Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse internet, preluate într-o lucrare cu caracter literar
Insula Åland este un teritoriu autonom în Finlanda, de limbă suedeză. Dar că ei ar putea fi de provenienţă got-alanică nu ne este suficient de clar. Iar că drapelul lor este tricolor (o cruce roşie dublată de o cruce “umbră” galbenă, ambele pe fond albastru) este o realitate.
Insula a fost cedată de către Suedia ţaratului Rusiei, dimpreună cu Finlanda prin tratatul de la Fredrikshamn din luna septembrie a anului 1809. Din 1832, Rusia fortifică insula prin construirea unei fortăreţe la Bomarsund.
În timpul războiului civil finlandez din 1918, trupele suedeze au staţionat în insulă ca trupe de menţinere a păcii, căci şi “albii”, dar şi “roşii” pătrundeau în insulă atunci când apele mării erau îngheţate.
Dorind reintegrarea în cadrul Suediei, sentimentele naţionaliste se intensifică. Finlanda nu este dispusă la cedarea insulei şi în 1921 cazul insulei ajunge la Liga Naţiunilor spre arbitraj. Aceasta decide ca suveranitatea asupra insulei să aparţină Finlandei, dar insula să păstreze un statut de autonomie (administrativ şi lingvistic). Un acord internaţional refritor la insulă este semnat de zece state interesate în tranzitul comercial din Marea Baltică la 20.10.1921 şi recunoaşte statutul autonom (administrativ, lingvistic, cultural) al insulei, precum şi neutralitatea ei.
Municipalităţile insulei sunt următoarele: Mariehamn (11.600 loc. în dec. 2019); Jomala (5.233); Finström (2.593 loc.); Lemland; Saltvik; Hammarland; Sund; Eckerö; Föglö; Geta (496 loc.); Vårdö (447 loc.); Brändö; Lumparland; Kumlinge; Kökar; Sottunga. Pe insulă trăiesc 486 de rezidenţi de origine şi limbă română, a treia comunitate numeric (după cea suedeză şi finlandeză în 2019). Satele dependente de localitatea Jomala sunt: Andersböle, Björsby, Buskböle, Dalkarby, Djurvik, Gottby, Gölby, Hammarudda, Hinderböle, Ingby, Jomalaby, Karrböle, Kila, Kungsöby, Möckelby, Möckelö, Norrsunda, Rasmansböle, Ringsböle, Sviby, Södersunda, Torp, Ulvsby, Vargsunda, Västansunda, Västerkalmar, Ytterby, Ytternäs, Ödanböle, Önningeby, Österkalmar and Överby. Toate aceste informaţii sunt preluate de pe wikipedia.
Oiconimul Jomala este explicat ca provenind din finlandeză, semnificând <God> , comun multor populaţii fino-ugrice (finlandezul jumala- engleză <God>, care este numele generic pentru o zeitate majoră şi zeitate supremă. Originea cuvântului este necunoscută, o explicaţie ar fi din Jomali, zeitatea supremă a populaţiei permians, ori din cuvântul estonian jume). Versiunile oiconimului consemnate de-a lungul timpului sunt: 1356 Jwumala; 1414 Jomalum; 1486 Jomala; 1494 Jwmala. Atestarea cea mai veche se apropie extrem de mult fonetic de denumirea oronimului Giumalău (vârf 1857/1858 în munţii Rarău-Giumalău).
Pe o hartă detaliată, la est de localitatea Iacobeni este indicat cătunul Oala, căruia îi corespunde muntele Oala, între muntele Arşiţa şi Obcina Mare, toate imediat la est de Iacobeni (conform Åland). De asemenea, Ehreşte/Yegrysche Sv cu Eckerö (!?).
În judeţul Neamţ, regăsim satul Bordea (comuna Ştefan cel Mare) conform Vårdö din Åland, unde atrage atenţia antroponimul Gosman (conform Masivului Gosman, străjuit de Tarcău, Berzunţ, Culmea Petricica şi cursul râului Bistriţa, dar şi sat Goşmani Neamţ).
Presupunând că în România, denumirea oronimului ar putea fi de provenienţă saami/sami (laponă), pe filieră got-alană (!?), fie legat de cătunul Oala, fie de localitatea Pojorâta Suceava (dar incert; are un corespondent în Argeş; o localitate Pajala se află pe un curs de apă în sudul Lapland, la graniţa cu Finlanda). În Ossetia de Nord/Alania avem oronimul Dzhimara/Jimara (ossetină Jimarrayy Khoch de 4.780 m), la graniţa dintre Rusia şi Georgia, în masivul Khokh din Munţii Kazbek, al doilea vârf ca înălţime din Ossetia de Nord/Alania.
Filiera got-alană ar explica şi alte câteva oiconime sau hidronime: râul Botna (Rp. Moldova) care se varsă în Nistru sau sat Butnăreşti Neamţ conform golfului Bothnia; sat Doroteia Suceava cu Dorotea din Västerbotten-Suedia (!?). O inscripţie gotică s-a descoperit în Leţcani Iaşi pe o fusaiolă bitronconică de lut ars în necropola de înhumaţie nr. 36 a unei femei, necropolă datată din secolul al IV-lea (îngloba o monedă de argint de la Constantius II 337-361) şi transliterată astfel: adonsufhe :rango: pentru care au fost
propuse variante de traducere de către Krause, Strasser, Seebold, Looijenga, Mees. Krause (redat de dna. Cătălina Bloşiu) propune următoarea lectură: Adons uft he(r) Rango= germană <Der Ado das Gewebe (ist das) hier. Rango. Dl. Krause consideră că Rango este numele vest-gotic feminin prescurtat Ragnahilda. Doamna Bloşiu nuanţează puţin traducerea, propunând următoarea lectură: <A lui Ando veşmânt se află aici. De Rangahilda bun făcut>. Dna. Looijenga (a cercetat personal fusaiola bitronconică de lut ars în 1994) propune alte interpretări. Lecturile dnei. dr. Tineke Looijenga sunt următoarele: A) rango adons= engleză <ring of Ado>; B) rawo adon(s) sufhe= engleză <for the resting place of the Ado, may she sleep>; C) awo: adons uf her= engleză <grandmother of Ado (is) under her>; D) rango: adons uf he(r)=<Ado’s ring (spindle whorl) (is) down her>.
Antroponime de sorginte gotică regăsim în Suceava şi în Răchiţi şi Mihăileni din Botoşani: Bâlbă (cf. gotic balÞs- engleză <brave>); posibil Damian (conform goticului domjan-engleză <judge vb.>) ?
Totuşi, cele mai multe antroponime posibil gotice le regăsim în satele de munte din Judeţul Buzău (aceştia par a fi soldaţi dintr-o legiune Gemina, posibil vlahi silezieni sau moravi ?, ajunși cumva în evul mediu în Buzău via Transilvania). Detalierea cu un alt prilej.