La o voroavă cu Maria Ciobanu
Născută la 3 septembrie 1937, în satul Roșiile din județul Vâlcea, Maria Ciobanu s-a impus,
în ultimele șase decenii, drept una dintre cele mai îndrăgite cântărețe de muzică populară. A
fost supranumită Ciocârlia Gorjului iar vocea sa a fermecat, de-a lungul timpului, generații
întregi de iubitori ai folclorului românesc. Chiar și astăzi, cântece cum ar fi ” Lie ciocârlie”,
“Roată, roată”, “Aurelu’ mamei” , ” Cei mai frumoși ani ai mei” sau ” Fira-i tu să fi de dor ” sunt
fredonate în continuare de admiratorii săi.
La începutul lunii iunie, enoriașii bisericii Sf. Ioan Hozevitul din Denver, Colorado, au avut
plăcuta surpriză de a o avea, alături de ei, pentru câteva ore, pe îndrăgita cântăreață de
muzică populară. După slujba religioasă, urmată de un cuvânt de introducere al părintelui
George Oancă, cuvânt de mulțumire și de laudă pentru întreaga activitate artistică a distinsei
invitate, cei prezenti au ascultat cu emoție și, unii, chiar cu lacrimi în ochi, cântece din atât de
bogatul folclor românesc
Înconjurată de admirația și iubirea românilor din Colorado, care au vazut, în această doamnă a
cântecului, un mesager din țara pe care au lăsat-o în urmă, cu greu am reușit să obțin câteva
minute, într-o sală retrasă, pentru un scurt interviu.
SD. Bună ziua, stimată doamnă Maria Ciobanu și bine ați ajuns în comunitatea românilor din
Colorado. Ce v-a adus aici ?
MC. Bună ziua și bine v-am găsit, cu bucurie. Prietenele mele din California, Irina și Doina, au
fost invitate aici, în Colorado, de o prietenă a lor, Octavia. Și cum prietenele prietenelor
mele sunt (și) prietenele mele, m-am hotarât să vizitez și eu acest frumos stat de la poalele
Munților Stâncoși.
SD. Poate o să ne spuneți mai târziu ce impresie v-a făcut Colorado. Deocamdată, vreau
să mă fac purtătorul de cuvânt al românilor de aici și să vă spun că suntem bucuroși să vă
avem, astăzi, alături de noi. Sunteți o legendă vie a muzicii populare românești. Am să încep
acest scurt interviu, și vă mulțumesc că v-ați rupt câteva minute din programul atât de
încărcat. Încep, așadar, abrupt, cu o întrebare care, sunt sigur, v-a fost adresată de multe ori. Ce
a reprezentat muzica populară pentru domnia voastră ?
MC. Da, este o întebare pe care am primit-o de multe ori. De fiecare dată răspund cu plăcere
și nostalgie. Muzica populară este sufletul și viața mea. Părinții mei au cântat, și ei, la rândul
lor. Când eram mică, îmi amintesc, aveam, la vremea respectivă, 5 sau 6 ani, tatăl meu era
vânător și cântăreț. Precizez, nu a fost țigan, era român get beget. În sat la noi era un singur
țigan, fierarul satului. Tatăl meu a cântat toată viața, așa l-a hărăzit Dumnezeu. Și mama mea a
cântat, avea o voce extraordinară, ea la 80 de ani cânta melodia Mariei Lătărețu ” Mă uitai la
răsărit “. O melodie foarte grea, eu cu asta am dat concurs. Mi-a plăcut și mie, foarte mult, să
cânt. Tatăl meu se mândrea cu mine. Se făceau petreceri la noi în casă, tata era și vânător,
cum am spus, și când prindea iepuri sau alte animale făcea petreceri și se lăuda, mă punea să
cânt și spunea, veniți să vedeți cum cântă fata asta mică a mea. ( Interlocutoarea mea surâde
la aceste amintiri ).
Am s-o trimit, mai zicea el, pe asta mica a mea, la nepotul meu, la București, s-o facă mare
cântăreață. Nepotul lui, din văr de frați, cum se spune pe la noi, era Mircea Buciu, profesor la
Conservator și tenor la Opera Română.
SD. Asadar, acest nepot al tatalui dumneavoastra v-a deschis poarta succesului.
MC. Nu, stai să vezi. Așa se lăuda tatăl meu, cu mine, peste tot, spunând la toată lumea că
vrea să mă facă artistă. N-a apucat săracul, a murit la 57 de ani, cănd eu aveam 14 ani. Dupa ce
n-a mai fost el, eu vream în continuare să plec la București, că așa mi-a băgat în cap, că am văr
la București. Am plecat până la urmă, dar mai tarziu, la vârsta de 24 de ani. Acolo, am dat
întâi concurs la orchestra Barbu Lăutaru. Mă invitase un violonist din orchestră, care era de loc
din Alunu, un sat nu departe de al nostru. Venise el într-o vacanță acolo, pe la noi, era
prieten cu fratele meu care cânta la țambal, la nunți, unde cântam și eu din voce. Iar acest
prieten al lui, i-a zis el fratelui meu: De ce lași, mă Mitica, pe fata asta să stea aici, să se
piardă, tu nu auzi ce voce are fata asta ? Și m-a întrebat și pe mine: Vrei să vii la București ? Și
m-am dus.
SD. Ați devenit doamna cântecului românesc pentru o jumătate de secol. Ce părere aveți ,
muzica poipulară, acest tezaur românesc, se mai păstreaza nealterat în zilele noastre? Nouă,
celor din America, ne tresaltă inimile când auzim muzică populară. Dar în România de astăzi,
plină de manele și tot felul de cântece așa zise de petrecere, mai este apreciată muzica
populară autentică?
MC. Sigur că da. Băiatul meu, Ionuț Dolănescu, care este foarte apreciat, atât în țară cât
și în comunitățile de români din afară, nu cântă manele, el cântă muzică populară adevarată.
Suntem o familie iubitoare a folclorului românesc, pe care-l trasmitem mai departe prin
cântecul nostru. Eu n-am cântat manele niciodată și nici n-o să cânt. Mie mi-a placut foarte
mult să interpretez melodii populare. Cântecul a fost viața mea. Acum nu mai pot să cânt așa
cum o făceam înainte dar, de câte ori sunt invitată, o fac cu plâcere.
GD. V-am ascultat mai devreme, împreună cu românii din Colorado care au venit, astazi,
la biserica Sf. Ioan Hozevitul, din Denver. Aveți, în continuare, o voce caldă, expresivă. Noi vă
iubim și cred că ați observat cât sunteti de apreciată aici. Stiu că sunt comunități românești în
America unde manelele sunt apreciate ( oare de ce ? ), dar aici, în Colorado, noi încercăm să
păstrăm tradițiile românești adevărate. Avem un festival românesc, avem întâlniri culturale
pe teme de istorie si literatură română.
MC. Mă bucur să aud asta, pentru că noi suntem români și trebuie să ne mândrim cu zestrea
culturală a poporului nostru, zestre pe care, vreau să sper, am înbogățit-o și eu, după
puterile mele, cu al meu cântec.
SD. La sfârșit, pentru că aud cum sunteți chemată pe scenă de cei care doresc să vă mai
asculte, poate aveți câteva cuvinte, un scurt mesaj, pentru românii din Colorado.
MC. Le doresc, din toată inima mea, sănătate, sănătate, sănătate și tot binele din lume să le
intre in case.
Cum poți încheia o discuție cu această mare doamnă a cântecului românesc decât
sărutându-i mâna.
Sebastian Doreanu
