de Eugen Oniscu
Viața, acest dar divin, cel mai de preț lucru primit de la Dumnezeu, adeseori este nedreaptă,injustă devenind prin prisma încercărilor la care suntem supuși, un calvar, o cruce mult prea grea de suportat și de purtat.
Nuvela ”Inima străinului ” vine să ne arate cât suntem de fragili sub povara crucii mai cu seamă atunci când, din motive mai mult sau mai puțin întemeiate refuzăm să căutăm ajutor celest lipsindu-ne convingerea că am putea găsi sprijin în divinitate.
Scriitorul Eugen Oniscu abordează acest subiect în nuvela sa într-un context extrem de actual, invocând două realități de notorietate ale prezentului: exodul românilor spre occident și pandemia de care întreaga omenire este zdruncinată.
Derularea poveștii are ca si debut cronologic evenimente petrecute în urmă cu un deceniu atunci când personajul principal , tânărul Eusebiu decide să părăsească România, motivat fiind de o decepție în dragoste, secondată de mirajul occidentului.
Foarte interesantă și de reținut descrierea plecării romanilor din țară, acest vis al vestului, ce ademenea oferind un trai și o viață mai prosperă cel puțin din punct de vedere material dar nu și al impactului social și emoțional adesea neglijat sau minimalizat.
Revenit în patria natală după zece ani, pentru o scurtă vacanță în frumosul oraș de pe malul Dunării unde își petrecuse anii tinereții, descoperă cu un gust amar că lucrurile au cam stagnat și totul i se părea neschimbat.Timpul tânărului fiind limitat, se impune luarea unei decizii iar acesta se vede pus în fața unei dileme: să se întoarce în frumosul Berlin sau să rămână în țară alături de familie?
Scoțând la rampă în lumina reflectoarelor subiectul dezrădăcinării românilor, atât de arzător și de febril al zilelor noastre, acest ”trend” al emigrării ce distruge familii întregi și lasă părinții îndurerați, face din scriitorul Eugen Oniscu un mesager al adevărului, al realității contemporane.
Eusebiu decide totuși să meargă înapoi în Germania pentru calitatea vieții occidentale fiind adaptat la un mod de viață net superior versus meleagurile natale. Deasemenea îl ajută în luarea deciziei existența unui alt motiv, o tentativă sentimentală eșuată, cu Elena. Aceasta trecea printr-o perioadă dificilă cu fiica sa ce necesita o intervenție chirurgicală pe cord deschis dar neavând suma necesară operației se afla sub presiunea stării de urgență și îl abordează cu răceală și dezinteres de aceea pentru el reîntoarcerea părea chiar o scăpare.
După reîntoarcerea la Berlin tânărul se lovește de un alt insucces sentimental, cu Flavia, care era animată de puternice idealuri creștine pe care le susținea cu tărie, făcându-și din acestea un adevărat sens al vieții ei, dar în care Eusebiu nu se regăsea și care în mod evident duc la despărțire.
Conexiunile interumane și mai ales cele sentimentale joacă un rol important în viața fiecăruia dintre noi, modelându-ne și schimbându-ne traseul vieții iar autorul Eugen Oniscu prin nuvela ”Inima străinului ” ajunge la inima cititorului oferindu-i șansa să se regăsească în întâmplările și personajele din povestire .
Analizând parcursul vieții proprii Eusebiu ajunge la concluzia că a avut o serie de dificultăți în viață, mai ales pe plan sentimental a avut de suferit negăsind formula magică în a lega o prietenie trainică, de viitor.
El devine obsedat de acest aspect al sorții și încearcă să găsească comuniunea cu divinitatea , dar cum nebănuite sunt căile Domnului iată că, în anturajul unor amici aflați și ei în Berlin dar mai cu seamă cu ajutorul lui Marcu găsește răspunsurile pentru problemele ce-l frământau pe plan spiritual și afectiv și redobândește calea sufletului către Dumnezeu.În acest context au loc întălniri spirituale cu cei câțiva prieteni mai vechi sau mai recenți, printre ei aflându-se și sora lui Marcu, tânăra și frumoasa Sefora , care ii cucerește aproape instantaneu inima lui Eusebiu și în mai puțin de două luni devin un cuplu fericit unit prin jurământul căsătoriei.
Însă destinul joacă o carte extrem de dură, viața Seforei fiind brutal curmată in urma vaccinarii anticovid, o decizie luată individual de Sefora, in condițiile date de pandemie.
Autorul Eugen Oniscu descrie detaliat un episod cumplit din viața lui Eusebiu care intră într-o cruntă depresie în care se adâncise după pierderea ființei iubite. Moartea partenerei declanșează în el un sentiment ce duce la distrugerea totală în relația cu divinul neputând admite tragedia ce i-a fost destinată într-un moment al vieții în care-și găsise fericirea alături de Sefora. Totul s-a năruit în universul tânărului rămas văduv fără preaviz.În opinia lui, Dumnezeu era vinovat, pentru că lăsase o asemenea tragedie să aibă loc.
Ajuns într-o stare deplorabilă la limita disperării provocată de drama ce o traversa, găsește pentru a doua oară sprijin psihologic în Marcu fratele Seforei un om credincios cu ample cunoștințe religioase. Cu tactul unui învățător experimentat și înțelept și cu ajutorul lui Fabian, un bătrânel renegat de familie pentru convingerile sale despre pandemie, cei doi reușesc să-i arate prin nenumărate discuții și exemple bine argumentate că singura soluție viabilă ca să iasă din starea în care se afla este credința în Dumnezeu.
Autorul ne prezinta cum astfel Eusebiu face pace cu divinul, îl reprimește pe Dumnezeu în suflet și încet recâștigă credința de care s-a lepădat după trauma psihică suferită și decide să se întoarcă în România după doi ani de la ultima vizită.
Maturizat de tragedia trăită și întărit în credință,în puterea și existența divină oferă și el ajutor celor din anturajul lui îndemnând pe cei în nevoie la împăcarea cu Dumnezeu.
O regăsește pe Elena total schimbată ,devenită o persoană mult mai caldă și prietenoasă, după perioada dificilă prin care trecuse cu fiica ei, acum restabilită în totalitate și între cei doi se produce o scânteie ce va declanșa o flamă a iubirii unindu-și destinele în fața lui Dumnezeu în anul următor.
Eugen Oniscu, cu o vădită măiestrie scriitoricească,aduce în fața cititorului, o serie de evenimente, care clădesc această nuvelă bine structurată și ne surprinde cu realități ale momentului, cu adevăruri nespuse, cu bucurii tristeți si drame ale sufletului prin care trecem și pe care le trăim cu toții.
Intr-o perioadă în care valorile ne sunt răsturnate si în care moralitatea devine o bijuterie de lux ce nu se prea poartă iată că Eugen Oniscu prin scriitura sa, pune un accent deosebit pe latura spirituală a ființei umane îndrumând spre credintă cu exemplificări și pasage biblice și încercând parcă prin aceasta o reîntoarcere a cititorului la divinitate, la credință, la valorile creștine reale, la familie, căsătorie, prietenie, adevăr si speranță.
Felicit autorul pentru această lucrare remarcabilă, cu descrierea perioadei dificile, fără precedent, cu un impact răsunător, în care ne aflăm, de care întreaga omenire este terorizată și adusă la marginea disperării fără a se întrevedea un final.
Salut apariția nuvelei ”Inima străinului” pe care o recomand călduros cititorilor si transmit aprecieri scriitorului îndeosebi pentru curajul și flerul de a pune degetul pe rana sângerândă a întregii omeniri.
Johnny Ciatlos Deak
senior editor Globart Universum
jurnalist,membru al Uniunii Jurnalistilor Independenti din România
