Mărețe statui am vizitat la venirea mea în țara Lumii Noi,
prima fiind monumentala statuie dăruită de francezi –
„Libertatea luminând lumea”,
când sufletul meu a primit
salutul de bun venit pe pământ american;
Zeița libertății ținea în mâna stângă o placă cu inscripția datei
când a fost ratificată
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii – 4 iulie 1776.
Mărețe statui am vizitat apoi în orașul care m-a găzduit,
oferindu-mi protecția și respectul cuvenit.
Lecții de istorie am învățat privindu-le,
admirându-le mărimea
și-nțelegând simbolul vitejiei fiecăruia
dintre cei statuați,
a dragostei lor față de țara-n care s-au născut, au crescut
și-au fost fericiți pe cât s-a putut.
Și după atât efort, atâta dăruire, măiestrie a artei,
oameni cruzi care, nu și-au putut învinge barbaria
(fiecare dintre noi o are,
dar e dator să-nvețe s-o stăpânească),
le-au demolat în câteva clipe,
rănind mândria acestei țări minunate.
Mă-ntreb: La ce distrugerile toate,
lovind sufletul aceste țări?
Fiindcă fiecare țară are sufletul ei,
sumă dobândită cândva,
din sufletele celor ce s-au născut aici,
și-a celor care-au venit –
să renască.
Vavila Popovici – Carolina de Nord