Anul 2019 a fost unul fast pentru EMILIA STROE însemnând revenirea sa pe terenul fertil al literelor, punându-și mintea, inima și întreaga sa existență în slujba cuvântului ca poetă, prin volumul de sonete „Destin românesc” (publicat la Editura „eCreator” și reeditat la Editura „Armonii culturale), ca prozatoare, prin finalizarea trilogiei „Trecători prin lumină”, odată cu volumul al treilea, „Tămâie și trandafiri”, apărut la Editura „Armonii culturale”, dar, mai ales, prin debutul editorial, în calitate de eseist, cu volumul „SUFLETUL DE CUVÂNT”, acesta însemnând și debutul unei noi edituri în județul nostru, „LIANE BOOKS”, inedită prin faptul că funcționează în mediul rural, în comuna Nenciulești, fiind administrată de poeta Lia Nenciu, adică editorul Marcela Daniela Popescu, cartea cuprinzând șapte eseuri critice despre volumele unor poeți și prozatori dragi inimii sale.
Editoarea și prefațatoarea volumului, Lia Nenciu, constată, încă de la început, că eseurile sunt rodul unei cititoare pasionate și, totodată, versate, „atentă la detaliu”, prin faptul că „redă pasaje semnificative din operele analizate, scoate la iveală trăirea interioară a autorului în momentul creației”, aspecte ce evidențiază consonanța gândurilor eseistei cu spiritul scriitorilor comentați și, în același timp, sensibilitatea cu care își acordează sufletul la simțămintele afective ale acestora.
Astfel, Milena Munteanu este craioveanca stabilită în Toronto-Canada, ale cărei gânduri, idei și sentimente vibrează de dorul de țara natală, iar „amintirea originii poporului și raportarea la ea devin repere absolute” în eseurile și în volumele sale. De aceea, marile personalități ale culturii și artei românești (Constantin Noica, Dan Puric, Grigore Leșe) sunt evocate cu „admirație și înțelegere față de geniul creator al poporului român”, iar unele simboluri istorice și tradiționale naționale precum „ia” populară, satul ardelean, Marea Unire de la 1918 și o Declarație a ciobanilor sibieni de unire, despre care vorbește Milena Munteanu în eseurile sale, exprimă „un sentiment intens de atașament la valorile culturii românești” și, desigur, „sensibilitatea și deschiderea sa spre problemele lumii de azi, dar și spre cele din trecut”.
O altă româncă stabilită în Canada, originară din Țigăneștii Teleormanului, dragă tuturor celor care o cunosc, Elena Buică-Buni, se află în atenția Emiliei Stroe cu două volume, „Puterea magică a gândului” și „În pas cu timpul”, ambele publicate în anul 2018, la Editura „Armonii culturale”, primul având, ca numitor comun, „demersul scrisului” (s.a.), iar al doilea „notele de călătorie, impresiile turistului instruit, doritor de cunoaștere, un alt tip de cunoaștere decât cea livrescă”. Pentru eseistă (și nu numai pentru Domnia Sa), Elena Buică este un „om pe deplin matur, cu o vastă experiență umană și culturală”, o creatoare „nostalgică, visătoare, meditativă, poetică”, conștientă de „ecoul frazelor așternute pe hârtie”, ca și de „emoția care a îndemnat-o să le noteze”, rămânând neclintită în „puterea cuvântului și în împlinirea vieții prin logos”. Portretul teleormănencei plecate peste mări și țări este completat de sufletul creatoarei de frumos artistic, „înzestrat cu capacitatea de a iubi și de a trăi frumos, prin iubire și prin raportarea la divinitate”.
Ceilalți patru scriitori sunt remarcați pentru felul original prin care cultivă genul liric. Primul este un teleormănean, unul dintre „cei nouă copii ai unei familii de moșneni valahi” din comuna Bogdana, sergentul artilerist Mihail Rădoi, erou al Primului Război Mondial, care se bucură de atenția și memoria urmașilor prin publicarea volumului său de versuri „Lacrimi sincere – Remember 1913-1917”, volum care se individualizează prin „versuri cu tematică patriotică” sau prin poezii de dragoste inspirate de cele două mari iubiri ale tânărului de numai 24 de ani, ieșite din viața sa (una prin moarte, alta prin repatrierea în Germania, după ce îl îngrijise în perioada cât a stat în spital, fiind rănit în luptă), reflectând „sentimentele de iubire eternă, disperarea de neimaginat a poetului după pierderea iubitei”. Versurile despre război sau cu tematică patriotică „se remarcă prin tonalitatea de odă sau de imn”, autorul lor fiind „un model, un exemplu viu de patriotism autentic și înflăcărat”, iar poeziile „ne-au învățat ce-nseamnă să-ți iubești patria[…], ce înseamnă să fii român, român-soldat, român-poet sau soldat-poet” (s.a.).
O sensibilă reprezentantă a lirismului teleormănean contemporan, autoare a două volume de versuri, Daniela Achim Harabagiu, se află în atenția Emiliei Stroe cu ultimul publicat la Editura „eCreator” (2018), „O altă dimensiune a sentimentelor”, care „prezintă concepția și viziunea autoarei despre iubire, ca sursă a vieții”. Dacă în primul ciclu, care dă și titlul volumului, surprinde erotismul sub toate ipostazele sale, de la iubirea care abia înflorește ca „un copac cu ramuri, cărora poeta le cere să înmugurească în inima iubitului”, la iubirea împlinită ca „o cunună de mărgăritare”, apoi la iubirea trădată, în cel de al doilea ciclu, „De ziua dorului și alte zile”, poeta este preocupată de același sentiment, dar exprimat pentru părinți, mai ales pentru mama, dar și pentru limba română, pentru arta cuvântului. Autoarea volumului se dovedește o „poetă sensibilă la frumos, la adevăr, la calitățile umane, creatoare de modele și repere în viață”, iar poemele sale „sunt o alegorie sentimentală, create din cuvinte simple[…]cărora le dă, prin talentul său, o conotație aparte, vizuală, luminoasă și, în același timp, muzicală”, caracterizate „prin lirismul[…]de factură romantică, prin aria de probleme pe care[…]le dezbate și le adresează sieși, dar și cititorului”.
Un alt eseu, referitor la ultimul volum de versuri, „Restul la treizeci de arginți”, al poetului adjudean Gheorghe A. Stroia, surprinde lirica religioasă a acestuia, pentru care Dumnezeu este „Lumina, Calea și Viața” și în care face multe „trimiteri la textele biblice”, acestea fiind sursa celor mai multe poeme. Alte creații „sunt dedicate amintirii părinților” pe care „îi păstrează permanent în sufletul și în gândurile sale”, văzându-i ca „adevărați sfinți plecați la Dumnezeu în liniștea și curățenia cu care și-au dus viața”. O altă temă majoră este „meditația poetului asupra scurgerii implacabile a Timpului”, prezentă în versuri unde „sufletul poetului devine lira în acordurile căreia universul întreg” își trăiește existența plină de dureri provocate de smulgerea unor mari părți de către oamenii inconștienți de gravitatea acțiunii lor împotriva umanității. Gheorghe A. Stroia este un poet talentat având știința de a îmbina, în mod fericit, prozodia modernă cu cea tradițională în imagini poetice care „se succed cu străluciri diamantine”.
Ultimul eseu este o paralelă între psalmii preotului-poet Dumitru Ichim și cei ai lui Tudor Arghezi între care descoperă multe similarități. Preotul-poet trăitor în Ontario, autorul mai multor volume de lirică, se remarcă prin „talentul creator, maturitatea scrisului, cultura și sensibilitatea sa”, fiind o „personalitate de prim rang în cultura românească actuală”. Cele mai recente creații ale sale prezente în volumul „Psalmi” (2018, Editura „eCreator”) au ca temă iubirea și lumina, condiția poetului, și în care „lumina de esență divină devine cântec, caleidoscop de melodii, mozaic pentru icoana cea nefăcută de mâna omenească”. Apropierea psalmilor preotului Dumitru Ichim de cei arghezieni constă în faptul că „ambii poeți sunt obsedați de lumină”, ambii exprimându-și iubirea pentru Iisus Hristos ale cărui Patimi și Înviere „au arătat omenirii că iubirea Sa pentru oameni a învins timpul, vremelnicia”.
Așadar, seriozitatea cu care Emilia Stroe abordează și acest gen se observă în faptul că Domnia Sa surprinde tot ce au bun autorii comentați, evidențiază talentul cu care aceștia creează imagini poetice de o mare frumusețe și sensibilitate, măiestria de a folosi limba română, comoara noastră cea mai de preț, scriitori ale căror opere sunt analizate, de multe ori, în analogie cu reprezentanții remarcabili ai literaturii române și cu mulți ai literaturii universale. Astfel, putem afirma că Emilia Stroe nu numai că își pune talentul și măiestria artistică în versuri și proză, ci că manifestă și un spirit critic remarcabil.
NICOLAE DINA
ALEXANDRIA-TELEORMAN
