita la mine ca sosit de pe alta planeta si nu din istorie. Si daca am ceva de comentat despre socialism, majoritatea ma privesc cu suspiciune ca nu o fac decat pentru ca sunt republican. Sau Trump-ist. Din pacate pentru ei sunt doar un sarman realist. Pentru ca am dansat aproape trei decenii pe muzica de socialism.
