Floare de câmp de Aurelia Oancă
Viața ne-a fost dată ca un dar de la Dumnezeu însă trăirea ei poate deveni o luptă pentru supraviețuire. Drumul fiecăruia dintre noi este diferit, născuți în timpuri diferite, mai norocoși sau mai puțin norocoși, toți avem până la urmă de dus o luptă cu viața, uneori având de înfruntat chiar propriul destin.
Scriitoarea Aurelia Oancă ne invită într-o poveste absolut fascinantă, trăită prin ochii unei femei care în ciuda vicisitudinilor vieții nu se lasă doborâtă și luptă cu toate necazurile apărute în cale.
Autoarea face o radiografie atentă vieții unei femei frumoase cu numele de Kati care este personajul principal, pornind chiar din copilărie și ajungând până la moarte, condensând cu deosebită măiestrie întreg conținutul acestei vieți între coperți de carte.
Povestea romanului ”Floare de câmp” impresionează până la lacrimi, fiind povestită cursiv și real, autoarea așezându-se în pielea personajului principal și transmițând în acest fel cititorului în mod direct toate sentimentele, emoțiile și trăirile sale.
Acțiunea romanului se întinde pe o perioadă de aproximativ 8 decenii, cuprinzând și o parte din perioada războiului, iar ca și situare geografică, acțiunea se desfășoară în Ungaria și România,personajul principal fiind o femeie din Ungaria care se mută mai apoi și trăiește în România.
Printr-o deosebită abilitate de a fluidifica și a înlesni urmărirea firului poveștii, scriitoarea ne poartă printr-un evantai de trăiri, sentimente, emoții și zbuciumări care o fac pe eroina principală să plângă, să iubească, să se necăjească, să se bucure și mai ales să sufere.
Povestea romanului stă în umbra suferinței pe care o are Kati și fratele său Victor încă din copilărie rămânând orfani de ambii părinți. Destinul vieții lor a fost pecetluit nemaiavând grija și protecția părintească și aflându-se în calitate de slugi în casa unui unchi.
Din punct de vedere moral cartea prezintă niște repere foarte sănătoase și anume să muncești și să îți câștigi pâinea, să fii harnic, ascultător, respectuos. Munca înnobilează omul și drept dovadă, autoarea ni-i descrie pe cei doi orfani cu caractere sănătoase, harnici, buni, demni, drepți, umani și respectuoși.
Evenimentele se succed cu repeziciune și tot odată cu neprevăzut. Atunci când raze de fericire vin să le împodobească cerul lor atât de lipsit de iubirea părintească, nori negri vin să umbrească, lăsând-o pe Kati într-o imensă dezamăgire sufletească fiind trădată de omul pe care-l iubea și care o ceruse de soție.
Rănile sufletești se vindecă mult mai greu decât rănile trupești, după ani de zile rămân cicatrici care nu dispar și care se pot redeschide când te aștepți mai puțin. Autoarea pune un accent deosebit pe partea sufletească și pe trăirile și suferințele personajului principal care rămânând însărcinată este trimisă de rude să nască în altă parte pentru a diminua bârfa și rușinea. Acesta este un alt aspect important pe care-l evidențiază doamna Aurelia Oancă: ”gura lumii”, pentru că valorile morale ale societății sunt clădite pe diferențe de clase sociale, pe percepția publică și preconcepția celor din jur.Astfel eroina principală nu numai că trăiește o tragedie, după alta dar are și de înfruntat ”gura lumii”ceea ce în definitiv nu face decât să o întărească devenind mai puternică și mai luptătoare.
Calitățile materne ale personajului principal sunt scoase în evidență prin descrieri ale sacrificiilor pe care le face Kati pentru a fi alături de copiii săi, suferința pe care o îndură, umilința și efortul fizic prin munca pe care o depune pentru ei. Deși în carte apar episoade în care nu-i este ușor, Kati refuză să-și lase fetița departe, la unchiul și mătușa sa, iar mai apoi când are 6 copii și soțul său Mihai, îi propune să dea din ei la orfelinat ea refuză categoric.
Unul dintre adevărurile vieții pe care ni le reliefează cartea ”Floare de câmp”este că bunătatea sufletească nu are legătură cu averea, din contră avuțiile par să aparțină celor mai fără scrupule, fără de suflet și chiar fără de milă cum e cazul soacrei care o asuprea pe Kati, nelăsând-o nici să mănânce.
Dureri sufletești din cele mai cumplite au însoțit-o pe această femeie pe parcursul vieții și parcă fiecare personaj pe care îl cunoștea și de care se atașa era sortit să dispară din viața sa, ca și doamna Agnes sau familia Kovacs care o iubeau ca pe copilul lor.
Spaima bombardamentelor precum și frica produsă de insecuritate, foame, lipsa banilor, toate neajunsurile războiului au pus amprente și pe viața personajului principal care a reușit să scape adăpostindu-se într-un beci împreună cu doamna Kovacs și cu fetița sa, dar la ieșirea din adăpost și-a văzut căsuța făcută scrum.
Deși cel de-al doilea bărbat din viața ei, Mihai, pare a fi un om responsabil, fiind un sergent care o ajută și o salvează împreună cu fiica sa, totuși la sfârșitul războiului se dovedește că și acesta este atins de valul lașității trăind în umbra mamei sale, o femeie foarte posesivă, răutăcioasă și avară.
Kati însă fiind iar însărcinată nu va lăsa ca lucrurile să rămână la fel ca în primul caz și hotărăște să lupte pentru omul iubit și pleacă în căutarea lui Mihai . Totuși făcând o comparație între caracterul celor doi bărbați care o lăsaseră însărcinată și apoi au renunțat la a o mai căuta, primul, Elek, părea mai laș decât al doilea, cel de-al doilea Mihai având măcar curajul să recunoască în fața mamei sale că sunt copiii lui și că este soția lui, chiar dacă ei încă nu erau nici căsătoriți.În acest fel au fost lăsați să intre-n casă și încep să conviețuiască cu socrii timp de zece ani suportând umilința și munca silnică. Cu toate acestea reușește să își convingă soțul până la urmă ca să plece să locuiască separat.
Micile bucurii pe care le trăiește personajul principal la reîntâlnirea cu rudele, cu fratele Victor sau cu verișorii sunt repede acoperite de norii de tristețe care urmează, de greutățile cu care se confruntă pe tot parcursul vieții.
Episoadele în care Kati se întâlnește cu sora ei Loli care trăiește în Ungaria și care are o situație materială foarte bună dar care nu dă doi bani pe relația dintre ele, umilind-o de fiecare dată, scot în evidență o realitate pe care cititorii o vor întâlni în viața reală pentru că doi frați biologici, din aceeași părinți, pot avea caractere, comportamente și conduite diferite nefiind compatibili din punct de vedere sufletesc/moral/social chiar dacă sunt din același sânge. Nu întotdeauna glasul sângelui este și glasul iubirii!
Autoarea Aurelia Oancă este creștină și crede în Dumnezeu, iar în această carte pe lângă lecția responsabilității faptelor tale mai există și lecția moralei creștine, căci Dumnezeu ne plătește fiecăruia după faptele noastre, credem că vom fi mai fericiți cu cât agonisim mai mult și alergăm după bunuri materiale însă în realitate fericirea sufletească este tot ce contează cu adevărat.Suferința pe care o provocăm altora se va întoarce în suferința, lașitatea pe care o manifestăm în tinerețe, va fi plătită cu imense goluri sufletești și cu schimbarea cursului vieții, cu nefericire și singurătate.
Acest roman, care se citește dintr-o suflare, cu o ușurință extraordinară, fiindcă se adresează cititorului universal, într-un limbaj clar și pe înțelesul tuturor, cu o ordonare logică exemplară, vine să întregească tezaurul valoric al literaturii române cu învățăminte și lecții de viață care trebuiesc citite și însușite, ca să fim buni demni, onești și responsabili.
Citind romanul ”Floare de câmp” al scriitoarei Aurelia Oancă nu poți să nu te gândești cât ești de norocos în comparație cu personajul acestei cărți care a trăit o viață plină de greutăți, neliniști și tristeți.Astfel vom învăța o altă lecție importantă, să știm să apreciem ceea ce avem!
Romanul ”Floare de câmp”al autoarei Aurelia Oancă a fost scris cu pana fermecată a sufletului său, dorind să lase moștenire valori morale curate pe care le transmite generațiilor viitoare.
Cunoscând activitatea literară a autoarei Aurelia Oancă atât ca și scriitor de romane cât și ca și redactor de revistă, poet și scriitor pentru copii, pot să afirm că această ”doamnă a metaforei” așa cum o denumește scriitorul și editorul Ioan Romeo Roșiianu, este o scriitoare cu bogăție spirituală imensă, cu o putere de muncă și o tenacitate de invidiat care-și merită pe deplin acest titlu fiindcă este unul dintre scriitorii responsabili care prin fiecare creație literară caută să lumineze și să educe cititorul transmițând învățături și valori de urmat.Acesta fiind unul dintre rolurile primordiale ale scriitorului, dar care din păcate nu este aplicat și înțeles de toată lumea. Scriitoarea Aurelia Oancă își asumă cu responsabilitate rolul său de adevărat scriitor ce luminează, trezește și învață pe alții, fapt pentru care toate scrierile sale, pietre nestemate ale literaturii românești vor dăinui peste orice timp.
Recomand cu deosebită căldură tuturor cititorilor să pătrundă în tainele romanului ”Floare de câmp” pentru că citind această carte se vor simți fericiți și bogați!
Mihaela CD
membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, TWUC
Președinte World Poets Association Canada
membru LSR -Liga Scriitorilor Români
