Se pare că democrații americani au probleme cu împlinirea promisiunilor făcute. Deși Mister President a promis retragerea armatei americane din cele două teatre de operațiuni militare, Afganistan și Irak, ba mai mult, a și primit premiul Nobel pentru asta, soldați americani își pierd viața în continuare iar celor de acasă li se majorează taxele. Un alt democrat, Mister ex-Vicepresident Al Gore (câștigător și el de Nobel) nu a reușit să convingă vremea să-i urmeze predicțiile. După ce ani de zile domnia-sa ne-a amenințat cu global warming, încât ne-am cheltuit și bruma de tax refund pe ochelari de soare si cremă aloe vera, ne-am pomenit în iarna aceasta, trei sferturi din America, sub global freezing. Nici vremea nu mai e ce a fost și așteptăm s-o vedem acuzată de politically incorrect.
Revenind la cele lumești, în luna ce tocmai a trecut, atenția a fost captată de evenimentele din Middle East. Începand cu țările din nordul Africii și până la cele din Orientul Mijlociu, fie ele republici, monarhii sau emirate, dar toate caracterizate printr-o autoritate statală de tip dictatorial, s-au confruntat cu revolte sociale fără precedent. Unii dictatori au reușit să se retragă la timp, fuga-i rușinoasă dar e sănătoasă cu valizele pline de aur, alții încearcă să-și mențină poziția prin măsuri așa zis democratice, dar, ascunși în spatele zidurilor palatelor și vilelor, păziți de gărzi înarmate până-n dinți, sunt sigur că vizionează cu frica-n sân înregistrări de la execuția cuplului Ceausescu (doar mulți dintre ei au fost “preteni”) și privesc bănuitori în jur pentru a-l depista la timp pe trădătorul cu picior în ghips și a evita un sfârșit asemănător. Nu de alta, dar unii analiști politici vorbesc deja de clonarea evenimentelor din această iarnă după cele petrecute cu douăzeci de ani în urmă în Estul Europei când, asemănător unui joc de domino, regimurile comuniste s-au prăbușit. Atunci a durat mai mult, este adevărat, dar pe vremea respectivă, Soros și cei din umbră, care au stat în spatele declanșării revoluțiilor “anticomuniste”, nu aveau la îndemână tehnologia de astăzi: Twitter, Facebook, GSM, etc. Pentru că, să nu ne lăsăm înșelați, și de data aceasta Cineva se află în spatele revoltelor. Revolte ce vor continua, pentru că mai este cale lungă până la ținta finală. A, nu știți care este ținta? Păi v-o spun eu: Iranul.
Revenind pe meleaguri mai mioritice, nu-mi pot împiedica gura a rămâne căscată vis-a-vis de modul în care urmașii daco-geților, românii de astăzi, se comportă. Când Adrian Sobaru s-a aruncat de la balcon, în plenul Parlamentului, pentru a atrage, printr-un gest ultim dar sublim, atenția opiniei publice, nimeni n-a ieșit în stradă, pentru a fi alături de el. (Să nu uităm, totuși, că un gest asemănător, al unui tânăr din Tunisia, a declanșat valul revoltelor pe continentul african). În schimb, atunci când un individ pe nume Constantin Nicolescu, președintele Consiliului Județean Argeș, membru PSD și mai ales membru NML (Noua Mafie Locală) a fost arestat și acuzat de corupție, s-au găsit mulți români gata să ocupe strada pentru a-și manifesta suportul lor. Fapt ce dovedește încă odată și fără tăgadă admirația bovină a unora în fața celor care-i hrănesc cu fasole și cârnați la zile festive și înainte de alegeri. Poate unii nu sunt de acord cu cele scrise de mine. Este dreptul lor, mai ales că cealaltă jumătate din sângele strămoșesc, jumătatea romană, îmi șoptește la ureche: Audiatur et altera pars. Dar, îi intreb pe cârcotași, câți dintre ei știu că, de curând, au părăsit această lume doi eroi români adevărați. Este vorba de Vasile Paraschiv, cel care a avut curajul să se opună lui Ceauşescu și să militeze pentru sindicate libere în România, în ciuda tuturor arestărilor si maltratărilor la care a fost supus. Iar cel de-al doilea, Cristi Pațurcă, a fost unul dintre eroii din Piata Universității, cel care, prin cântecele lui, a ținut ridicat moralul celor ce se opuneau, acolo, noului comunism cu față umană. A, E, I, O,U / Învățați să spuneți nu ! Așa se cânta în Piața Universitații. Vasile Paraschiv și Cristi Pațurcă au știut să spună nu. Față de ei, față de eroi ca Vasile Paraschiv și Cristi Pațurcă, indivizi ca Nicolescu și alții de ţeapa lui sunt praf în vânt. Și totuși, întreb încă odată, câți români au ieșit în stradă să-și ia rămas bun de la cei doi eroi? Din păcate, rămân cu întrebarea…
După ce, câțiva ani în urmă, în Parlamentul României s-a filmat reality show-ul intitulat “Condamnarea comunismului” cu Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor în rolurile principale, luna trecută, televiziunea română în colaborare cu Ministerul de Interne au pus pe ecran un nou show, “Cu mască și fără mască la vama României”. Birourile de vamă din nord-estul României dar și cele din vest, au fost luate cu asalt de mascații de la forțele speciale, sute de angajați fiind arestați pentru luare de mită și activități de contrabandă. Acum, nu este deloc rău să înceapă curățenia de primăvară în România, dar ceva parcă miroase a putred la mijloc. Prea seamănă cu un episod din “Caracatița”, vă amintiți, serialul acela italian, difuzat și în țară pe la începutul anilor ’90? Prea seamănă, zic, a praf aruncat în ochii celor de la Bruxelles ce ne-au refuzat intrarea în Spațiul Schengen. Fără îndoiala, unii vameși erau mai mult decat corupți, și este de ajuns să le vezi palatele construite dintr-o biată leafă de bugetar pentru a realiza vinovația lor. Dar, să nu ne fie cu bănat, marii corupți nu pe lângă granițe s-au aciuit. Așteptăm să vedem mascații și la porțile lui Becali, Udrea, Oprea, Blaga, pe la unii senatori, deputați și, de ce nu, la poarta lui Traian Băsescu. Care, să nu uite domnia sa, este tot un bugetar. Chiar dacă locuiește la Cotroceni. Din păcate, rechizitoriul în dosarul “Flota”, în care actualul președinte al României, pe vremea respectivă, adica în 1992, ministru al Transporturilor, este acuzat de prejudiciu adus economiei naționale (adică a vândut flota și a băgat banii în buzunarul propriu) a fost din nou respins, fapt ce ne arată încă odată (atât nouă, românilor, dar mai ales europenilor) nivelul la care a ajuns justiția pe malurile Damboviței. Nivel de preș de șters picioarele la intrarea în palatul prezidențial. Noi totuși mai sperăm într-o schimbare. În bine.
Până luna viitoare, rămânem însă cu așteptatul. Chiar și cuvântul de ordine rămâne neschimbat:
Pe loc repaus, tovarăsi!
