De când eram copil mi se spunea: „Cu Țara nu te poți juca în bunghi!” și cu toate acestea pentru aprobarea Legii privind Autonomia Ținutului Secuiesc a fost acceptată de Camera Deputaților procedura „tacit”, acest „tacit” fiind echivalent cu o nepăsare similară celei manifestate pentru … soarta stelelor căzătoare.
Această evidentă lipsă de responsabilitate îi discreditează în egală măsură pe toți cei din Camera Deputaților, indiferent de culoarea lor politică, dar discreditează și întregul sistem de instruire științifică și de formare a elitelor noastre politice și administrative. Acesta deficiență de ordin general a sistemului nostru de învățământ regăsită în rezultatele și comportamentul deputaților noștri este și motivul pentru care întrebarea unui ministru din Guvernul Spaniei ne-a fost adresată nouă, tuturor: România nu a înnebunit, cumva?
Da, se spune că Stilul este omul, însuși, dar în acest caz mai trebuie spus că stilul celor ajunși parlamentari ai României continuă stilul însușit de la profesorii, care i-au pregătit și le-au semnat promovarea privind cultura generală, cunoștințele și viziunea asupra rostului pe care îl are România în lume.
Cu toată echilibrarea situației realizată de Senatul României, modul incalificabil, în care a fost abordat de Camera Deputaților acest proiect al autonomiei secuilor, lansat public de peste 20 de ani, dovedește că deficiențele existente în pregătirea parlamentarilor noștri sunt atât de mari, încât au redus la zero și șansele sau măcar dorința lor de autoperfecționare. Când 329 de deputați dezarmează în bloc, preferând tăcerea în locul dezbaterii de argumente, începând cu cele constituționale, referitoare la Autonomia Ținutului Secuilor, principalele cauze ale jalnicului comportament trebuie căutate și corectate în, chiar, sistemul nostru de învățământ, care funcționează și azi după paradigme rămase din secolele XVIII-XIX, prea sumare în informație științifică pentru a nu fi îndreptate, astăzi, în lumina cunoștințelor oferite de explozia informațională.
A neantiza prin tăcere o dezbatere științifică pe o asemenea temă majoră echivalează cu desconsiderarea rolului, pe care îl are argumentul științific în lume, deși în logica democratică primează argumentul științific, în lipsa căruia orice poate deveni troc.
De aceea a venit vremea să se știe și să se înțeleagă la toate nivele de învățământ că există și că s-a acumulat cantitatea de informație necesară pentru a dovedi că România cu întregul său etos valahic reprezintă Matricea Europei, primul criteriu, ca să nu zic singurul, care poate reface unitatea ontologică a Europei, unitate atât de afectată astăzi.
Ca o dovadă că problemele actuale de această natură pot fi abordate și rezolvate în mod principial, vă propun articolul aflat la: https://iss.ucdc.ro/revista-pdf/US40.pdf pagina 209, de la care pornind să se facă inventarierea celorlalte cunoștințe acumulate pentru a se trece la perfecționarea sistemului nostru de învățământ, ca parte a învățământului european. De aceea titlul articolului ar trebui reformulat: „Unitatea valahică a Europei”, idealul public al oricărui european.
Ca unul dintre cei care au scos la lumină și au pus în circulație asemenea dovezi, ca unul care m-am adresat mai multor universități din România, ca unul care am purtat corespondență cu specialiști din țară și din străinătate, aștept cu deosebit interes punctul de vedere al celor responsabili, dar și al specialiștilor de orice naționalitate ar fi. În egală măsură doresc o dezbatere, față către față, cu domniile lor, pentru a netezi împreună, pe baze principiale, drumul spre o existență fără conflicte stupide.
Cu stimă și
multe urări de sănătate
Cercetător George Liviu Teleoacă
București, 1 Mai 2020
