Umbra inimii
Ți-am pus inima în palme
și te-am întrebat: Ce simți?
Tu ai spus că vezi un înger,
vezi un înger tremurând.
Cum se joacă cu a lui umbră,
ascunzând-o sub pământ.
Între cer și pământ
Mi-am tras moartea la xerox,
în mii de oglinzi.
În fiecare zi, tremurând, ating oglinda.
O privesc cum plânge,
își rupe părul de argint.
Unde ești?
Din pieptul cerului am smuls un trandafir,
regăsisem icoana plină de sânge.
Ineditul mi-a mângâiat umbra.
Unde ești?
Era toamnă în sufletele noastre.
Cât de ciudată este clipa revederii!
Obrajii toamnei
Cu frunze de lapte îmi înfășurai sânii,
sorbind fiecare strop…
pereții sufletului se prăbușesc.
Toamna pășește cu lacrimi pe obraji
mă lasă spânzurată pe podul cu struguri de plumb.
Luna răstignită
Plâng sufletele noastre în noapte,
iar luna răstignită din vis nu-mi dispare.
Mă rătăcesc, gândindu-mă la el.
Grăbiți de soarta unora croită,
eram cândva atât de fericiți.
Adormeam pe pieptul tău de sticlă,
lungit de dor, stropit de ploaie…
Acum când timpul se despică
degeaba plângi, strângându-mă de gleznă.
Icoana spartă în fereastra înstelată,
O, Doamne, mult te-am mai iubit.
Nu am crezut că vei pleca vreodată.
Te-am așteptat în fiecare zi…
,, Am crezut…”
Nici un pumnal nu intră atât de adânc
cum pătrunde în inimă cuvântul.
,, Am crezut…” a spus atunci când îmi aduna sângele,
înfășurându-și trupul în stropii albaștri.
Cerul a dispărut.
Mi-am învelit sufletul în fâșia de steag,
e singura lumină între pământ și pământ.
Regăsirea sufletului
Simțita-i tu cum ochii mei măsoară în pașii noaptea?
Și de n-ai fi parfumul stins al gândurilor mele,
de ce mai crezi că te aștept cu sufletul la brâu?
De ce înghit cu noduri sila?
Ai milă, nu-mi feri privirea,
Lacrimile îmi curg pe piept și focul mi le stinge.
Cenușa inimii regret, dar ochiul mă învinge.
Eu m-am născut din lacrimile tale
Ți-ai legat cu o sfoară sentimentele,
ai ucis umbra, de teamă că mă va urmări.
Inima n-a încetat să bată pentru mine,
desprindeai bucăți din trup și mi le aruncai
crezând că o să mă satur.
Mă ridicai deasupra norilor de ceară
pe care i-am cusut în locul nasturilor
de la cămașa ce-am purtat-o amândoi.
Ții minte când m-am născut din plânsul tău?
Cuvintele din fântână
Cu grijă scot cuvintele din fântână,
fiecare început se strecoară sub cămașa luminii,
degetele negre ale tăcerii își despică sânii
și picură sângele alb peste picioarele tale.
Alergi prin încăperea goală,
strigându-mă, sfărmi zidul cu pumnii tăi albaștri
și aștepți să se nască copilul fără lacrimi.
Sărută-mi pleoapele
Privește-mi trupul îmbrăcat doar în cuvinte!
Eu stau pe șaisprezece trepte de argint.
Mă întrebi de ce în umbra mea bat cuie?
Privește-mi trupul îmbrăcat doar în cuvinte,
sărută-mi pleoapele care se închid rând pe rând.
Am împărțit
Am împărțit umbra în două,
jumătate o iau când plouă
când pământul mă dezbracă
și mă îmbracă cu pământ!
Iar cealaltă jumătate
mă privește prin fereastră, tremurând.
Umbra aleargă desculță
Îmi vezi umbra care aleargă desculță pe străzi,
se oprește la fiecare ușă și plânge,
în pumnii ei se ascunde Dumnezeu.
Plouă cu pământ și frunze,
plouă cu pleoape albastre de îngeri.
Peste umbra mea și Dumnezeu.
Tu nu spui nimic, lacrimile ți se strecoară pe sub tricou.
Arde în suflet, mocnind, ploaia
Tu ești lacrima pictată pe inima mea,
eu sunt zidită în umbra ta,
răstignită pe o scară din cuvinte.
Arde în suflet, mocnind, ploaia.
Simt palmele care mă înfășoară.
Tu desprinzi sufletul de trup, cu o sălbatică plăcere.
Tremurând, te îndepărtezi urlând.
Eu sunt crucea, tu ești piatra din mormânt.
Se desprind scânduri din cer
Se desprind scânduri din cer, cad îngerii pe pământ
și plângând umblă prin lume, întrebând:Știi cine sunt?
Lasă lumânarea aprinsă să le lumineze pașii
și vorbește despre înger, să îți recunoască glasul.
Ușile sunt zăvorâte, la fereastră chiar de îți bate…
Cum să recunoști un înger?
Tu nu te rogi niciodată…
Umbra inimii
Ți-am pus inima în palme
și te-am întrebat: Ce simți?
M-ai privit cu atâta teamă, tremurând
pleoapele se închid rând pe rând.
Tu taci privind în palme din lacrimi cum cresc nuferi,
nimeni nu știe cât de mult tu suferi.
