Marea insurectie
Nu am facut de multe ori public faptul ca am fost prezent in centru Bucurestiului, apoi in cladirea Comitetului Central sau in Palat in zilele de foc din Decembrie 1989. Adica am asistat personal la o insurectie transformata in revolutie populara anti-comunista. Care a schimbat radical istoria moderna a tarii noastre. In care mii de eroi au platit cu sange. Care a marcat constiintele a mii de romani.
Am urmarit cu interes evenimentele protestului din Washington din Ianuarie. In paralel pe mai multe canale americane de stiri, fiecare cu propriile-i puncte de vedere, demonstratiile s-au transformat in revolta, apoi in rebeliune violenta, si pana in final la seditiune si insurectie. Din marea masa de protestatari, un grup numeros a invadat cladirea Capitoliului, producand daune. Printre altele, cativa batausi au impartit pumni cu politistii, geamuri s-au spart, cateva birouri au fost ravasite. Multi dintre revolutionari erau mai mult intr-o scurta vizita gratuita, fotografiindu-se cu nesat si postandu-se pe internet. Fapte care le va asigura un sejur la racoare. In inghesuiala au murit doua persoane. O protestatara impuscata de un politst in conditii inca ne-elucidate si un politest lovit in cap de un grup de criminali. Ceilalti trei declarati morti au decedat din cauze naturale. Nu s-au tras alte focuri de arma, nu au fost explozii, nu s-au pornit incendii, statuile au ramas pe piedestaluri, magazinul de suveniruri nu a fost pradat. Cand politia a inceput sa apara in forta, insurectionarii au fugit ca din gaura de sarpe si au disparut in noaptea americana. Marea insurectie americana din Ianuarie nu a avut nici un efect asa cum, de exemplu, marea revolutie bolsevica ruseasca din Ianuarie cu siguranta a avut. Doar ca a creat premizele pentru ca actualul partid de guvernamant sa aiba motiv sa infiereze partidul de opozitie, sa-l acuze pe fostul presedinte de incitare, sa atace ideologic rasa alba coalizata intr-un grup de rasisti nationalisti care voteaza, cum altfel, republican.
La o privire mai atenta, majoritatea manifestantilor s-au revoltat impotriva reprezentantilor lor republicani, acuzati de inactiune in lumina iregularitatilor electorale semnalate de Donald Trump. In momentul razmeritei, majoritatea in Congres era inca republicana, presedintele era inca republican, deci nu putea sa fie vorba de o schimbare de guvern, parlament sau de lovitura de stat. Insurectionarii trumpisti nu au vrut sa cada capetele democratilor din opozitie (care urmau sa preia puterea) ci sa molesteze pe republicanii lor. Privita din orice punct de vedere, violenta rebeliune nu poate fi considerata in nici un fel o insurectie. Decat de catre ideologii democrati in lupta lor de clasa in a amuti opozantii republicani. Si ca motiv pentru a lansa procedura de suspendare a lui Donald Trump. Si motiv pentru mass media de a comenta si opina acid impotriva unei importante parti a populatiei americane (care nu se da cu programul) si a alesului lor , pierzantul fost presedinte.
Si bineinteles ca nimeni nu-si aminteste de revolutia socialista din vara cand s-au ars cladiri si care a distrus orase, statui, afaceri, vieti si mai ales a bagat in spital sute de politisti.
