De Valentin-Claudiu Dobre din volumul “Povestiri în versuri despre arici, cât
sunt tare mici: Aricisandru-Rițu, Iciu, Riță, Ița. Pentru pici țâfnoși, aricioși
și mofturoși”, București-2017
– Bunarizzu, ne spui de sărbătorile de inimi în inimi ale poienii de lumină ?
“Sclipicii de jar din caleașca lui Colibri se-aștern pe verzi ramuri de brad,
Conurile se-mbracă în argint. Ca și la aaariiiciiii din acel brad acele cad.
Sclipicii de jar sunt sclipicii vechi de iubici cu dragi pupici pe obraji mici.
Bondarii sălbatic nechează, învârtirea roților prin aerul dens încetează,
Căldură, dragoste, solidaritate, unire, putere, unitatea nu-i o părere,
Ființele poienii sunt solidare la bine și rău, mai ales atunci când e greu.
Lecția deschisă a poienii se scrie continuu cu praf generos de sclipici.
O orchestra simfonică îi dă zor: greieri, cărăbuși, privighetori cântă de dor,
Dintr-un tufiș doi iepurași capetele ițesc, drăgălași mici după el se ivesc.
Pe o creangă o altă poveste, între omidă-crisalidă și frunze o altă dragoste
Pe care copacul generos o-ngăduie. Omida-crisalida ar pofti și-o rodie.
Drăgălași iepurași țopăie pe arcuri prin poiană, un bondar de ham tropăie.
Purtată pe șoaptă de vânt o stingheră sămânță aterizează-n viu pământ,
O neobișnuită pălăriuță floare de soare răsări-va la primăvară, curând.
Din ea, de se vor scutura, alte semințe, păreri, nașteri-dureri se vor arăta.
Noi nașteri, noi polenizări, noi iubiri, viața poienii continuu va regenera.
-Fii dintre noi, fii de-a noastră, sămânțică stingherică, zise floare albastră.
Văd că te-ai ascuns. De noi ? Noi ne-ngăduim, ne-ajutăm, mult ne iubim.
-Să cresc și eu mare, să prind rădăcini. Eu cred: la Domnul Soare mă-nchin.
Domnul e bun, el ne-ngrijește, el ne ocrotește, el cu drag ne-ncălzește.
Domnul e Domnul, Soarele e Soare: vara uneori, căldura Sa ne toropește.
Ne dă multă lumină, ne dă și iubire, așa noi trăim: la Soare ne-ncălzim.
-Să știți, zise floarea-soarelui, pălăria mea deschis mărturisește calea Lui.
Nu doar la Dânsul privesc, eu pe Domnul cu sinceritate, adânc îl iubesc.”
– Domnul are casa Sa în Soare ? întrebă Hapciu. – Cred: în Universul Mare.
Altceva, copii dragi nu știu să vă spun, decât că o inimă bună dă gând bun.
Tot universul e comoara și misterul Iubirii Lui Mare, de Viață dătătoare.
Lumină și multă iubire, căci Domnul inimilor noastre va dărui doar iubire.
Și-atunci când veți iubi, veți știi că și un strop de adevăr poate e mult
Și când veți vorbi, copii, vorbele să fie din inimă de la Domnul, cu iubire,
Cu-atât de tare-tare multă iubire că nici nu s-ar putea vreodată povesti.
Asta din suflet și din inimioara mea v-aș dori. Mult să iubiți și să fiți iubiți.
Și niciodată, vreodată de neiubire să suferiți. Mult să iubiți și să fiți iubiți.
– Off, eu mai bine înțeleg a lui Colibri sclipici: ei sunt dragi pentru pici.
– Hapciu, ne rugăm Domnului ca niciodată Colibri fără sclipici să rămână.
– Poate rămâne Colibri făr’ de sclipici ? – Doar o clipă, o clipă-n risipă.
Pârâul e ca o clepsidră de timp, curge. Colibri, rămas fără sclipici, plânge.
Domnul cu sclipici caleașca o-ncarcă fără preget și lacrimile-i șterge.
De dragul lui Colibri și a celor mici, caleașca e umplută singură cu sclipici.
– Ați înțeles copii buni și dragi, că sclipicii iubirii de-i dăruim, nu-i risipim.
– Nu-i risipă în ceea ce dărui cu iubire: ocrotit sufletul e și-a noastră fire.
Asemenea lui Colibri neîncetat și noi să dăruim din sclipicii ce-i primim.
– Colib-Rițu s-aducă și el la pici, să fie prietenul cel mai bun al celor mici.
– Da, dragii mei și Hapciu, când dăruim sclipicii viața renaște, viață sădim.
Pe pârâu curge atât de multă apă în care-i oglindit chipul de-argint al lunii
Și-s dizolvate raze din alb soare: aur și-argint pentru viitor, apă de viață.
Așa renaște natura, cu lumina apei din cer, aur și-argint de tainic mister.
Lumina e multă iubire și iubirea e multă lumină. Amândouă-s din Domnul.
“Florile se strâng ușor a adormire, poamele se pârguiesc, gâzele dau știre,
Viespile bâzâie încet alintate, de parfumul, dulceața poamelor îmbătate,
Mai e puțin și vom putea sorbi a toamnei dulceață. Se face ușor dimineață.
Iar dimineață. Iar o altă și prea nouă viață. Poate alte dorințe, speranțe.
Frunze, câteva, pornesc zburate de vânt, o creangă obosită-i la pământ.
Dar ea doar se odihnește o clipă, grijuliu copacul creanga elastică ridică.
Se face ușurel dimineață. Iar dimineață. Altă creanță, dorință, speranță.
Tot ce-i acum am luat cu împrumut de la copii, returnăm ce-i de-mprumut
Și punem un strop de iubire să sporească, frumosul și binele să rodească.”
– Am luat cu împrumut de la alți copii ? întrebă Hapciu și Doamna zâmbi.
– Ce hazliu e Hapciu ! spuseră copiii. E hazliu de nu se poate povesti !
– Am luat cu împrumut de la copiii ce vor veni ! Doamna răspunse.
– Ahaaa, de aceea copacul creanga-și ridică și vântul frunzele strânse.
“Căldură, dragoste, solidaritate, unire, putere, unitatea nu-i o părere,
Ființele poienii sunt solidare la bine și rău, mai ales atunci când e greu.
Lumină și multă iubire, căci Domnul inimilor noastre va dărui doar iubire.
Lecția deschisă a poienii se scrie continuu cu praf generos de sclipici.
Sclipicii de jar sunt sclipicii vechi de iubici cu dragi pupici pe obraji mici.”
– Ar putea rămâne Colibri făr’ de sclipici ? – De-ar rămâne, ar plânge.
– Offf, inimioara tare mi-o va frânge de dragul și bunul Colibri va plânge.
Eu îi iubesc pe Colibri, Colibrița și Colib-Rițu, eu îi iubesc pe toți, copii.
Poveștile-s așa frumoase căci timpul trece atât de repede că nici nu știi.
– Hapciu, ești neasemuit de bun și minunat, mai am multe încă de-nvățat.
Ce e iubirea neasemuită ființele poienii și dragul de Hapciu ne-au arătat.
Copii, întrebările lui Hapciu nu-s doar de ce-uri simple, mie tare-mi plac,
La toate aceste întrebări să pot atent răspunde nu-i ușor. Câteodată tac.
AL-KHAYYĀMĪ: POEM-MATHICS
Versificare de Valentin-Claudiu Dobre din volumul “Maia, Pluș-Ursulini și Kitz-Kitz
la Școala de Pluș (Versuri pentru cei mici) Volumul 1”, București-2019
Cu preluare dupăGeorge Popa- “Rubaiyatele lui Umar Khayyam”, Ed. Timpul, Iași,
1995 și variate surse internet fără restricții la reproducere
(VERSIFICARE-PRELUARE) Atenție: REPRODUCE TEXTE !
-Ce citești Tititz ! -Din Al-Khayyāmī, astronom și matematician cunoscut.
-Tot știință ? -Catrene. -Nu ne citești ? -Sunt filosofice, abia am început.
Și nu-s pentru copii ! Dar vă spun din Rouse Ball: “History of Mathematics”.
-Și catrenele cum sunt ? -Extrem de esențializate: catrene poem-mathics.
E filosofie și nu-i simplă, căci aparține mediului persan complex cultural.
Dar cu certitudine, Al-Khayyāmī al-Nīshāpūrī: științific, estetic e universal.
“Risāla fi al-barāhīn alā masā’il al-jabr wa’-l muqābala” ecuații rezolvă geometric.
Dacă a, b, c din N+ (pozitive întregi): ca intersecții de conice cu cerc (metric).
X3+b*X2=b2*c: pct. intersecție între X2=b*Y și Y2=X*(c-X) este indicat;
X3+a*X2=c3: intersecția între X*Y=c2 și Y2=c*(X+a) asemenea a arătat;
X3±a*X2+b2*X= b2*c: între Y2=(X±a)*(c-X) și X*(b±Y)=b*c intersecție.
-Ai verificat ? -Nu ! -Fiind de la un poet, n-ar trebui privite și cu circumspecție ?
– (100-X2)*(10-X)2=8.100: între (10-X)*Y=90 și X2+Y2=100. În știință el contribuie !
Afirmația că X3+Y3=Z3 nu are soluții din N+ (pozitive întregi) lui i se atribuie.
Studiind postulatul paralelelor (Euclid) e geometriei ne-euclidiene precursor.
În studiul teoriei numerelor (numere reale și iraționale) este un inițiator.
Ar mai fi scris despre mecanică, hidrostatică, teoria muzicii, meteorologie.
Calendarul solar “Jalālī” sau “Malikī” prelua datele Observatorului de astronomie
Din Isfahān, dotat datorită lui Jalāl al-Dīn Malik Shāh. Fiindcă precis calcula
Anul astronomic la a 11-a zecimală ~365,24219858156 și just anul bisect intercala
Și prin aceea că lungimea anului era interval între echinocții, exact s-a dovedit.
Lungimea anului se modifică doar la a 6-a zecimală într-o viață de om împlinit.
-Catrene, deloc ? -“Rubaiyat”. Poezia pare sufistă, de-o amețitoare mistică ține.
“Contente-toi de savoir que tout est mystère: la création du monde et la tienne,
La destinée du monde et la tienne, souris a ces mystères comme à un danger
que tu mépriserais.” -În franceză ? În dulcea noastră limbă nu putem “aranja” ?
-Prin poemele sale sensibile, Al-Khayyāmī teme complexe, profunde a tratat.
Citind catrenele înțelepte, de sentimente prea înălțătoare sufletul e scăldat.
“Câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă… fluturii-s oaspeți. De nu-s privighetori,
Ori trandafiri, ori fluturi, stele am, nu flori… și șoapta-ți e harfă ce-mi face ora sfântă.”
“De-a uscat și lacrimi viața neîndurătoare, oglindă fie-ți roua genelor de flori.
Visează la trezirea copilului din zori, de-ai dori ca noaptea-ți umbrească a ta tâmplă.”
“N-am făcut din rugi șirag de perle, ca să-mi ascund noianuri de păcate-n ele,
Să fie Milă ori Dreptate ? N-am teamă: a fi curat în toate măcar am încercat.”
-Minunate-s. -Nu ? Adevăruri depline, sublime. Lectura inspirată reflecție cere.
(Catrenele nu fac apoteoza libației ! E scuza că amețitoarele adevăruri au devoalat).
Mister adânc în ceea ce e scris. Dar paternitatea unor catrene poate fi incertă.
Să ne-ndulcim din farul luminii filosofice și harurile esteticii atâta de selectă !
CYNTHIA, QUANAH. FIDELITATE
Versificare de Valentin-Claudiu Dobre din volumul “Maia, Pluș-Ursulini și Kitz-Kitz
la Școala de Pluș (Versuri pentru cei mici) Volumul 1”, București-2019
Adaptare după Edward Rielly- “Legends of American Indian Resistance”,
Greenwood-ABC Clio, Santa Barbara, 2011
(VERSIFICARE-PRELUARE)
–Ce citești, draga mea ? -O carte despre nativii din America de legendă.
-Interesant ? Povestește-mi ! -A fost odată ca niciodată, de dată recentă,
O familie baptistă care s-a mutat în Texas. Într-un raid indian scrie, parcă,
Au fost capturate 5 persoane, printre ele micuța de 11 ani, Cynthia Parker.
Un cuplu Comanche o adora pe Cynthia. Și cu drag la binele ei au vegheat.
Ceilalți captivi au fost iute eliberați, Cynthia s-a simțit bine și s-a adaptat.
Ulterior, Cynthia s-a căsătorit cu un șef Comanche, având 2 băieți, o fată.
“Floarea Preriei” (Toh-Tsee-ah) și Pecos și Quanah. -Poveste tare ciudată !
Nu era prea mică să nască ? -Familia ei i-a cerut să revină în mod repetat,
Fiindcă Cynthia își iubea tare mult soțul, Peta Nocona și copiii a refuzat.
-Și nu era prea mică să nască ? -Cynthia pe Quanah la 27 ani l-a născut.
A trăit de la 11 ani între Comanche, adoptată de o familie până a crescut.
-Asta am înțeles. -Când ea avea 35 de ani, campul a fost atacat de soldați,
Cynthia și Toh-Tsee-ah au fost luate și încredințate Parker-ilor, ai săi frați.
Dar Cynthia dorea și insista să revină la copiii ei. Soțul îi fusese grav rănit.
După 3 ani, Pecos și la câteva luni după și “Floarea Preriei” s-au prăpădit.
Mai rămăseseră Cynthia și Quanah. Cynthia refuza sistematic să mănânce.
După câțiva ani de suflet îndurerat, s-a stins. Parkerii văzuseră cât plânge.
Pioșenia fiului care și-a adorat mama a fost mare. După moartea ei a cerut
Rămășițele mamei și ale “Florii Preriei” să-i fie încredințate: căci l-a durut.
Ca lider al Comanche, la luptă alături de Cheyenne și Kiowa el s-a ridicat.
Cu Parkerii a menținut relații cordiale. În final pacea cu statul a acceptat,
Mutându-se cu ai lui Comanche în Terit. Indiene, supraviețuitorii au prosperat.
Quanah Parker preluase “patronimul” de la Parker, familia sa după mamă.
Quahada Comanche și oficiali americani l-au recunoscut ca Om de seamă.
Comanche trudeau în fermă, chibzuit, organizat, cu folos și-n prosperitate.
Viața și munca în fermă nu erau ușoare, dar suficiente în haine și bucate.
Puțin înainte de moartea sa, rămășițele mamei și surorii i-au fost cedate.
Plăci mari de marmură inscripționată mult și-a dorit, dar au fost finalizate
Târziu. La câteva zile și el s-a prăpădit. Un cortegiu de cca. 2 km l-a însoțit
Pe ultimul său drum. Cu Theodore Roosevelt prieten. Un lider mult-iubit.
S-a și implicat mult în constituirea propriei Biserici a Nativilor Americani.
A trăit și murit ca un Om respectat. A dovedit că viață contează, nu bani.
Cynthia și-a iubit enorm soțul și copiii săi. Nu a vrut să trăiască fără de ei.
Iar fiul supraviețuitor enorm și-a adorat și respectat mama nu fără temei.
-Și-atunci, despre ce e toată această poveste în care sunt chiar de toate ?
-Dragoste, pioșenie filială și fidelitate. Să trăim fără cei dragi nu se poate.
CONȘTIINȚA DE SINE
Versificare de Valentin-Claudiu Dobre din volumul “Maia, Pluș-Ursulini și Kitz-Kitz
la Școala de Pluș (Versuri pentru cei mici) Volumul 1”, București-2019
Cu preluare din Roger Penrose- “Mintea noastră…cea de toate zilele. Despre gândire,
fizică și calculatoare”, Ed. Tehnică, București, 2001 și Roger Penrose- “Incertitudinile
rațiunii (Umbrele minții). În căutarea unei teorii ștințifice a conștiinței”, Ed. Tehnică,
București, 1999 și Roth, Dicke- “Evolution of the Brain and Intelligence”,
www. sciencedirect.com, Elsevier Review, Trends in Cognitive Sciences, Vol.9, No.5, May 2005
(VERSIFICARE-PRELUARE)
-Ce citești, drag Tititz ? -Un articol despre evoluția creierului și a inteligenței.
-Interesant ? -Da. -Inteligența cere înțelegere; înțelegere implică conștiență.
E ceea ce scrie Penrose. -Maia, Penrose este fizician-matematician. -El indică
Destul de bine că a “ființa” nu este un atribut exclusiv uman. -Ce vrea să zică ?
-Că ființe non-umane au identitate de sine, conștiință și de ce nu, inteligență.
-În articol se menționează proprietăți precum: ToM (teoria minții), conștiență,
Grija sinelui, imitație, decepție, limbajul sintactic-gramatical, al uneltelor uz
Și înțelegerea utilizării lor conștiente, confecționarea de unelte. -Pare confuz !
-Mimitz, este deja mai mult decât: a comportamentului simbolică dimensiune,
Cooperare heterotehnică, capacitate de a asambla liți în poliliți. -O propensiune
Către înțelegerea mecanismelor utilizării de unelte, poate a uneltelor adaptare
Pare a exista inclusiv la corbi. -“Corvus stultus cantat et emīttit ore casĕum.”
-Da, corbii dovedesc un nivel ridicat de inteligență, ingenuozitate în orientare.
Se folosesc de ce dispun în a atinge scopuri bineînțelese. -Știm de la “museum”.
Ce semnifică ToM (teoria minții) ? -Înțelegerea stării mentale a altui individ,
Precum și exercitarea auto-controlului în comportament. Experții încă decid
În recunoașterea aspectelor imitației, ToM, a limbajului gramatical-sintactic
Și a conștiinței la primate non-umane și mamifere: elefanți, cetacee. Didactic,
Flexibilitatea mentală sau comportamentală indică un nivel de inteligență bun.
Dimensiunea creierului, raport creier/masa corporală adesea analizei se supun,
Dar și cota de encefalizare EQ, dimens. cortexului cerebral-cortexului prefrontal,
Omul este depășit de elefanți, cetaceele mari la milioanele de neuroni corticali.
După EQ=7,4…7,8 uman, EQ=5,3 specii de delfin prezintă: dar n-ar fi concluziv.
-De ce ? -O maimuțică are un ridicat EQ=2,4…4,8; EQ ar fi un indicator “evaziv”.
Căci primate superioare au EQ=2…2,5. N-ar fi tocmai logic. Dar și organizarea
Intrinsecă a cortexului se ia în calcul (volum, densitate, nr. sinapse ca date generale).
Creierul uman constituie 2% din masa corporală, dar 20% din resurse folosește.
Dar clar, corbii sunt superinteligenți în uzul uneltelor, flexibilitate și planificare.
Creierul corbilor e mai mare față de cvasimajoritatea păsărilor, iar corbul găsește
Soluții ingenioase care nu indică un comportament automat, ci cu o organizare
Și bună reflectare. -Totuși creierul lor e mic ! -Exact, cca. 10 g, deci deloc mare !
-Există ființe non-umane cu conștiință de sine ? -Categoric, fără o generalizare.
Există câini crescuți în afectivitate și în cald mediu uman cu un comportament
Și o inteligență superioare. -Sunt indivizi care trec “pragul” în mod permanent !
-Problema limbajului e una complicată ! Diversele specii au un limbaj senzorial.
-Penrose redă că starea de conștiință cu activitatea hipocampului este asociată.
N-ar exclude conștiința de sine la diverse animale, ce nu poate fi demonstrată.
-Pe de altă parte, cooperare explicită se vede la foarte multe specii de animale,
Nu numai în împărțirea hranei, siguranță, creștere pui. Instinctele-s generale.
COMUNICAREA ÎN LUMEA VIE
Versificare de Valentin-Claudiu Dobre din volumul “Maia, Pluș-Ursulini și Kitz-Kitz
la Școala de Pluș (Versuri pentru cei mici) Volumul 1”, București-2019
Cu preluare din Richard Dawkins- “Un râu pornit din Eden. Codul genetic, computerul
și evoluția speciilor”, Ed. Humanitas, 1995
(VERSIFICARE-PRELUARE)
-Mimitz, de ce nu putem comunica cu alte ființe non-umane ? -De-aș putea știi
Aș răspunde. Speciile au propriile coduri de comunicare: arătăm că suntem vii.
Vrem să protejăm, să avertizăm, să indicăm. Viul “după cum se poate va arăta”.
În perioada reproducerii, sunt specii de pești care mai strălucitor se vor colora,
Astfel, masculii nu numai pentru femele, ci și pentru prădători devin “atractivi”.
-Risc ! -Sigur. În studii pe albine, von Frisch și colaboratorii, fără a fi subiectivi
Au indicat: albinele văd în regiunea ultravioletă a spectrului unele detalii florale
Care omului scapă: dungi, pete. Flori-albine: comunicări interspecii ancestrale.
Intraspecie: în stup albina cercetaș indică distanța, direcția funcție de soare a câmpului floral,
Dans unduitor: indică direcția, distanța spre/la hrană. Dans circular: hrana aproape, local.
Dans unduitor vertical: formă de 8, cu linie dreaptă mediană, însoțit de zumzăit ritmat.
Frecvențele indică durata zborului (distanța). În “întuneric”, linia dreaptă orizontală s-a arătat
Că e orientarea sursei hranei funcție de linia verticală=poziția soarelui. -Poate o întâmplare !
-Asemenea au zis alții: Wenner a acceptat unele date. Altele: coincidențe aleatoare ?!
Von Frisch făcuse experimente complicate, incluzând acum în stup și un bec (sursă de lumină).
Cu bec în stup, linia dreaptă era orientată după convenția bec=ca soare în echivalare deplină.
Dar albinele sălbatice ? Albina africană dansează orizontal, indicând direcția geografic.
Dar soarele o fi ascuns după nori ! Poziția sa se schimbă la schimbarea orei sistematic !
Albinele împart cadranul în 8 (N, NE, E, SE, S, SV, V, NV), au ceas intern propriu; albinele văd
Direcția de polarizare a luminii. -Și distanța ? -Prin frecvențe diverse ele atent prevăd
Distanța (frecvență rotații, zumzăit, unduiri). Cu logaritmul frecvenței distanța-i invers proporțională.
Gould a validat: a aprins lumină în stup, după ce ochii albinei cercetașe cu șerlac i-a acoperit
Încât nu vedea lumina. Ea a dansat după convenția verticală=soare. Privitoarele s-au păcălit.
Căci ele s-au ghidat și au zburat după direcția convenției bec-soare. -Nu era doar întâmplare !
-Nu. -A repetat, fără a induce în eroare pe cercetașă, fără lumină (bec): fără eroare direcțională.
Von Frisch se bazase pe cercetări vaste. “Dansul zumzăit”=o adevărată formă de comunicare.
Specii de balene produc sunete distincte (cântece), unul doar la împerechere: elaborat,
Altul ocazional: hrănire. Fiind extrem de inteligente, limbajul balenelor e unul evoluat.
În studiul speciilor foarte inteligente de delfini sunt cercetări ample, tare numeroase,
Zecile de mii de semnale sonore indică o formă complexă de limbaj, grijă, relații frumoase.
Delfinii aud la 6 mile distanță. Oamenii prin emisii radio puiul delfin cu mama sa au conectat,
Ei s-au recunoscut și au conversat. Discuția a rămas încă secretă ! -Oare ce-or fi discutat ?
-Din ce în ce mai mult oamenii acceptă că delfinii au un nivel de inteligență superior.
Răspunsurile la stimuli adecvați sunt prompte și doar de-am știi cum ar fi mai ușor !
Un “keyboard” submersat a permis în Bahamas cu delfinii o simbolistică interesantă.
Deci chestiunea e de a găsi o cale de a comunica cu ei pe cât posibil mai inovantă !
-Oare folosesc noțiuni de trecut ori viitor ? -De-am știi ! Cu siguranță am fi uimiți !
Înțeleg foarte repede și imitația lor nu e simplă imitație ori joacă, este complicitate jucăușă.
Sunt hazlii, veseli-amuzanți, tare prietenoși. -Vreau un prieten delfin ! -Poate doar o păpușă !
Și specii de moluște, prin controlul nervos al cromatoforelor folosesc forme de comunicare
Prin variații complicate la nivelul pielii ale culorilor și texturilor ori formelor lor exterioare.
Lumea vie complexă la sunete, culori, mirosuri, variații, mișcări, vibrații, atitudini apelează.
O lume față de care Omul să fie mult RESPONSABIL și care candoare și speranță generează.
