Ninge iar, undeva e-o zapada divina ce cade prea lin…
Nu mai treci pe aici? Nu vrei ochiul sa-ti fie senin?
Poate azi, poate-acum , chiar in clipa aceasta divina
iti voi spune ca eu, numai eu sunt de vina daca totul e gri intr-un suflet tanjind catre alb,
parca sufletul meu tine-n palme doar propriul sau scalp…
Si ma-ntreb si te-ntreb care-i taina acestei ninsori
(care vine tarziu , prea tarziu uneori…)
dar sunt sigur ca tu un raspuns diafan imi vei da
(presarandu-l atent cu cristale de stea)
ca sa sune curat si divin daca poti, daca stii sa ma-nvingi.
Pan’ sa pot un raspuns sa-l ating tu in suflet ma ningi !
Iti voi spune ca eu, numai eu sunt de vina
si desigur si sangele meu dintr-o tara frumoasa, latina
ca prin sange imi trec sori de magma fierbinti uneori
(si doar tu poti sa-i taci trimitand catre mine ninsori
trimitand catre mine mesaje sa pot fericit sa le-ascult
(chiar de-n alb nu mai sunt c-am pierit
prea demult, prea demult…)
