În primăvara lui 2020 am intrat într-o nedorită buclă de timp. Nu știm cât va dura bâjbâiala noastră prin buclă, important este să ne poziționăm pe direcția câștigătoare, să ne îmbunătățim tehnicile de confruntare a necunoscutului, să ne adaptăm noilor vremuri, să fim câștigători! Mi-am propus realizarea unui volum de interviuri legate de survolarea pandemiei, cu bune și rele. Oameni deosebiți ne vor împărtăși experiența proprie. Interviurile vor fi mai întâi publicate în reviste de cultură cunoscute.
Privind în juru-mi am constatat că cel mai ușor s-au salvat cei care au realizat importanța susținerii partenerului. Lărgesc domeniul parteneriatului cu capitole noi pentru că mulți dintre noi viețuim singuri, dar ne-am așezat comod într-un parteneriat salvator și aducător de împlinire cu profesia, arta prin care ne exprimăm, copilul, animalul de companie, prietenul cu care am împărțit un spațiu carantinat, orice ne înconjoară, orice a devenit partener de suferință și izbândă.
Dificultățile acestui an au dus la destrămarea căsniciilor care erau deja de mult consumate, au apropiat parteneri care își trăiesc cu sinceritate drumul comun spre nemurire, au reamintit oamenilor că doar o pasiune te poate ferici, că doar așa poţi să-ți salvezi sufletul, să te ferești de depresie, de abandon. Creatorii s-au refugiat în artă pentru a-și salva măcar sufletul, dacă în plan material erau tot mai năpăstuiți. Acest parteneriat, cel dintre artist și arta lui, a devenit puternic, salvator. Iată de ce mă voi adresa câtorva făuritori de frumos și nemurire, întrebându-i cum și-au petrecut această pandemie, cum percep trecerea graniței dintre lumea veche și cea nouă. Doresc ca demersul meu să ajute pe cei care încă nu și-au găsit drumul spre salvare. Păstrați-vă sănătoși, fiți inspirați divin în tot ceea ce faceți!
***
Anul 2020 începea ca oricare altul. Aveam țeluri de atins, ne planificasem anul în cheia propriilor strategii sau ne înrolasem în strategii de grup care ne-ar fi fost de folos. Am visat și plănuit până în ziua în care pandemia a șters nemiloasă toate speranțele noastre, ne-a închis în case, ne-a mutilat trăirile. Am învățat să ne adaptăm vremurilor, condițiilor, restricțiilor, am imaginat salvarea sufletelor noastre și am încercat să ne păstrăm trupurile sănătoase. Fiecare a făcut-o potrivit științei și putinței proprii. Cei puternici s-au bucurat de faptul că sunt martorii acestor schimbări istorice la scară planetară. Sunt mulți și cei care au pierdut lupta cu neînțelesul și nemilosul virus. Tristețea și teama au acoperit planeta. Salvare a sosit din saltul tehnologic deosebit de alert care a schimbat radical lumea știută de noi. Creatorii au reușit cel mai ușor să își păstreze echilibrul; s-au ajutat de forma lor de exprimare pentru a genera forță interioară protectoare, tămăduitoare.
———————————————–
Luiza CALA: Unde v-ați petrecut carantinarea?
George ROCA: Carantinarea!? Hm! Pot zice am petrecut-o cu precădere în casa mea din Sydney, Australia. În marea majoritatea a timpului într-o cameră de 4mx5m, unde se află biroul meu, unde troneaza calculatorul și un ecran mare… o fereastra spre restul lumii – mijloc de comunicare virtual cu restul lumii – cu știri (bune sau false), informații, noutăti, cu tristeți și bucurii…
Luiza CALA: Care au fost suferințele dumneavoastră, ce ați suportat cel mai greu?
George ROCA: Este foarte trist să nu poţi ieşi în „lume”! Să stai închis într-un spaţiu limitat fără să ştii când se va termina pandemia… Să nu poţi avea contact cu rudele apropiate, cu prietenii, cu colegii, de frica infectării reciproce… Ne-am îndepărtat de turmă! Devenim din ce în ce mai însinguraţi! Suportam greu şi faptul că nu ştim când se va termina această pandemie, când vom reveni la normal, când vom putea călători, până când se vor mai impune reguli restrictive. Şi apoi… „Ştirile false”! Periculoase! Azi se trâmbițează la televizor că nu e bine să porţi mască deoarece afectează sănătatea, mâine vine un alt „dăştept” şi spune că masca e cea mai importantă pentru a nu te infecta! Şi zăpăceala mare promovată de cei de la ştirile TVR Internaţional care penetrează până aici la Antiopzi! Nu ştii ce virus ne omoară! Ba e numit „Covid 19”, ba „Noul corona virus”, ba „SarsCoV Doi”! Şi în sfârşit, problema cu vaccinurile: În Europa Pfizer e number one! Vaccinul AstraZeneca (vaxzevria) face embolie (trombocitopenie) şi te omoară! (Aşa zic cei de la ştiri!) În Australia e şi mai aiurea! Discriminatoriu! Cică pentru cei sub 50 de ani se va folosi „minunatul” Phizer, iar pentru cei peste 50 de ani, obligatoriu numai AstraZeneca (bătrânii devin cobai şi pot să moară!!! Dă-i încolo, şi-au trăit traiul, şi-au mâncat mălaiul! Tot zic gurile rele ca trebuie redusă populaţia lumii!). Interesant, nu-i aşa! Recent, pe 20 aprilie 2021, preşedinta Republicii Moldova, doamna Maia Sandu, a făcut o vizită fulger în România… La plecare a fost cadorisita (pentru ea şi poporul frate moldovean) cu 130.000 de doze de vaccin anti-Covid AstraZeneca!!! Ce frumos, ce mărinimie… Să mori de embolie nu alta! Ei, parcă ai noştri (australienii) sunt mai breji!? Guvernul federal australian a donat în martie a.c. 8 mii de doze de AstraZeneca frăţior din Papua Noua Guinee! Hm, nu auzi pe nimeni să doneze Pfizer!
Se câştigă bine din vaccinuri. Conform informaţiilor de pe internet o doză de vaccin Pfizer costa 19.50USD, o doză de Novavax 16USD, Modernă 15USD, Johnson & Johnson 10USD, iar… controversatul AstraZeneca doar 4USD! Asta, ultimul o fi pentru cei săraci! De aceea la bursa de valori compania americană Pfizer a ajuns la peste 40 USD/acţiune. Merge bine business-ul! Aproape dublu ca anul trecut!
Luiza CALA: Ce nu ați reușit să realizați, să duceți la capăt, din cauza pandemiei?
George ROCA: Nu am reuşit să plec din Australia. Nu am putut să plec să îmi vizitez prietenii din străinătate. Nu am putut să fac o lasare de carte, nici aici, nici în România…
Luiza CALA: La ce colac de salvare ați recurs pentru a depăși mai ușor greul în care, fără vrere, am fost cantonați?
George ROCA: Colac de salvare!? Am încercat să fiu „cuminte” şi să respect regulile impuse. Să port masca, să evit aglomeraţiile, să fiu precaut şi să tratez cu seriozitate răspândirea virusului. Să mă informez prin toate mijoacele despre pandemie, chiar şi de la ştiri false…
Luiza CALA: Pe lângă disconfortul adus de pandemie ați găsit şi beneficii în oprirea lumii preț de atâta timp? Pentru oameni complecşi, precum dumneavoastră, sigur sunt și beneficii! Care sunt acelea, dacă sunt?
George ROCA: Da! În orice rău este şi un bine! Am avut timp mai mult de creaţie literară. Am stat în casă și am meditat. Am respectat reguli de igienă. M-am spălat pe mâini mai des. N-am mai pupat toți necunoscuții!!! Nu m-am inbolnavit! Nu am murit (înca!). Am visat deseori cu ochii deschiși. Am vizitat cu gândul locuri pe care nu credeam vreodată că le voi atinge! Pot zice că am dat o raită (virtuală desigur) și pe Marte… cu o capsula NASA lansată în anul de grație 2020. Parol!
Si restricțiile sunt bune câteodată. Aş da un exemplu elocvent! Birmania! Pe data de 1 februarie 2021, în urma unei lovituri de stat dată de militari s-au închis graniţele naționale. Proteste, revoltă pe străzi, câțiva morţi şi răniţi… Supărare, panică, dar şi un lucru bun. Datorită lipsei de tranzit uman, interzicerea trecerii frontierelor naţionale, stoparea turismului… s-a înregistrat o rata minimă de infectare cu Covid19. Doar 3.213 decedaţi până pe data de 18 mai a.c. la o populaţie de peste 55 milioane de locuitori! Toate ţările adiacente se luptă cu o creştere a celor infectați de pandemiei. Sute de mii de morţi! Un exemplu elocvent: India! 283 de mii de morţi până pe18 mai 2021. România prezintă la aceeaşi dată 29.662 de morţi de Covid19! Mult! Mare suferință… Mare necaz pentru omenire!
Luiza CALA: La un bilanț al anului trecut, rătăcit în distanțări de tot felul, care ar fi rezultatul așezat pe propria viață? Sunteți pe minus sau pe plus?
George ROCA: Mă simt izolat! Sufăr de „claustrofobie pandemică”. Mai trist, mai obosit, mai îmbătrânit! Vreau soare, prieteni, pupici pe bujoreii obrazului, întruniri, vreau la teatru, la cinema… la un chiolhan cu lăutari! Vreau (în) public! Plusul este INTERNETUL! Ce ne făceam dacă nu-l aveam! Ne-am fi îmbolnăvit cu toţii de „boala puşcăriaşului”! Cu toate ca după cum ne informează Mediafax: „Rata anuală a mortalitații in inchisori este de patru ori mai mică decât la nivelul întregii Românii”. Nicicum nu e bine!
Luiza CALA: Care este lecția primită de la această experiență nedorită?
George ROCA: Lecţia este destul de dură. Carpe Diem! Adică trăieşte clipa… Nu poţi şti ce va fi mâine! Al patrulea sau al cincilea val al pandemiei de Covid… Sau poate un nou virus, o cometă, un meteorit bum-bum, niște extratereștri răi, un cataclism… sau sfârşitul!? Să fim totuși optimiști! Închei cu o poezie de-a mea:
Mă bucur
În fiecare dimineaţă
Când mă trezesc, mă bucur
Mă bucur că e soare
Mă bucur că e înnorat
Mă bucur că trăiesc
Bucuraţi-vă oameni
Când vă treziţi dimineaţa
Veţi avea o zi mai bună
Veţi fi mai sănătoşi
Veţi fi mai înţelegători
Cu mediul înconjurător
Veţi fi mai buni cu voi
Veţi fi mai buni cu semenii voştri
Veţi fi mai iubiţi de cei din jur
Vă vor iubi oamenii
Vă vor iubi animalele
Vă vor iubi plantele
Şi astfel
Veţi trăi în armonie
Cu Universul
Luiza CALA: În speranța că nu ne vom pierde definitiv putința de a ne îmtâlni, îmbrățișa, bucura de apropierea fizică, cea care lasă energiile să ne cuprindă, să ne armonizeze, vă mulțumesc pentru acceptul de a-mi împărtăși impresiile dumneavoastră despre acest an de început de vremuri noi!
George ROCA: Și eu vă mulțumesc distinsă prietenă! Va doresc sănătate, bucurii și multă liniște sufletească! Să ne citim de bine!
——————-
A consemnat,
Luiza CALA
și Marea Neagră, cea care spală necazurile…
15 mai 2021
