recenzie
ADAGIETTO, Aurelia Rînjea
Ce dar poate fi mai frumos pentru un nepot decât un dar de suflet venit de la bunica sa? Cartea de poezii ADAGIETTO, a autoarei Aurelia Rînjea, ediție bilingvă, română-franceză, Ed. LUCVAL&KEN, 2022, este o carte dedicată nepoțelei sale Alexia „cu speranța că într-o zi va descoperi comoara din sufletul ei”.
Motto-ul cu care începe această carte: „Învățați copiii să zboare, să viseze / Să iubească Poezia / Să-și păstreze în suflet Copilăria”, descrie în câteva cuvinte conținutul cărții care ne invită la o comunicare subtilă între lăuntric și Divin, prin care învățăm Iubirea! O binecuvântare cu rezonanțe adânci, în toate cerurile! În acest context poeta ne spune că „un scriitor creează atâta timp cât copilul interior dă mâna cu el, cât păstrează candoarea acelui copil, având deschis mereu canalul de comunicare către Divin”.
Cartea se dorește și reușește să fie un îndemn adresat oamenilor mari, pentru a face viața copiilor frumoasă și creativă. Îmbrățișându-i cu iubire, se vor simți în siguranță în lumea pe care apoi, ei o vor construi mai bună! În cuvântul său de autor: „Aveți grijă de copii”, poeta dorește fiecăruia dintre noi „o copilărie lungă și frumoasă, una magică de poveste, de dat mai departe!”
Scriitoarea Aurelia Rînjea ne poartă într-o lume de basm, prin povești adevărate din copilărie, unde „Pe marama dorului / Cântă o doină / Ascultată doar de mine” (Păpușa mea) și unde, „La lumina zăpezii / Oameni și îngeri se jucau / Împreună” (Povești).
Imaginea bunicii rămâne o sfântă amintire pentru scriitoare care și-o amintește „Frumoasă și puternică / Cu mâinile albe” (Bunica) și „Privind în oglinda de cristal / Fermecată / Cu care dau timpul înapoi / Precum roata / La care făceam cu bunica / Suluri de lână / În timpul ce ne-a furat” (Roata), simte iubirea „La umbra verde a mărului / Plantat de bunica” (Sunt obosită) și aude un cântec „În cuibul de iarbă / În poala Bunicii” (Un Cântec).
Transformarea copilului în poetul de azi este foarte frumos redată în superbe metafore în versurile „Poteca din paşii mei mărunţi / Mi-a promis o steluţă / La gâtul metaforei / Pe care atunci n-o înţelegeam” (Regăsire).
Familia rămâne cel mai mare dar pe care ni l-a putut da Dumnezeu și care, indiferent de vârstă îl vom păstra într-un colț al inimii cât timp vom trăi. Scriitoarea Aurelia Rînjea își amintește cu mare dragoste de mama care „țese la război presurile primăverii”, de bunica care „deapănă povești” de bunicul care „îmi aduce un pui de molid / Să mă vadă cum sar de bucurie / În jurul lui” și de tata care „întreține un foc viu” (În Iarnă).
Scriitoarea găsește în poezie aripi care „devin ale mele / Se cuibărește în inima mea / Stă acolo ferită / De lupii albaștrii / De mulțimea ce aruncă / Cu pietre / În singurătatea din mine” și care devine un „castel de cuvinte / Într-o fugă de Bach / Un alter ego / Un copil lăuntric” (Un copil lăuntric).
Primii fiori ai iubirii, încă de pe băncile școlii se desfășoară într-o oglindă de amintiri: „Șoapte din ghiozdanul / Cu biletele / Împăturite cu noroc… / Iubirea ta pe care o credeai / De carton / Pentru mine era vie” (Zori).
Referitor la dragoste, poeta ne spune că „Uneori poemele / De dragoste / Plâng precum copiii / Ce și-au pierdut jucăria” (Precum copiii).
Îngerul păzitor al scriitoarei este mama sa, pe care o simte pentru că „Mama a rămas mereu acolo / În ochiul meu de verde / Un înger poposit / Lângă mine” (Adiere de Înger) și care îi citea poeziile și adormea citindu-le. Astfel, prin scriitură, poeta se simte mai aproape de mama sa devenită înger, mama care i-a dat viață, care o legăna, care îi cânta și care o alina. Ea îi simte prezența, dar nu o vede căci „Doar copiii îi văd / Cum merg printre noi”… de ce? „Pentru că și ei sunt îngeri” (Îngeri).
Sensul adevărat al poeziei pentru scriitoarea Aurelia Rînjea este „o păpușă” modelată de mâna sa, dar și „De mame de îngeri” ce „Devine pâine caldă / Pe valea de plângeri” (Lucrare) și o descrie precum „O copilă a nimănui / A bătut la ușa inimii mele / I-am deschis grăbită” ... „Era Poezia” (Într-o zi).
Scriitura autoarei reprezintă o așternere a feței cele tainice „Într-o conexiune cosmică / A copilului din mine / Cu metafora divină”, iar scrierea pe tastatura computerului este superb asemuită cu cântarea unui cântec la pian (Conexiune), printr-un procedeu de repetiție: „Până la miezul Logosului / Până devin o lacrimă / Ce arde și scrie” (Repetiție).
Maestră a metaforelor, scriitoarea Aurelia Rînjea ne umple sufletul cu triluri de metafore, ce umple și subjugă emoția din noi „femeie cu aripi de frunze”, „brațe dintr-o altă primăvară”, „ecou de inimă albă”, „aerul ce mă respiră” (Transfigurare).
Fiecare avem în noi un copil, care visează și care vrea să fie fericit, iar autoarea ne sfătuiește „Nu te atașa de alții / Altfel copilul din tine va dispărea / Nici nu te amesteca în viețile lor / Să-i salvezi / Salvează-te pe tine / Întoarce-te la copilul din tine / Dacă el e fericit vei fi și tu” ( Consonant).
Cât de frumos face autoarea Aurelia Rînjea definiția cărții printr-un echilibru între metafizic și fizic, între real și ireal, între suflet și inimă: „O carte este un suflet / Dar și sufletul este o carte” (Regăsire) căci poezia este „Un curcubeu / Un pod / La un capăt eu / La celălalt Dumnezeu” (Un pod).
În ultima poezie Autoarea ne invită „De ziua poeziei” la lectură prin superbe metafore „Sub cupole de biblioteci / Unde cu chei de aur / Deschid cerul” (De ziua poeziei).
Citind cartea Aureliei Rînjea, ADAGIETTO, am găsit copilul interior, sincer și timid, mânat de iubirea pentru tot ce a fost și este frumos, lacrimi de dor pentru copilăria ce încă îi mai sălășluiește în suflet, ce se preling pe foile albe imaculate și se transformă în picături de iubire pentru noi toți, cei care citim această minunată carte.
Darul de suflet pe care ni-l face scriitoarea Aurelia Rînjea este imens, datorită faptului că poeziile sale ne deschid accesul pe cărările copilăriei, deschid lacăte ruginite și demult închise ale propriilor amintiri, căutând frumosul, iubirea și candoarea din suflet.
Pana scriitoarei are în vârf un mic diamant de emoție, care lasă pe unde trece mici sclipiri care ating sufletul cititorului. Transmit cele mai calde și sincere felicitări admirabilei scriitoare doamnei Aurelia Rînjea, iar dumneavoastră dragi cititori vă transmit invitația de a vă lăsa atinși de aceste daruri feerice și minunate, pe care ni le oferă în cartea ADAGIETTO doamna Aurelia Rînjea, un scriitor cu o impresionantă experiență literară, un poet al inimii și al sufletului.
Mihaela CD
Membru al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Uniunii Scriitorilor din Canada
Președinte al World Poets Association Canada
