În învăţământ se-ntâmplă totuşi şi lucruri bune. De exemplu, din cinci în cinci ani, ai, n-ai treabă, te duci la perfecţionare. Afli ultimele noutăţi în specialitate, ultimele tehnici de predare-învăţare şi tot ce e modern în pedagogie. Au trecut cinci ani şi mi-a venit şi mie rândul. M-am sculat de dimineaţă, m-am bărbierit, m-am aranjat, m-am învârtit până… am pierdut autobuzul. Adică el a plecat cu cinci minute mai devreme şi eu, desigur, am ajuns cu cinci minute mai târziu. C-aşa e-n viaţă!
Cum, necum, după mai multe autostopuri, am ajuns la Universitate. Lecţia începuse. Sala era plină şi toţi erau numai urechi. Îmi cer scuzele de rigoare şi m-aşez pe singurul loc rămas liber. Într-o margine! La catedră, o distinsă doamnă profesoară explica destul de clar şi cu lux de amănunte despre un lucru pe care, din motiv de autobuz, am reuşit să nu-l aud.
N-am de lucru şi-ntreb vecina din dreapta mea, o ditamai femeia ce stătea pe vreo trei locuri:
– Nu vă supăraţi, despre ce se vorbeşte?
Femeia se întoarce, mă fixează cu privirea şi-mi răspunde foarte calm :
– Nu mă supăr… despre curriculum!
Gura i se desface într-un zâmbet plin de ruj dus până la urechi şi-apoi la fel de calm, continuă:
– Dacă vrei, mai pe-nserat, îţi dau eu toate detaliile! Şi-mi face semn discret cu ochiul.
Ţinând cont de gabarit, cred că până dimineaţă ar fi avut de explicat dar nu sunt sigur că aş fi putut pricepe. Cine ştie cât timp o fi trecut de la ultima ei ,, perfecţionare,, ? Mai bine să n-o întreb.
– Şi acum să luăm o pauză ! se aude glasul d-nei profesoare.
Mai bine de-atât nici că s-ar fi putut! Atmosfera era oricum prea încinsă şi tindea să dea în fiert!
Intru în toaletă. Bărbaţi trecuţi de 45, cu felurite chipuri şi păr din ce în ce mai rar. În faţa oglinzii, un bărbat solid îşi studia foarte atent un coş rebel ce apăruse probabil din senin în vârful nasului. Lângă el, un altul mai pipernicit, îşi aranja cu grijă nodul la cravată, care, cu siguranţă, îi stătea în gât.
– Ia spune, domnu’ Marinescu, zice pipernicitul, cum e cu curriculumul ăsta ?
– Dom’le, zice Marinescu grav, fii foarte atent la ce-ţi explic!
Îl văd apoi cum se-nroşeşte, apucă cu mâna strâns robinetul şi dintr-o puternică sforţare izbuteşte o aghioasă lungă, zgomotoasă şi profund dezgustătoare. Strâmbăm cu toţii din nas şi luăm distanţa regulamentară în astfel de ocazii! Cel puţin trei metri! Apoi tot Marinescu:
– Nu-mi dau seama dacă aţi înţeles!
N-am de lucru şi mă bag în vorbă.
– Eu unul, cred c-am mirosit ceva! Mă duc să cer şi alte păreri!
– Nu te mai duce dom’le, zice altul în tricou de sport şi-n pantaloni de stofă, îţi spun eu cum stă treaba. Este, de fapt, cu cântec : Curriculi- Curricula !
Şi toţi ceilalţi se pun pe râs.
– Care curicum domle’, se bagă în vorbă un profesor mai în vârstă.Nu mai e niciun curicum,n-ați auzit ce-a zis Băse,carte mai puțină că stresăm elevii iar despre păpădie aflați după Internet.Doar nici el nu s-a omorât cu cartea și-acum e președinte!
Ies zăpăcit din toaletă uitând,de fapt, de ce am intrat. La urma urmei, oamenii ăştia aveau dreptate. Prea multe denumiri pompoase pentru lucruri foarte simple ! Oare nu s-ar fi găsit un termen, de-al nostru, neaoş românesc,ca să-nţeleagă tot profesorul? Cum vrei să faci reforma, dacă nu-nţelegi nici forma ?
Cât despre profesori,dacă-i plătești mai puțin decât femeia de servici de la particular,nu-i de mirare că fac haz de necaz.Majoritatea caută de lucru prin Spania și Italia.La munca de jos desigur,fiindcă directori nu cred că-i pune nimeni.Rămân cei cu pasiune mare dar se va stinge și-asta dacă stomacul ți-e cam gol!Iar elevii,ce să mai vorbim? De ce-ar mai învăța dacă babacu are bani și le plătește orice facultate particulară de unde ies licențiații ca pe bandă?
Cursul reîncepe după câteva momente. Distinsa doamnă reia ideile pe care eu le avusem pe coridor.
– Prea mulţi termeni străini pentru lucruri atât de româneşti ! Dacă omul nu înţelege ce să aplice, atunci cum să aplice ? Și-apoi prea multe schimbări!Stau unii la putere patru ani,se chinuie să facă o lege a educației cum cred ei c-ar fi mai bine și-apoi vin alții care trebuie s-o schimbe fiindcă ce-au făcut ceilalți este total greșit.Și din schimbare în schimbare până la Marea Desființare! De-aici tot balamucul ! N-am să evit , se scuză doamna cu adânc regret, dar am să vă vorbesc acum despre BRAINSTORMING !
Mă uit la Marinescu.
Părea destul de relaxat.
Mă uit la cei din jurul lui . Cam galbeni şi adânc crispaţi !
Probabil…. s-au asfixiat !
