Sunt din Lugoj, Timiş şi locuiesc de zece ani aici în Hayward California. N-am sã-mi fac un CV, dar vã pot spune cã am peste şaizeci de ani şi am venit aici în California, pentru prima datã, în 1990. Lucrând la o firmã ce asambla echipamente electronice în San Jose, California, în anul 1994, am inventat prima maşinã automata de copiat CD-uri din lume la acea data şi cel mai mic copiator de diskette de 3,5 inci din lume. Ambele maşini au fost proiectate şi executate de mine manual cu scule proprii în apartamentul din San Jose unde locuiam atunci. Prima maşinã automata de copiat CD, din lume a fost realizatã de mine în anul 1994 (Exemplar unic, prototip)
Când maşinile, în prototip au fost gata, le-am oferit unei importante firme din San Jose, care imediat a fost de accord şi m-au invitat sã le aduc sã le vadã. In ziua stabilitã, m-am prezentat la ei cu o geantã în care aveam cele douã maşini. In sala lor de consiliu, era prezentã întreaga conducere a firmei respective, peste douãzeci de personae, în jurul unei mese ovale mari. Imi amintesc cu plãcere, mai ales pentru senzaţia pe care le-am provocat-o celor prezenţi când au vãzut cum funcţionau maşinile impecabil şi apoi le-au achiziţionat fãrã commentarii. Eu , un roman, venit de nu ştiu unde i-am lãsat fãrã grai.
Cel mai mic copiator de diskette de3,5 inci, portabil din lume, a fost construit de mine în 1993
Aveam multe idei la acea vreme, dar din cauza unor problem familiale, a trebuit sã mã întorc în România în acel an. Credeam cã mã voi putea întoarce în California în câteva luni, pentru cã aveam alte proiecte în cap, iar viza de emigrare fusese aprobatã încã din 1992, aşa cã nu-mi prea fãceam probleme cu întoarcerea în SUA.
Nu a fost sã fie aşa. Am aşteptat “la rând” în România 12 ani. Abia în toamna anului 2005, în sfârşit, mi-a venit şi mie rândul şi m-am întors aici în California. Puţini oameni se mai încumetã sã plece undeva la vîrsta de şaizeci de ani. Eu am fãcut-o, pentru cã iubesc aceastã ţarã, eram perfect sãnãtos şi ştiam cã numai aici pot sã-mi desfãşor imaginaţia şi sã-mi execut proiectele.
Nu pot spune cine a avut de pierdut în aceşti 12 ani de inactivitate a mea în România, dar cu siguranţã, America a pierdut multe idei valoroase pe care le aveam atunci. (între timp unele au apãrut pe piaţã).
Ce puteam sã creez în România ? Ca sã treacã timpul şi sã fiu ocupat, am deschis un curs de învãţarea operãrii pe calculator, apoi am editat ziarul sãptãmânal “VORBA” la Lugoj. Era un ziar valoros, dar din pãcate Doar cãteva ediţii, din cauza lipsei de fonduri. Nu aveam resurse financiare sã continui editarea lui.
In final, aşa cum spuneam, în 2005, am ajuns din nou în Hayward, California şi am început imediat sã-mi caut de lucru. Aveam şaizeci de ani, dar , încã eram într-o formã fizicã şi intelectualã excelentã. A fost greu, pentru cã firmele de înaltã tehnologie pentru care lucrasem cu doisprezece ani în urmã, nu mai existau şi atunci am schimbat urgent domeniul de activitate. M-am angajat în Security. Am absolvit o şcoalã de Criminal Justice, alta de Private Investigator, am obţinut permisul de port armã de foc şi iatã-mã într-o maşinã de patrulare, echipat şi înarmat, protejând aceastã ţarã, timp de aproape cinci ani. Am fãcut şi încã fac cu plãcere, professional, aceastã muncã, puţin militãreascã, şi care, deşi nu este bine plãtitã, îmi asigurã o existenţã modestã, dar corectã.
Din specialitatea mea de inginerie mecanicã, specialist în repararea computerelor, inventator de maşini electronice, sau editor de ziar, a trebuit sã mã întorc 180 de grade şi sã fac cu totul altceva aici, confirmând spusele cã în America nu poţi sã faci întotdeauna ce vrei ci ce gãseşti de fãcut. {i trebuie sã te adaptezi situaţiei urgent. Oricum, eu mai am câteva luni şi voi ieşi aici la pensie, urmând sã mai încetinesc ritmul.
Firma de Security Patrol la care lucrez şi în present, mã ţine ocupat mai tot timpul, însã totuşi paralel eu am continuat sã elaborez noi idei, iar unele mi-au fost chiar furate. Prin 2006, am construit un binoclu cu înregistrare audio, foarte necesar în munca mea de Security. Nu l-am patentat, dar mai multe personae ştiau de aceastã idée. Recent am aflat cã un anume magazin vindea asemenea binoclu. Au mai fost şi altele.
Dar, dintre toate proiectele pe care eu le-am avut pânã în prezent, cel mai valoros şi important, la care am lucrat cel mai mult timp şi pe care tocmai l-am terminat cu douã luni în urmã, este,
Sistemul de Aterizare-Salvare pentru Helicoptere şi Avioane mici, “SAFE 10”.
Acest sistem este unic în lume la aceastã datã.. Se numeşte “SAFE 10”, pentru cã l-am realizat în acest an, 2010. Dupã cum, ştiţi, aproape zilnic se prãbuşesc avioane sau helicoptere. Dacã un avion are o problemã majorã în timpul zborului, (sä zicem, i se opresc motoarele), avionul poate ateriza totuşi printr-o planare, dacã pilotul este bun profesionist.
Dacã un helicopter are o asemenea problemã în timpul zborului, el se va prãbuşi la pãmânt ca o piatrã, aparatul va fi complet distrus, iar echipajul nu va avea nici o şansã de supravieţuire, pentru cã nu existã un sistem de salvare de ultimã instanţã la care pilotul sã apeleze în caz de extremã urgenţã cu pericol de prãbuşire real.
Este tocmai sistemul de salvare pe care l-am gândit eu şi l-am executat la o scarã de 1/10. Nu aveam posibilitatea materialã şi tehnicã de al executa la dimensiunea realã. Intregul sistem implicã multe problem tehnice pe care le-am rezolvat, deasemenea implicã multe idei novatoare, pe care desigur nu le pot expune aici. Cred cã dupã modificãri şi teste, acest sistem va putea fi aplicat în viitor şi pe marile avioane.
SAFE 10. Sistemul de Aterizare-Salvare Pentru Helicoptere şi Avioane Mici
Machetã funcţionalã
Eu sunt bucuros cã am reuşit sã rezolv practic, toate problemele teoretice pe care le aveam, asupra modului cum va trebui sã funcţionize acest sistem. {i sistemul funcţioneazã. “It works” cum ar spune americanii. Evident, am construit aceastã machetã, pentru a explica “pe viu” cum va funcţiona sistemul la mãrimea lui realã, pentru cã în final, el va avea, totuşi, un aspect puţin diferit faţã de macheta prezentatã mai sus.
Dacã acest proiect va fi executat aşa cum l-am gândit, întreaga lume va avea de câştigat, pentru cã multe vieţi, civile sau militare vor fi salvate, împreunã cu aparatele de zbor respective. Acest system este semi independent şi poate fi montat, cu puţine modificãri, pe orice model de helicopter. El este proiectat sã funcţionize perfect o singurã data şi sã reducã, în caz de pericol, la minimum posibil viteza de cãdere a aparatului de zbor care-l foloseşte. Dupã ce şi-a fãcut datoria, sistemul poate fi revizuit, reîncãrcat şi apoi refolosit dacã va mai fi nevoie. Desigur îi înţeleg pe cei sceptici. Nu este uşor sã creezi aşa ceva, dar îi asigur cã este perfect posibil.
De ce am apelat la Dumneavoastrã ?
Recent, am trimis câteva scrisori de intenţie şi câte o pozã a acestui system unor firme americane care produc echipamente de aviaţie. In aceste scrisori îmi exprimam dorinţa, intenţia şi propunerea mea, ca eu sã folosesc baza lor materialã pentru a executa acest proiect la scara realã, în instituţia lor, iar ei având ulterior toate drepturile asupra lui.
Nu am primit pânã acum nici un rãspuns. Asta mã face sã cred cã ori şi ei au în lucru un asemenea system (mã îndoiesc, dar ideile zboarã, mai ştii!), ori ei nu pot crede cã eu aş fi putut construe aşa ceva. Este uşor de înţeles cã eu de unul singur, nu-l pot executa la scara realã , decât într-o instituţie bine dotatã tehnic şi material.
De aceea, în aceastã situaţie, invit la colaborare pe toţi specialiştii români interesaţi, de aici din SUA, sau de oriunde, ca împreunã sã realizãm acest priiect de valoare, care de altfel este şi un proiect românesc, idea aparţinându-mi în întregime. Deci prin intermediul acestui ziar doresc sã fac publicã aceastã invitaţie tuturor specialiştilor români, care doresc sã colaboreze cu mine, au o bazã materialã, sau ştiu unde şi cum putem acţiona pentru a finaliza acest unic şi valoros proiect, care poate fi o mândrie pentru toţi românii de aici şi de pretutindeni.
Cei ce doresc, mã pot contacta la orice orã. Voi rãspunde cu plãcere la întrebãri, dar nu voi da prin telefon anumite informaţii foarte importante despre acest proiect. Pot fi vizitat acasã, când sunt disponibil şi accept orice propuneri serioase, viabile de colaborare.
Mã puteţi contacta la telefoanele: acasã 510 889 7809 sau Cellular 510 415 3139
Email: johncarja@att.net
