E Martie de-acum, ce-ţi pasă!
La tine-i cald şi-i vreme bună,
Nicio tristeţe nu te-apasă,
Nicio risipă nu te-adună…
Eşti precum Marea Galileii
De chipul lui Iisus flămândă…
Să-ţi râdă-n suflet ghioceii
Cu floarea sfântă şi plăpândă!
Înmugureşte-n mine zborul
Din Rugăciunea ta înaltă,
Dezleagă-mi de îngheţ izvorul
Şi-n DOR să curgem laolaltă!…
CE DRAGĂ-MI EŞTI
Ce dragă-mi eşti, cât nu mi se cuvine,
Numai rostindu-ţi numele din Dor,
Nu mă-ntreba nici el de unde vine,
Cum nu se-ntreabă cerbul de izvor…
Ce dragă-mi eşti, minune, şi de când?
Cu tine-n cuget sunt atât de viu!
Nici nu mai ştiu din zarea cărui gând,
Cum nu ştiu despre versul care-l scriu…
Ce linişte-i acum în cerul meu
Şi gem împovăraţi de floare merii!
Ce dragă-mi eşti şi o să-mi fii mereu
De-aici până la capătul Vederii…
NUMELE FRUMUSEŢII
De frumuseţea ta de ce te miri?
Prin ea coboară Cerul peste lume,
Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu e de vină ea că are nume!
Cu el în braţe mi se face Dor,
Numele tău, din toate câte sunt,
Cel mai bogat şi cel mai dătător
De pace şi de Dragoste-n cuvânt!
Eu ştiu că te-nfiori când mă citeşti,
Cum se-nfioară vântul de pe liră,
Nu ştiu nici eu anume cine eşti
Şi ochii mei de ce mi te admiră…
Nu eşti de vină tu de mă inspiri,
Nu cerceta aceste legi divine,
De frumuseţea ta să nu te miri,
Nici să nu o-ntrebi de unde vine…
