Cupola e adâncă ca un străfund de ape,
Se umflă primăvara-n ea și-i gata să crape,…
Se priponește martie de ochii care râd
Scoțând din fire frigul și peisajul hâd.
Ceru-i încâlcit în bucle de abur cărunte,
Scăpărări de semne lucii prin lacrimi mărunte…
Golite, de vânt, clipele strâng sunete moi
Pe grămezi de raze bete-n luminiș de ploi.
Își îmdeamnă , sălciile, la risipă puful,
Zei, cu pene aurii, pictează văzduhul
Prinzând iureșul culorii în mângâiere
(Ușor se scutură, în necuprins, înviere).
Zilele cutreieră iar, prin site de sticlă,..
Miracol e timpul picurând în clepsidră…
……………………………………………………….
Caut, iubite, urma privirilor tale,…
E –Martie-!… E strigătul iubirii totale…
Lia Ruse
