POEME DE TOAMNĂ

Ochiul nopții

Nu știm noi ce vede ochiul nopții îmbiat de serenada lunii

De viorile nenăscute încă din pântecele copacilor vii

Pătura misterului se cerne peste lume aprinsă de stele, casele îngerilor

Cortina se lasă, înflorește intunerecul că să ne dăruiască somnul lebedelor

Se aștern la somn pădurile și munții imbratisind tainele neâncăpute

Câte grădini în serai sunt umplute de iubirea îndrăgostiților

Câte lacrimi curg în șiraguri de mărgele

Înălțate din inimi ce poartă pumnale de trădare în numele iubirii

Visele coboară în timpul somnului din tolbele îngerilor

Ne este dăruit somnul să trăim ca-n basme

Să valsam în alte lumi, în alte existențe

Să ne alegem trăsura cu caii albi ce ne plimbă pe calea Lactee

În domnul dulce nu ne fură nimeni, nu ne rănește

Acolo suntem cu toți îndrăgostiți, îmbrățișați

Avem pacea deplină, avem pentru o noapte pasărea zbaterii din noi dormind

În ochiul nopții, sub aripa îngerilor, în vise, suntem egali, suntem iubiți!

——

28 octombrie 2021

Confruntare

Nu vei înțelege amărăciunea până nu vei cădea și tu în groapa cu lei

Când te vei salva, vei căuta și înțelege altfel curcubeul cerului,

Vei vedea diferit culorile sufletului pământean

Nu vei înțelege nebunia până nu o vei trăi si tu,

Rostogolindu-te în tumbele ei, să-i simți mușcăturile

Nu vei intelege zborul păsărilor până nu îți vei simți aripile sufletului tăiate în înălțare

Nu vei ști cum e să fi închis în colivie până nu îți vei trăi întemnițarea ta

Nu vei ști cum e sa fi cerșetor până nu vei cerși si tu ce îți lipseste

Atunci vei deveni frate cu omul cu mâna întinsă, în zdrențe

Nu vei înțelege seceta pământului până nu vei fi însetat uscându-te în devenire

Atunci vei vrea să dăruiești o cană de apă unui pribeag însetat

Cînd vei flămânzi vei înțelege foamea, și îți vei dori să înveți să framânți o pâine

Nu vei înțelege deșertăciunea până când sătul fiind, 

simți înecarea în prisosul fără trebuință

Nu vei înțelege ura până când nu vei mai fi iubit, învins în temnița iubirii

Nu vei înțelege trăirea până când, prin foc vei fi ars ca un lut neputincios,

Un lut fără de care mâinile olarului nu sunt nimic, iar el nu își cunoaște desăvîrșirea

Atunci când toate acestea vei trăi, vei înțelege în sfârșit îngenuncherea în fața vieții

Curgerea în destin, că tu îți ești călăuză, vânt, mare înspumată și corabie

Tu îți ești Luceafăr, tu îți ești întuneric și lumină, tu îți ești ceea ce trebuie mereu sa fi

Și atunci vei înțelege îmbrățișarea iubirii supreme când o dăruiești și îți este dăruită

Fără de care nimic nu are sens, fără de care Dumnezeu nu există…

——

30 ctombrie 2021

Hoțul de frumos

am furat misterul lumii

să scriu un vers,

să las penița din mine să-și crească aripi 

am furat liniștea nopții cu stelele ei aprinse

să mă las vrăjită

am furat parfumul trandafirilor

să înțeleg elixirul și spinii vieții

am furat soarelui razele

să mă las coaptă ca un strugure

am furat roua ierbii

să beau nectarul unei zile noi

am furat zborul păsărilor în vise

să mă înalț la cer să îmbrățișez infinitul

am furat pârguirea cireșelor

să vindec delirul suferinței când viață îmi dă să beau pelin

am furat tăcerea pietrelor, tăria lor

să răspund mușcăturii de om

am furat pumnalului tăișul

să nu mai fie miei uciși

am furat cucuvelei cântul morții,

să nu aflu că a murit mama și tata,

să îi știu acolo, acasă, așteptându-mă

am furat apei răcoarea și viața

să pot să dau și eu, la rândul meu, viață mai departe

am furat cerșetorului zdrențele și pribeagului traista

să aflu ce înseamnă a fi vagabond

am furat pădurii somnul

să pot pulsa în rădăcinile copacilor, să devin una cu seva lor,

să mă las tăiată de secure, sculptată, să devin vioară

am furat mării valurile

să aflu taina perlelor, cântecul sirenelor

am furat corăbiilor pânzele

să lupt cu furtuna, să înțeleg adâncul

am furat stâncilor puterea

să devin peștera asceților în rugăciune

am furat corzilor muzica,

să mor, apoi să învăț să reînviu, 

să mă ridic din cenușă ca pasărea Phoenix

am furat îngenuncherea îngerului păzitor

să pot să ocrotesc iubirea de dăruit,

să aflu pentru ce am venit pe pământ!

——

30 octombrie 2021

Ne-am întâlnit

Ne-am întâlnit între clipele furate ale zilei și nopții,

Pe pelicula invizibilă a timpului nemăsurabil

Ascunși în iubirea răsăritului și asfințitului

Inhalând un parfum știut doar de noi,

Ce nu poate fi capturat într-o sticluță

Am existat în goana nebună a timpului nemăsurabil

Ca trenul cu șinele lui, ce nu există una fără alta

Rămân împreună doar într-o trecere de nălucă

Ne-am întâlnit în scurtul timp al căderii unei frunze în toamnă

Ce mângâie văzduhul dintre ramură și pământ

Înainte să se așeze în cortegiul ruginiu al plecării

Ne-am întâlnit la venire și plecare, pe cărarea dintre trecut și prezent

Pelicula invizibilă a timpului nemăsurabil

Ne-am aruncat priviri înfometate de iubire, înainte de visare

Ne-am întâlnit în fulgul iernii ce s-a topit,

Prea îndrăzneț să fure o rază de soare

Ne-am întâlnit în primăvară când iarba a încolțit

Diminețile am băut roua în cupa soarelui vrajă

Într-o intensă îmbrățișare

Părăsind gara destinului a câta oară

Și dacă ne-am fi ținut strâns de mână

Dacă măcar o dată, ne-am fi atins buzele

Seismul ne-ar fi aprins, deveneam crater și lavă

Clocotind o iubire eternă, nemăsurabilă…

——

10 noiembrie 2021

Așteptare

Poate te simți singur suflete 

Te zbați ca o pasăre închisă ce se dorește evadată din colivie

Dorindu-ți să întâlnești pe cineva

Să fii iubit febril, îmbrățișat, dorit 

Și mângâiat, râzând, plângând cu tine 

Desculți în ploaie, să priviți la lună 

Un întreg să deveniți, iubirea vă cunună 

Acel suflet există, te iubește, îi locuiești în inimă

Te așteaptă, îți cântă, te vede în flori, în cer, dansează cu tine 

Te caută în fiecare zi, cum își survolează pasărea cerul infinit 

Te așteaptă cum așteaptă marea corăbiile 

Se mistuie cum arde focul în flăcări 

Pulsează febril ca poezia nescrisă încă pe hârtie 

Cântă ca vioara ce crește acum în copacul sortit să-i fie creator 

Se pregătește ca arcușul ce o va completa în muzică divină 

Visează ca floarea ce nu și-a întîlnit încă albina ce îi va culege nectarul 

Acel suflet vibrează o orchestră întreagă pentru tine 

Doar nu v-ați întâlnit încă, 

Nu înseamnă că sufletul tău pereche nu există!

——

11 noiembrie 2021

————————————

Carmen Cristina OLTEAN

Toronto, Canada

25 noiembrie 2021