De curând, aici, la Cluj-Napoca, s-a ajuns într-o situaţie inedită: fondurile europene, destinate unor scopuri educative şi de pregătire, au ajuns să fie o sursă suplimenară de venituri grase pentru foşti ofiţeri de Securitate (Oare U.E. ştie în ce scopuri le sunt folosite fondurile şi cine le sunt beneficiarii !?!). Aşa se face, de exemplu, că un ONG clujean, de care nimeni nu a auzit până în prezent, să câştige un astfel de proiect, pe care a găsit de cuviinţă să-l pună în practică recurgând la serviciile unui fost securist, care, de câţiva ani, fără să aibă vreun motiv minim, se dă de ceasul morţii să convingă comunitatea locală că ar fi un remarabil intelectual post-decembrist. Şi, ca să fie cât se poate de convingător, sărmanul securist, nepot de mahăr al vechii Securităţi, a ajuns tocmai el, securistul, să acuze şi să pună etichete. Inclusiv în ceea ce priveşte persoana mea. Eu m-am săturat de astfel de lichele şi, de o vreme, refuz ,pur şi simplu, să le mai bag în seamă.
Individul în cauză m-a atacat de multe ori, poate tocmai pentru că nu stau de vorbă cu semidocţii de duzină de teapa lui. Într-o emisiune din urmă cu vreo doi ani, pe un post obscur de televiziune locală, ale cărui transmisiuni se prindeau pe doar câteva străzidin jur, ipochimenul m-a atacat cu o violenţă primitivă, ieşită din comun. Cum era şi firesc, nu era să bag în seamă un astfel de neisrăvit şi am plecat din infecta emisiune unde, culmea tupeului, au ajuns mari şi tari işte nulităţi umane şi intelectuale.
De atunci, ori de câte ori are ocazia, individul, care, cu certitudine, are niscai beteşuguri de ordin psihic, sare la gâtul meu. Aflând că este un terchea-berchea, ce trăieşte din pensia de boală a consoartei, am decis atunci să nu îl acţionez în juecată pentru calomnie şi insultă, fiind rugat insistent, în acest sens, de mama mea.
La sfârşitul săptămânii trecute, individul a recurs din nou la abjectele lui acuzaţii şi etichete. Numai că, spre deosebire de nefericitul personaj, la cei aproape 60 de ani, ce-i voi împlini curând, eu am realizat ceva. Am pubicat, în ţară şi în publicaţii de pe multe continente, în jur de 2500 de articole, la care se adaugă aproape 100 de volume, inclusiv câteva publicate peste hotare. Am, de asemenea un doctorat în filologie şi mi s-a conferit, de o universitate nord americană, titlul de profesor onorific adjunct. Eu mi-am făcut toate studiile la timp şi pe toate le-am absolvit cu rezultate de care nu îmi este ruşine. Spre deosebire de ipochimenul în discuţie, eu am absolvit doar instituţii civile, nu Şcoala de Securitate de la Băneasa, ca în cazul bietului frustrat de pe Someş.
Dată fiind această situaţie hilară în care s-a ajuns ca securiştii să implementeze programe finanţate din fondurile U.E., mă voi adresa instituţiilor comunitare europene şi voi întreba dacă rostul acestor fonduri este acela de a spori veniturile foştilor securişti. Iar dacă nu, pe viitor să existe o clauză clară prin care astfel de proiecte şi programe să nu mai permită unor nulităţi securiste, asemenea acestui ratat clujean, cu aere (şi doar atât !) de rasat intelectual, să se înfrupte din ele.
Deoarece acest nemernic securist continuă proferarea de abjecte acuzaţii la adresa mea, îl anunţ atât pe el, cât şi pe cei ce recurg la serviciile lui execrabile, că mă lasă rece. Nu se vor bucura din partea mea decât de scârbă şi dispreţ, pentru că nu am ajuns, şi sper să nu ajung niciodată, la nivelul lor moral, ce produce milă oricui îi cunoaşte.
Trag, totuşi, un semnal de alarmă: după cum vedeţi, simţind că e rost de un câştig substanţial, foştii securişti sunt la datorie şi nu se dau în lături să se înfrupte din fondurile finanţate de U.E. !
