Autor Mihaela CD
Paşi de catifea
Văd paşii tăi cum repezi au trecut
Prin agonia frunzelor de toamnă
S-au tot grăbit…, nu i-a durut…
Că vine-o toamnă şi-apoi altă toamnă…
Irepetabili zvelţii paşi de-atunci
Ai vrea să-i chemi însă nu-i chip
Trecut e timpul…, clipele adânci
S-au şters… ca valul pe nisip…
Căci timpul trece şi nu iartă
Ce mult ai da să-l poţi opri
Să poţi întoarce această soartă
Şi bătrâneţea să o poţi întineri
Şi a venit din nou o toamnă…
Să vie încă multe după ea!
Azi numeri frunzele ce te condamnă
Să calci uşor… cu paşi de catifea…
O salbă de trăiri e viaţa!
O salbă de trăiri e viaţa toată
Le-aduni, le-nşiri aşa cum vin
N-apuci să spui măcar o dată
Opreşte, Doamne, ăsta-i chin!
Din bune şi din rele-s colorate
Ale vieţii pământeşti momente
Te dor în unduiri magnetizate
Lumeşti, străfunde sentimente
Esenţa-i să te lupţi cu soarta
Să nu te laşi de tristeţi prădat
Şi celui ce-ţi deschide poarta
Să-i dăruieşti iubire neîncetat
Durerile să ţi le dai de-o parte
Lasând să le cuprindă gheaţa
Şi vei descoperi a’ fericirii arte
Căci: O salbă de trăiri e viaţa!
Viaţa ardentă
Am să aşez pe-un nor pufos
Scântei din ce a fost frumos
Şi-am să implor apoi vântul
Să le poarte departe cântul.
Am trăit în flambante simţiri
Am adunat în suflet nemuriri
Ce-s leagăn şi balsam dorului
Şi-s stropi de susur izvorului
Viaţa-mi fumega ca şi o pipă
Zburând pe a timpului aripă
Rotocoale ieşeau tot pe rând
Nelăsând să treacă prin gând.
Foc şi jar aprins cu-nsufleţire
Aşa a fost a sorţii mele voire
Că n-am trăit respirând în van
Şi am fumat arzând fiecare an.
Balansăm în viaţă… întruna
Balansăm în viaţă… întruna
Zorile devin ale nopţii şoapte
Vremea bună o şterge furtuna
Verdele se face fructe coapte
Răul, binele îl îndepărtează
Dansând la o frenetică nuntă
Sufletul de bucurii vibrează
Simfonii şi doine ne încântă
Azi sărac şi mâine-n bogăţie
Soarta se schimbă-ntr-o clipită
Dintr-o zi frumoasă se fac mie
Deşi tristă azi, mâine-i fericită
Asta-i viaţa, cu amar şi dulce
Zilele cu soare deghizate-n ploi
Balansăm mereu, viaţa ne seduce
Alergăm prinşi de al său şuvoi.
Feţele norocului
Norocu-n viaţă multe feţe are,
Cu noroc, pe cel drag l-ai găsit
Când deodată apare pe cărare
Spui că norocu-n cale ţi-a iesit
Din boală gravă n-ai scăpare
De o tristeţe mare eşti cuprins
Dar se-ntâmplă să apară soare
Miracolul vieţii te-a surprins!
Ai mii de probleme fără capăt
Te zbaţi, soluţii nu vezi deloc
Şi din senin, al vieţii cumpăt
Îţi scoate-n faţă al său noroc!
Doar Dumnezeu le ştie toate
El îţi dă norocul cu-adevărat
Că-n Slava Sa, El orice poate
Dacă te rogi cu sufletul curat.
Gloanţe oarbe şi romanţe
Lângă lampa ce arde mocnit
Mi-am numărat umbrele mele
Şi-am socotit pân’ m-am poticnit
Gard de neputinţe sta-n ele…
Nu-mi mai ştiu aduna fericirea
De parcă-i risipită-n aşternut
Ironic, vestitu-şi-a sosirea
Însă-ntr-o ceaţă a dispărut…
Văd zeie ce dansează-n foc
Să-mpartă tristele speranţe
Destinul vieţii-i doar un joc
De gloanţe oarbe şi romanţe.
Demnitate moştenită
Oricât de grea îţi pare clipa
Şi oricât de mult te chinuieşti
Nu-i frânge demnităţii-aripa
C-orice supărare depăşeşti!
C-un scurt şi elegant surâs
Să-i refuzi clipei răzbunarea
Fii demn că nu-i decât un fâs
Şi-n somn afla-vei alinarea!
Şi-oricâte lovituri ai căpăta
Niciuna nu ţi-a fost menită
Ai să oftezi însă nu şchiopăta
C-ai demnitatea moştenită!
Suntem mai săraci
Suntem mai săraci cu o clipă
Acel nimic care trece banal
Nu ştii, nu o simţi… o risipă
Nepreţuită şi-aruncată la canal
N-o vezi, nu te doare, nu-ţi pasă
Izvorul clipelor îţi pare infinit
Să-mprăştii clipe, inima te lasă
Tot pierzi, cheltuind necontenit
Şi dăm clipe scumpe pe nimic
Ne agăţăm întârziat de canoane
Bieţi muritori îngroziţi care zic
Cuvinte din vocale şi consoane
Cu fiecare clipă care trece…
Oamenii-s mai săraci puţin
Şi-odată sărăciţii o să plece
În lumea unde clipele se ţin.
Îmbracă-mă în puf de stele
Păşind prin noaptea de mătase
Cu paşi uşori… şi-n mersul lin
Pe trupurile ce marea sărutase
Stropi dansează curgator şi fin
Străpuns e întunericul de raze
Ce parcă dogoresc în ochii tăi
Să botezăm a dragostei oaze
Sfinţind-o cu ale iubirii văpăi
Din pulberea şoptirilor gingaşe
Ne încropim un culcuş de amor
Şi-n gesturile noastre pătimaşe
Căutăm să aflăm leacuri de dor
Şi-n oglindirea lunii de argint
Străluciri se unduiesc rebele
Sărută-mă la pieptu-ţi în alint
Şi îmbracă-mă în puf de stele!
START la-ntinerire
Azi vreau să pun stop la-mbătrânire
Şi valsul tinereţii-l dezmorţesc
Cu lauri voi primi din adormire
Sărutu-ntineririi ce-l doresc
Las hainele cernite de-ofilire
Să-şi piardă ruginiul dobândit
Şi vieţii elixir îi dau de ştire
Că azi am dat START la întinerit
Verdeaţa amintirilor să se-ofilească
Şi să-mi anime anii ce-or veni
Doar dragostea curată sufletească
Ce-n vorbe de iubire va-nflori.
De azi am pus STOP la-mbătrânire
Şi am dat START la-ntinerire!
Onor conştiinţei
În viaţă strângi bune şi rele
Le împarţi, le scazi, le înmulţeşti
Te zbaţi prin ploi şi clipe grele
Şi-apoi te întrebi unde greşeşti
Oricât ai vrea ca să faci bine
Tot mereu parcă îţi ies pe dos
Printre petale şi rubine
Răsare neghina, zgomotos!
Visează şi trăieşte cu fiinţa
Că lumea nu o poţi tu împăca
Serbează, onorează-ţi conştiinţa
Căci în final rămâi tu şi cu ea!
