Lumea noastră se schimbă. Timpul trăit devine cea mai importantă investiție. Și dorința cu cea mai mare greutate. Urmează timpul oferit celuilalt, și familiei, aflat în mers sincron cu timpul profesiei. Totul va orbita în jurul acestei ecuații: timpul trăit îi timpul profesional. Rezultatul dorit este echilibrul interior și deschiderea continuă spre nou, către exterior. Aceasta va deveni curând o realitate, care va transcende vârste, spații culturale, de gen sau confesiune.
Cum poate evolua o instituție în interiorul acestei ecuații de viață schimbată? Orice instituție se poate adapta raportat la puterea de schimbare a oamenilor care traiesc și profesează în interiorul ei. Anvelopele sociale și profesionale aflate în exteriorul oricarei entități instituționale formează comunitatea pe care o numim generic București.
Bucureștiul, asemenea oricărui alt oraș în care trăim o bună parte din viață, poate deveni o pasiune, pentru că se schimbă odată cu noi, și este asemenea unui organism viu. Imaginea sa a evoluat pe măsura trăsăturilor noastre sufleteşti, trăsături păstrate în „vitrina” propriei noastre vieți care este fizionomia. Înfăţişările oraşului se modifică odată cu chipul nostru ca urmare a unui foarte interesant mimetism. Deoarece împreună formăm un singur organism viu, care trăieşte şi moare simbiotic.
Muzeul Municipiului București și-a orientat proiectele de cercetare și de narațiune expozițională către explicarea viitorului imediat prin instrumentele unei călătorii aflate în același timp în prezent și trecut, având ca exemplu faptul că fiecare dintre noi suntem finalitatea proiecției despre viitor a generației părinților noștri și, în același timp, pregătim proiecția noastră de viitor, prin copiii noștri. Nu se trage niciodată linie; este o călătorie continuă pentru care trebuie să te pregătești cu fiecare vârstă și cu fiecare generație, care consumă ceea ce numim istorie.
Muzeul Municipiului București ajunge treptat să redefinească mecanismul muzeal și reușește să pună în mișcare obiectele prin mesaje narative ample, care includ timpul verbal future in the past. Ne interesează prognoza, cum vom îmbătrâni, cum se vor maturiza copiii noștri, cum ne modifică tehnologia modul de viață.
În consecință, strategia MMB este de a ajuta fiecare vizitator să își rafineze proiecția personală asupra vieții sale și de a o include, cu pași mici dar fermi, pe harta propriului său viitor. Această hartă a viitorului pornește de la muzeul personal al fiecăruia, de la pasajele de viață adunate, de la experiențele profesionale și sociale traversate cu fiecare vârstă și care formează într-un final un manual al tinerilor utilizatori de cartografie personală. Povestea fiecăruia dintre noi poate ajuta copiii să își dezvolte un muzeu personal care să adune abilități de adaptare, apoi un panel de sentimente și afecte pozitive, antidoturi pentru momente de neliniște și, desigur, memoria fiecărui pas făcut înainte.
Adrian Majuru, istoric, antropolog, director al Muzeului Municipiului București
