MARA POPESCU -VASILCA
recenzie de Victor Manole
Frumusețea romanului ”Nora în căutarea identității” constă în trăire fiind o carte cu un puternic caracter psihologic de temperament sangvin, deosebit de interesantă, prin stil, formă, fond și mod de prezentare ce ține cititorul interesat de la început și până la sfârșit.
Scriitoarea Mara Popescu -Vasilca știe să pună în valoare într-un mod constructiv latura educativă a romanului, prin prezentarea ideilor, a acțiunilor, a discuțiilor dintre personaje, expunând întâmplări și acțiuni cu un rezumat interesant care crează judecăți de valoare ce plac cititorului.
Toate romanele Marei Popescu -Vasilca din colecția ”Dragostea arză-o-ar focul” se referă la femei, fiindcă femeia este creația cea mai importantă care stă la baza vieții, de când a apărut pe pământ ea a reprezentat izvorul vieții și lumina perpetuării existenței umane în timp, fără de care nu se poate procreea.
Scriitoarea clădește amănunțit în romanul său ”Nora în căutarea identității” momente cheie care înfățișează psihologia intimă și proprie a personajelor pe care ni le prezintă precum și temperamentul și manifestarea acestora în mediul social sau familial.
Nora, personajul principal este o femeie tânără, elegantă, ambițioasă și plină de feminitate care vrea să se afirme, să se descopere ca persoană, ca om, să se înțeleagă pe sine ca să-și poată explica ce anume dorește de la viață și în acest sens caută să simtă pulsul reușitei testându-și limitele în fiecare zi.
Crescută cu multă dragoste de părinți și având o bună comunicare cu aceștia, i-a permis o dezvoltare frumoasă, învățând să se comporte, sa fie elegantă, grațioasă, radioasă, să aibă încredere în propriile forțe și să nu aibă temeri în nicio situație.
Visele, trăirile și dorințele din copilărie, amintirile dragi nu se uita niciodată, astfel și Nora își amintește cu drag de primul sărut și de emoțiile ce le-a trăit, de vitrina cu pantofi eleganți cu toc în fața căreia visa la ziua când o să poată să revină să și-i cumpere.
În romanul ”Nora în căutarea identității”, viața miroase a miere, a păși pe alei, a dragoste, a dor de viață ,a iubire și fericire.Visele Norei din copilărie rând pe rând devin realitate, din primii bani câștigați își cumpără pantofii cu toc mult visați apoi își reîntâlnește prietenul din copilărie, se îndrăgostesc și se căsătoresc.
Atunci când gustul iubirii și al dragostei nu mai este reciproc, un alt gust îi ia locul, gustul trădării și al distrugerii a tot ce a fost construit până atunci. Acest lucru se întâmplă și între Nora și soțul său, care au ajuns să guste din trădarea reciprocă.
Cu toții căutăm persoane care să ne însoțească pe drumul vieții, dar fără dragoste și iubire viața este fadă și golul rămas în suflet ne urmărește, căci dacă nu vibrează sufletul și inima nu avem nimic. În final nimic nu are importanță doar lupta pentru fericire, pentru ceea ce inima cere, frumosul, culoarea, magia, ce au miros de iubire, de dragoste și pace.
Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca armonizează calitativ perimetrul interior, uman și cel mental al fiecărui personaj în raport cu identitatea menținând echilibrul între personajele ce gândesc și acționează diferit.
Nora este sinceră cu ea însăși și realizează repede că de fapt nu știe nimic despre ceea ce își dorește și ceea ce caută cu adevărat. De aceea trebuie să învețe văzând și făcând dar știe sigur că are o dorință nepotolită de a fi curtată de anumiți bărbați, de a se face dorită de ei și are o plăcere de a-i vedea chinuindu-se.
Nora nu este o femeie pierdută în trăirile vieții ei, din contră este o femeie plăcută, tenace, inteligentă și atrăgătoare care se descoperă pe parcursul vieții, fiind observată, adorată și curtată, care se lasă dusă de valul instinctelor sale feminine.
Scriitoarea zugrăvește cu foarte mare acuratețe toate aceste dorințe, căutări și întâmplări pe drumul vieții care sunt normale și similare multor oameni, trăiri intense și adevărate mai ales în floarea tinereții cu iubire maximă, dragoste și pasiune în căutarea mulțumirii depline și a sensului vieții.
Nora se lasă antrenată într-un joc al dragostei cu Liviu, un violonist care îi stârnește pasiunea și dorința într-o vibrație puternică în pas de tango arcuindu-se ca un arcuș de vioara în brațele sale. Ea are mult curaj și curiozitate, nu vrea să trăiască în incertitudine, vrea să facă lumină în mintea ei pentru că gândurile o urmăresc ca o umbră și nu vrea să abandoneze, merge înainte.
Scriitoarea Mara Popescu -Vasilca descrie foarte inteligent și subtil jocul dragostei care este periculos pentru că dragostea răscolește minți, suflete, inimi, ea te poate înălța sau distruge pe timp scurt sau lung sau pentru totdeauna iar dacă lucrurile sunt scăpate de sub control eșecul în dragoste se poate termina chiar tragic cu lacrimi și multă suferință.
Nora face multe căutări pline de emoții, de trăiri și dorințe și mai ales de curaj, ea iubește, se îndrăgostește cu patos, visează, suferă pentru găsirea propriei identități. Experiența de viață o face să fie mai înțeleaptă și înțelege că frumusețea vieții este trecătoare și la un moment dat caută liniștea în sânul întemeierii unei familii.
Supremația ființei umane în univers constă în demnitate și dreptate și paradoxal însuflețirea prin dragoste și iubire care conține influențe transmisibile de caractere și temperamente ce nu pot fi ignorate dar pot fi educate proporțional cu realitatea. Nimeni nu ar fi ceea ce este dacă nu ar fi asimilat în conștiință ceea ce a vrut și și-a dorit să fie și acest lucru se petrece în esență prin regăsirea spirituală, morală, anihilarea aroganțelor, simțul valorii și regăsirea existențială absolută.
Pe orice om poți să-l ridici, să îl prefaci în gând, să îl modelezi în suflet, fără să îi usuci rădăcina ca să îl menții verde și frumos și astfel îi putem vedea frumusețea cu ochii minții, ai sufletului și ai inimii.
Autoarea Mara Popescu Vasilca ne arată în romanul său puterea divinității pentru că nimic nu este întâmplător, Nora tot timpul se ruga la cer și îl privea cu respect și credință iar Dumnezeu în bucuria sa i-a fost alături i-a luminat mintea și i-a adus liniștea, viața a strâns-o la pieptul său cu toată dragostea, apoi căsătorindu-se cu Emil a zâmbit cerului cu toată ființa ei, în semn de recunoștință.
Romanul este ca un totan filozofic al vieții văzută în orice clipă, dar mai ales social și emoțional vrând să arate cititorului că necazurile și căderile ne trezesc la realitate și putem fi învingători doar cu oamenii care rămân alături de noi până la capăt iar la polul opus ignoranța ucide bunătatea, omenia, până și credința se întunecă la nepăsare.
Omul trăiește prin sentimentele sale pe care își echilibrează o stare de bine, stare care cedează la nemulțumire, depresie, invidie și gelozie, de aceea trebuie să găsim calea vieții din interiorul sufletului, a inimii, să ne găsim echilibrul interior care va da stabilitate apoi spre exterior. Numai așa vom putea merge înainte și vom putea lua viața de la capăt.
Prin această carte scriitoarea Mara Popescu -Vasilca transmite un mesaj esențial cititorilor căci trebuie să nu lăsăm viața să ne pună în genunchi, acesta este rostul și sensul nostru.Să păstrăm în suflet doar frumusețe, sinceritate, bunătate,numai așa poți dansa, cânta, iubind și fiind fericit, căci acesta este echilibrul suprem al vieții!
Recomand cititorilor, cu toată căldura romanul ”Nora în căutarea identității” iar doamnei scriitoare Mara Popescu -Vasilca îi transmit sincere felicitări!
Prof. Victor Manole
Membru al Ligii Scriitorilor Români
Membru al World Poets Association -România
